Fotbaliștii care au scris istorie pentru Sportul Studențesc, precum și foști angajați ai clubului, de la secretară până la președinte, au strâns rândurile, la invitația pe care Mircea Sandu, fostul șef al FRF, o lansează la fiecare sfârșit de an. Au stat la masă, vineri de la amiază și până târziu în seară, generații diferite: Neculai Nistor, Cornel Jurcă, Constantin Jamaischi, Mircea Sandu, Gino Iorgulescu, Țețe Moraru, Paul Cazan, Tom Cristea. Cu toții, animați de dragostea pentru echipa frumoasă care a fost Sportul. Marele absent a fost Gică Hagi, prin cu treburi la Viitorul. Poveștile s-au spus la restaurant, în jurul unui pahar cu vin alb.
A fost un parastas, chiar dacă unul vesel, fiindcă Sportul, echipa care deranja Steaua și Dinamo, nu mai trăiește în forma pe care o știu cei care o iubesc. Respiră, dar conectată la aparate, prin liga a patra, uitată de Dumnezeu, ca și cum n-ar fi, după ce a fost batjocorită de Vasile Șiman. La ”agapa” de vineri s-a cântat cu foc și s-a râs în hohote. S-a născut, astfel, Sportul bătrânesc! Cel studențesc mai există doar în cartea de istorie.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_7a62e7fe0e7c9c1a3beea3e6c2789a7c.jpg)
Mircea Sandu a strâns gașca nebună, dar n-a fost vioara întâi. Microfonul a fost acaparat de către fostul lui coleg, Costel Pană, devenit cântăreț pe la nunți și pe la botezuri! Pană a deschis întâlnirea cu melodii din repertoriul internațional, apoi un angajat al restaurantului a luat-o pe ritmuri italiene! ”O să vă cânt în dialectul napoletan!”, le-a gâdilat el orgoliul mesenilor.
N-a fost chip să se mai strige catalogul, deși ”obiectul” exista prin preajmă. La interior, între coperți, cu roșu au fost trecuți cei dispăruți. ”Am pierdut doi oameni, față de întâlnirea de anul trecut. Unul era doctorul echipei. Bucuria este că suntem singura echipă care se întâlnește anual, am făcut o tradiție din asta”, face ”inventarul”, cu un oftat adânc, organizatorul evenimentului, Mircea Sandu.
A fost singura veste rea primită de fostul staroste de la ”Casa Fotbalului”. Pe telefon i-a sosit vestea cea mare. Fiica lui, Raluca, a născut la Monte Carlo, iar ”Nașul” a devenit bunic de băiat, Jonathan (fosta jucătoare de tenis mai are un copil, o fetiță, în vârstă de patru ani).
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_ecb479830577708e48df08638066fc99.jpg)
La masa lui Sandu a venit să i se plângă un coleg, personaj al cărui nume nu va fi dezvăluit, din motive care vor deveni limpezi. De ei s-a ”lipit” fosta secretară a clubului.
Femeia a fost luată la rost de către fostul coechipier al lui Sandu: ”În cantonament, nu puteam să fug și eu la o femeie, că mă turnai la conducere!”. Doamna i-a cuprinds obrajii între palme și i-a spus drăgălaș: ”Auzi, mă, nu vă turnam eu, altul vă dădea în gât!”. Studenți, studenți, dar cu apucături de securiști!
La 75 de ani, se trezește la ora 6.00!
Catalogul l-a mânuit ”dirigintele” Neculai Nistor. Poreclit ”Marele Gatsby”, Nistor are o vitalitate impresionantă la 75 de ani ai săi, mișcându-se brawnian printre mese, n-are niciun fir alb în cap și se jură că nu se vopsește. Ți se prezintă la fel de iute cum se mișcă: ”Profesor-doctor-inginer Nistor, primul președinte din istoria Sportului, venit la echipă înainte de Mac Popescu”. Omul născut pe 1 ianuarie 1940 recunoaște că a profitat de urma perioadei 1968-1971, când a fost președintele Asociației Studențești din Capitală. Din această poziție, în 1969 a preluat hățurile la Sportul.
