Căpitanul naționalei feminine a Finlandei e o româncă de 14 ani!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cel mai bun cunoscator al campionatului finlandez este stoperul Vasile Marchiş (42 de ani). Jucătorul a plecat in Finlanda în 1999, de la Moldova Noua direct la Nokia, prin intermediul unui profesor cu relaţii în nordul Europei. A mai fost la Jazz Pori, a luat titlul cu Tampere United (2006), la Mypa, iar de şase ani e la Pallo-Iirot, din Rauma, în liga a treia. Dacă fiul său Andrei nu a reuşit ca fotbalist, Vasile e mândru nevoie mare de fiica sa, Jennifer, căpitan al selecţionatei regiunii în care locuieşte familia.„Cred că mai joc anul ăsta şi mă retrag!”, zice Vasile, un pic trist după ce, în penultima etapă, „am deviat mingea cu capul, după un corner mai scurt, şi mi-am dat autogol”. Marchiş ar fi vrut să vină la meciul de marţi, dar nu se poate: „Şeful nu m-a învoi! Sunt schimbul trei, lucrez la o fabrică de robineţi. Ar fi infernal să fac cei 250 km până la Helsinki, apoi să mă întorc, la miezul nopţii la serviciu!”. Stă într-un oraş de 35.000 de locuitori şi lucrează la o fabrică din ce produce cei mai buni robineţi din nordul Europei. E o slujbă sigură, de 3.000 de euro pe lună. De asemenea, Vasile antrenează o echipă de juniori A: „Nu sunt ambiţioşi cum sunt copii români, care muncesc mult şi strâng din dinţi pentru a ajunge sus. Românii sunt talentaţi şi vor să ajungă cineva prin fotbal. Cei de aici preferă să renunţe la sport pentru o slujbă sigură, plătită şi mai bine”.Dacă Andrei, fiul său de 28 de ani, fost internaţional de juniori, coleg de generaţie cu timişorenii Daminuţă sau Latovlevici, s-a lăsat de fotbal – „nu era motivat destul”, Vasile e mândru nevoie mare de fiica sa, Jennifer, care-l moşteneşte: „Face 14 ani luna viitoare! A fost selecţionată în echipa regiunii în care locuim. După câteva jocuri, au desemnat-o căpitan. E mijlocaş la închidere, are tehnică, dar bagă şi materiale”. Micuţa Marchiş e pasionată şi de pictură, fiind elevă la un liceu de arte plastice."Pe fată au dus-o la fotbal la insistenţele celor de aici, care vroiau să scoată din ea un fundaş central, pentru că e înaltă. Pe băiat, l-am adus la Pallo. Am jucat chiar patru luni împreună, dar nu s-a acomodat. A spus că e prea linişte pentru el şi că nu avea cu cine să meargă şi el la o bere după meci", a recunoscut fotbalistul căsătorit cu Kati.Vasile va sosi în ţară de Crăciun, pe care-l va petrece acasă, în Maramureş, la Bistra: „Aştept tradiţiile de acasă. O să sărbătorim de două ori, tradiţia românescă, dar şi cea pe rit vechi. Eu Provin dintr-o familie de ucraineni”.Doar 55% şanse de victorieMarchiş a vorbit şi despre meciul de marţi, de pe stadionul Olimpic din Helsinki: „Sunt anunţate 10-12 grade, se joacă de la 10 seara, probabil că frigul va fi un impediment pentru noi. Şi ei, ca şi noi, au zis Doamne-ajută la tragerea la sorţi: „Dacă nu ne calificăm acum, atunci când!”. Eu zic că avem şanse 55% să învingem. Suntem puțin peste ei, dar, atenţie, se apără bine, grupat, aglomerează centrul terenului, au agresivitate, imprimată de antrenorul Paatelainem... Teremae, Roman Eremenko jr, Pukki, Markkanen, cel pe care l-a luat Zidane la Real Madrid, sunt jucători de valoare”. ~Cel mai bun să câştige, dar amandouă să se califice la turneu final. I-promis soţiei că o duc în Franţa dacă se califică România”.A jucat la NokiaMarchiş a jucat pentru echipa Nokia. Se zonea că a primit telefoane pe viaţă pentru el şi pentru familia lui. „Mi-au dat în perioada în care am jucat la ei. Dar am evoluat acolo prea puţin, doar câteva luni, acum nu mai primesc telefoane de la ei”, recunoaşte Vasile. Fundaşul născut pe 22 februarie 1972 a început cu luptele libere, dar a trecut, apoi, la fotbal: a evoluat la CIL Sighet, Mureşul Deva, Astral Deta (1995-96), Minerul Moldova Nouă (1996-99), Nokian Pyry (1999-2000), Pallo-Iirot (2000-01), Jazz Pori (2002), Tampere United (2003), Jazz Pori (2004), Tampere United (2005-06), MyPa (2007), Pallo Iirot (2008-prezent). E campion al Finlandei (2006)Au vrut să-l naturalizeze pentru naţională”Am învăţat finlandeza, mai de la colegi, mai de la amici...! La un moment dat, dupăce începusem bine la Tampere, chiar m-a întrebat antrenorul, care era prieten cu selecţionerul, dacă aş fi tentat de o naturalizare, mai ales că le stiu şi graiul. Aveau nevoie mare de un stoper. I-am refuzat! Eram deja prea "batran"”, şi-a amintit Marchiş.
