Viața neștiută a lui Cristi Borcea. Cum făcea bani înainte de Revoluție și unde-i ascundea când a intrat în capitalism: „Îți dai seama că nu-i puteam ține în casă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Fan Napoleon Bonaparte, Cristi Borcea ar juca rolul „Michael Corleone” și are un hobby: pescuit, acolo unde se prinde pește. Omul de afaceri în vârstă de 50 de ani a povestit că i-au plăcut imaginea împăratului francez și cea a actorului Al Pacino. Își amintește și unde își ascundea, în zilele de după Revoluție, banii făcuți în comunism. Și nu erau puțini.
Cuprins:
Cristi Borcea se dedică afacerilor și familiei la 50 de ani. Și l-a însărcinat pe fiul său cel mare, Patrick, 23 de ani, să se ocupe în locul său de discuțiile privind salvarea de la faliment a clubului la care a devenit celebru, Dinamo București.
Tată a nouă copii, din trei mariaje, trăind tihnit alături de Valentina și de cei trei țânci ai cuplului, Borcea se împarte între munca la birou, afacerea cu GPL, imobiliare, turism (vara) și agricultură.
„Vreau să-mi cresc familia, nu să conduc lumea”
„Întotdeauna m-a inspirat Napoleon Bonaparte. Mi-a plăcut istoria și am vrut să fac și eu lucruri mari, de când eram foarte tânăr”, a mărturisit Borcea pentru Libertatea.
„Totuși, îmi place viața, de aceea m-am retras din fotbal unde este stres continuu și din cauza căruia mi-am riscat viața atât de mult. Îi las pe alții să fie ei Napoleon Bonaparte la nesfârșit, să conducă lumea, eu nu mai vreau, am copii de crescut!”, a mai adăugat businessmanul.
Împăratul Franței, al lumii, a murit la vârsta de 51 de ani, exilat pe insula Sf. Elena.
Borcea i-a jurat soției, Valentina, că va sta departe de Dinamo, după ce a fost închis de două ori, în „Dosarul Transferurilor”, 4 ani și 4 luni, apoi în „Dosarul Retrocedărilor”, 9 luni.
Câștiga bani din casete video și filme
Poreclit „Leonidas”, după ce a condus Dinamo și pe jucătorii porecliți, la acea vreme, „spartani” la ultimul titlu de campioni (2007) din istoria roș-albilor, Borcea a știut să facă bani de la o vârstă fragedă. Mărturie stă și o dezvăluire a unuia dintre finii săi, Emil Ursu, 56 de ani, fost coleg la Victoria București și în „haită”, acum antrenor la Dinamo 2.
„Eram puști, el 14 ani, eu 20 de ani. Îmi dădusem Dinamo o garsonieră, în 1984, iar Cristi era de atunci fâșneț și rezolva orice. L-a dus mintea să facă bani de mic. Aveam și televizor color, și video, care nu prea existau pe vremea aia. Cristi îmi lua televizorul și videoul și difuza filme prin blocuri. Câștiga 700 de lei, chiar și 1.000 de lei pe seară. Pe ce punea mâna, făcea bani”, a povestit Ursu pentru Gazeta Sporturilor.
Revoluția din 1989 l-a prins pe Borcea cu aproximativ 600.000 de lei, o sumă uriașă. „Dădeam tapițeria jos de la Dacie și ascundeam banii acolo. Îți dai seama că nu-i puteam ține în casă”, ni s-a confesat Borcea.
Fan „Nașul”
„Mi-au plăcut filmele de mic. Cele de acțiune, am fost dintotdeauna fan Al Pacino. Preferatul meu este «Nașul». Dacă aș fi fost actor, mi-ar fi plăcut să joc rolul Michael Corleone. Și-mi plac filmele romantice. Eu sunt o fire romantică, deși par mai dur. Și-acum, când merg cu mașina, îmi place să ascult Radio Romantic”, a mărturisit Borcea pentru Libertatea.
Cristi îl simpatizează atât de mult pe Al Pacino, încât are o fotografie cu el la statusul de la WhatsApp și un citat atribuit marelui actor: „În cazul în care aveți nevoie de mine, mă găsiți tot acolo unde eram când nu aveați nevoie de mine”.
Citatul menționat de Borcea este una dintre replicile lui Al Pacino, care apare în foarte multe post-uri ce redau citate celebre ale starului hollywoodian.
Pescuitul, acolo unde se prinde
Și un alt detaliu despre Cristi Borcea, din „culise”. Era un mare fan al pescuitului, drept dovadă că l-a inițiat și pe fiul său, Milan, 3 ani, în acest domeniu. De aceea a mers cu familia, la finalul verii, în Delta Dunării, „unde m-am relaxat și mi-a plăcut mai mult decât pe oricare insulă exotică am fost sau în orice locație de lux”, ne-a povestit omul de afaceri.
„Era în continuă mișcare, nu putea sta locului. Bine, mergeam la pescuit doar acolo unde știam că poate prinde pește, altfel nu mergea. Nu suporta să stea degeaba, îl motiva captura. M-a sunat o dată pe la ora 3.00 dimineața. „Gata, hai la pescuit! Du-te la Obor, ia râme, ia tot ce trebuie!”. Ce să-l convingi că nu mergi?! Mergeam, prindeam pește, apoi ne vedeam de treabă”, ne-a mai dezvăluit Emil Ursu.
foto: Hepta