”Am condus echipa până în 1971, când am plecat în Los Angeles, să-mi fac doctoratul. Eu sunt cel care i-am adus la echipă pe Dumitru Nicolae, pe Sandu Boc, pe Mircea Sandu, pe Coraș, pe Bozeșan, pe Rică Răducanu. Am făcut echipă mare, de care se temeau Dinamo și Steaua. Cât timp am fost în America, l-am lăsat pe Mac Popescu, care era vicepreședinte în mandatul emu, să conducă. M-am întors din America și am trecut la catedră. N-am vrut să rămân în Los Angeles, fiindcă eu simt românește. M-a răzbunat însă fiica mea, care trăiește acum acolo”, specifică venerabilul.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_87c3cdcc5d343b363ad20feb73d2ebee.jpg)
Nistor este profesor în Transporturi Auto, iar la vârsta lui robotește ca o furnică. ”Domnule, sunt foarte tare, foarte rezistent!”, te pune în temă, încă din start, omul, care te contaminează cu entuziasmul lui. ”Mă trezesc în fiecare dimineață la ora 6, iar până la 7 sunt deja bărbierit! Și lucrez până la miezul nopții. Tata a murit la 94 de ani, fără boală. A murit în picioare. A suferit doar o lună, înainte să moară! Eu sunt expertul evaluator judiciar auto numărul 1 în România. Am scris și o carte «Expertiza tehnică a accidentului», după care toți și-au luat atestatele de evaluatori”, impresionează bătrânul. Scoate o carte de vizită, dar lasă să i se vadă cartela de metrou. Semn că și pentru un evaluator auto, tot transportul subteran este mai sigur.
Nistor are auzul slăbit, dar părerile despre situația ”studenților” îi sunt acute: ”Sportul a căzut pe mâna unor neprofesioniști, a unor oameni fără suflet”. Nici nu-i pronunță numele lui Vasile Șiman. La două mese mai încolo, Cornel Jurcă, socotit cel mai valoros antrenor de copii și juniori din istoria recentă, îl aprobă dând din cap.
Jurcă are și acum de luat bani de la Șiman, dar nu mai trage nicio speranță. Dar Șiman are să dea bani și morților! Mitică Manea, tatăl Oanei Manea, pivotul naționalei feminine de handbal, s-a dus pe lumea cealaltă fără salariul pe un an, circa 10.000 de euro. La Sportul, totul este sub pământ! Chiar și petrecere , care s-a ținut la o cramă, la subsol!
Jamaischi a venit cu microbuzul de la Fălticeni
La una dintre mese stă cuminte o legendă: Constantin Jamaischi (69 de ani). N-a mai pus gura pe alcool de nouă ani, astfel că este preocupat doar să vorbescă și să le toarne celorlalți în pahare. ”Jami” a făcut parte din echipa Rapidului care a luat primul titlu pentru giuleșteni, în 1967, cu Valentin Stănescu antrenor. Din Giulești a plecat direct în Regie, pentru patru ani. A venit bucuros la revedere, deși a străbătut Moldova. A venit special de la Fălticeni.
La Sportul, Jamaischi precizează s-a simțit minunat, dar Bucureștiul îi provoacă fiori. O întâmplare nu-i dă pace nici acum: ”Într-o zi, am coborât din blocul în care locuiam, unul de prin centru, când vine unul spre mine. Avea un ziar în mână. Dar în ziar era înfășurată o rangă de fier. Mi-a zis: «Ce-ai căutat, mă, la nevastă-mea?» și mi-a dat una în cap, de am văzut stele verzi! Eu n-aveam nicio treabă cu soția lui, mă confundase! Țin minte și acum. Era într-o vineri și trebuia să plecăm la Constanța, unde aveam meci cu Rapid. Nu pot să uit ziua aia, când mi-am luat bătaie degeaba!”.

