România este, de aproape 30 de ani, unul dintre cei mai fiabili aliați ai Statelor Unite la Marea Neagră, iar, spre deosebire de vecinii care au oscilat, Bucureștiul nu s-a abătut de la linia pro-occidentală. Concluzia vine dintr-un raport publicat marți de Heritage Foundation, think tank-ul conservator din Washington cu legături strânse cu administrația Trump. Aproape toate reperele invocate de autori – B9, interdicția 5G, reactoarele americane, ținta de 5% pentru apărare, Strategia de Apărare – sunt decizii luate la Cotroceni, indiferent cine era la Palatul Victoria. Raportul are însă și o parte mai puțin confortabilă pentru București.
Cuprins:
Documentul, intitulat „U.S.–Romanian Relations: A Pivotal Partnership in an Unstable Region” („Relațiile SUA–România: un parteneriat pivotal într-o regiune instabilă”), este semnat de Jordan Embree și Anthony Kim, de la Centrul Margaret Thatcher pentru Libertate al Heritage Foundation.
Autorii descriu România drept o ancoră a NATO pe cel mai expus flanc maritim al Alianței și un partener pro-american într-o regiune volatilă. Ei reiau mesajul transmis de secretarul de stat Marco Rubio de 1 Decembrie 2025, în care acesta vorbea despre un parteneriat puternic și în creștere, bazat pe interese comune în securitate, energie și comerț, și saluta rolul de lider regional al României în stabilizarea Mării Negre.
Această constanță, spun autorii, nu e o chestiune de declarații, ci de decizii. Raportul le enumeră:
- România a fost printre primele capitale europene care au interzis explicit furnizorii de risc din rețelele 5G;
- găzduiește sistemul antirachetă Aegis Ashore de la Deveselu și baza de la Mihail Kogălniceanu, care va deveni cea mai mare bază aeriană a NATO;
- a renunțat la lanțurile de aprovizionare energetice și tehnologice dependente de Rusia și China și a ales tehnologia nucleară americană pentru reactoarele modulare mici de la Doicești;
- s-a angajat să ajungă la 5% din PIB pentru apărare până în 2035, angajament pe care Rubio l-a salutat ca pe o consolidare a Alianței;
- a crescut cheltuielile de apărare de la 2,19% din PIB în 2025 la 2,43% în 2026.
Raportul citează și Strategia Națională de Apărare 2025–2030, care descrie parteneriatul cu SUA drept un pilon de neînlocuit al securității și prosperității României.
Heritage nu analizează rolul instituțiilor de la București – vorbește despre „România” și „București”. Dar dacă pui reperele pe o axă a timpului, ele se suprapun peste linia urmată de la Cotroceni de cinci președinți consecutivi, în timp ce la guvern s-au perindat coaliții de toate culorile:
- 1997 – Emil Constantinescu lansează parteneriatul strategic, la vizita lui Bill Clinton la București;
- 2004 – România intră în NATO, în mandatul lui Ion Iliescu;
- 2011 – Traian Băsescu semnează cu Barack Obama Declarația comună privind parteneriatul strategic pentru secolul XXI, în aceeași zi cu acordul pentru scutul de la Deveselu;
- 2015–2021 – Klaus Iohannis lansează, împreună cu Andrzej Duda, formatul B9 (fapt reținut de raport), semnează la Casa Albă memorandumul cu Donald Trump privind securitatea 5G, care a dus la legea din 2021 invocată de Heritage, și anunță parteneriatul pentru reactoarele modulare americane;
- 2025–2026 – Nicușor Dan preia linia prin Strategia Națională de Apărare, prin angajamentul de 5% asumat la summitul NATO de la Haga și prin summitul B9 găzduit la București în mai.
Despre summitul din mai, la care au participat aliații nordici, secretarul general al NATO Mark Rutte, președintele ucrainean Volodimir Zelenski și subsecretarul de stat american Thomas DiNanno, raportul reține sprijinul ferm pentru ținta de 5% și accentul pus pe industria de apărare și pe reziliență.
Autorii merg mai departe și propun ca România, actor de prim-plan în B9, să coordoneze cu partenerii din format dezvoltarea rezervelor de minerale critice și să folosească relația cu nordicii pentru un răspuns comun la amenințările hibride ale Rusiei și Chinei. Tot ei recomandă administrației americane să se implice în proiectul românesc al unei Alianțe Regionale pentru Reconstrucția Ucrainei, pe care România ar fi bine plasată să o coordoneze, prin portul Constanța. Aici se termină laudele.
Heritage face o distincție clară între fiabilitatea externă a României și predictibilitatea ei internă – și la a doua stă prost.
Raportul constată că investițiile americane noi au încetinit din cauza ordonanțelor de urgență care schimbă peste noapte fiscalitatea, a instabilității coaliției și a blocajului politic în care doi candidați la funcția de premier nu au obținut votul Parlamentului, pe fondul disputelor generate de anularea alegerilor prezidențiale din 2024. Concluzia autorilor: Washingtonul ar trebui să încurajeze Bucureștiul să dubleze fiabilitatea strategică cu mai multă predictibilitate acasă.
Un detaliu care contează: aprecierea privind constanța pro-occidentală a României vine de la un think tank apropiat de o administrație ai cărei oficiali au criticat public anularea scrutinului din 2024 – cel mai vizibil, vicepreședintele J.D. Vance, la Conferința de Securitate de la München din februarie 2025. Raportul menționează anularea o singură dată, doar ca sursă a blocajului politic actual.
Concluzia generală a documentului rămâne însă favorabilă: România este un aliat serios al SUA, cu geografie strategică și orientare transatlantică durabilă, iar interesul Washingtonului este să ajute la transformarea acestor avantaje în putere militară, reziliență energetică și forță economică.
Fondată în 1973, Heritage Foundation este unul dintre cele mai influente think tank-uri conservatoare din Washington și organizația care a coordonat Project 2025, programul de guvernare pregătit pentru al doilea mandat al lui Donald Trump. Publică anual Index of Economic Freedom, al cărui editor este Anthony Kim, unul dintre autorii raportului. Documentul acoperă dimensiunile economică, juridico-diplomatică și militară ale parteneriatului bilateral.