Constantin Jamaischi nu mai pune gura pe alcool de nouă ani. A acceptat să ridice paharul la rugămintea fotografului FOTO: Daniel Conțescu
Jamaischi trăiește în Fălticeniul natal cu o pensie de 900 de lei. A venit cu microbuzul până în Capitală, dar nu se plânge. ”Am lucrat până acum 3 ani la copii și juniori, la Foresta. Adică fosta Foresta, fiindcă vechea echipă nu mai există. M-am retras din fotbal. În Fălticeni mă plictisesc de moarte!”.
Are o fată, Simona Maria (34 de ani), măritată în Anglia, iar de curând – și o nepoțică, Emilia Ray, de doi anișori și opt luni. ”Îmi e dor de ea, o văd doar o dată pe an”, spune cel care a jucat pentru Rapid în perioada 1963-1971, apoi la Sportul, vreme de patru ani, adus de Ion Motroc, ajutând la promovarea ”studenților”.
Titular la 15 ani
Jamaischi a fost un jucător precoce: ”La 15 ani eram titular în Divizia B, la Foresta Fălticeni, dar nu pentru că trebuia să fie un junior pe teren, ci jucam pe valoare , iar la 16 ani m-a luat Dinamo Bacău. În 1962 am câștigat Campionatul European de juniori. Apoi, am plecat la Rapid, unde am jucat cu Greavu, Dumitriu, Culae Lupescu…”.
Nu-i place fotbalul de astăzi. ”E cam slăbuț. E prea tacticizat! Multe pase laterale, dar progresie mai deloc. Noi am jucat fotbal cu plăcere deosebită. Am jucat în vremea în care nu înființase banii adevărați. Nu văd un fotbalist care să-mi semene. Poate Liță Dumitru, dar și el e din generația mea. Nu știu acum, dintre români, un fotbalist care să-mi semene! La ce echipă națională avem…”, explică fostul star al Rapidului.
”Jami” are nostalgia când mingea avea șiret, iar fotbalul se gusta la ”repriza a treia”. ”Înainte, stâteam la șprițuri, la cântece, la bancuri, la povești, cu Ștefan Bănică, la Rapid, iar cu Dan Spătaru la Sportul Studenețesc! Ce show-uri ieșeau”. Rapidiștii din perioada lui n-au o întâlnire a lor anual, precum o ai cei de la Sportul. Semn că farmecul vieții vine tot în perioada studenției.
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Seara s-a încheiat în cântece acompaniate cu aplauze ca la concert. Pe atunci, ăn repertoriul galeriilor, urările cu ”morți” nu existau, dar glumele nu lipseau. Ilie Galerie a dat tonul. Iată câteva dintre versuri:
”Sportul Studențesc petrece cum niciodată n-a mai petrecut,
Cine lipsește, 10 ani din viață a pierdut!
La Sportul se poate petrece
Cu o sută-două, ca la Dinamo cu 9!
Nu mai stați pe gânduri și vă-ncolonați
Vă spune pe cinste, că n-o să regretați
Sportul a fost echipă mare, nu tutun în pipă,
Of, of, of și am să mor! Undeeee? La salonul spaniol!
Și la moartea mea să fie toți,
Nimeni să nu plângă mortul,
Ci să strige: ”Trăiască Sportul!”
Sunt Ilie Energie, 17 ani de studenție petrecuți doar în Regie!
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/172_708457dc46d466abcdbae731c3facf42.jpg)

:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/158_69446547036098e9334bcfba71a8d8ce.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_0fe43a86e0f12b61945a431d5c578369.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_61a95c4da299f5b727a0be3ea410a08f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/196_d1b546cc8666bc1bd101d22c5bf0f04a.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/206_ab0a2ba2b8e8609d40b6d1b6fadb3f8b.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/222_0d74d3754878b5d5117d911fb9052f5e.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_a55fd97a1e93d2a996678a78f2e0a17e.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_d53e647239cde99ef72862e5086b73f6.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/179_34730a94a5462de3ea17eb17455b72bc.jpg)
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.