Janice Brooks, supraviețuitoare a atacurilor din 11 septembrie 2001, povestește cum a scăpat de la etajul 84 al Turnului de Sud al World Trade Center. Deși au trecut 25 de ani de la tragedie, femeia, acum în vârstă de 66 de ani, este încă bântuită de coșmaruri și amintirea unei zile care i-a schimbat viața pentru totdeauna.
Cuprins:
În timpul atacului, Janice a reușit să coboare pe scări alături de colegii săi, trecând pe lângă victime grav rănite și pompieri care urcau spre moarte. Turnul de Sud s-a prăbușit la ora 9.59, iar 61 dintre colegii săi de la Euro Brokers au murit în cea mai neagră zi a Statelor Unite.
„Am fost una dintre puţinele persoane care au scăpat cu viaţă de la etajul 84 al Turnului de Sud în atacurile din 11 septembrie 2001. Dar timp de 25 de ani am trăit acelaşi coşmar care nu-mi dă pace”, povestește Janice Brooks, supraviețuitoare a tragediei ce a zguduit întreaga lume. Într-un interviu pentru The Independent, femeia, acum în vârstă de 66 de ani, rememorează experiențele traumatizante din acea zi fatidică.
La data 11 septembrie 2001, la ora 8.46 dimineața, American Airlines Flight 11 s-a prăbușit în Turnul de Nord al World Trade Center, ucigând toți pasagerii de la bord. Mii de oameni au rămas captivi în clădire și nu au mai reușit vreodată să ajungă acasă la cei dragi.
Janice Brooks lucra de doar trei săptămâni ca asistent executiv la Euro Brokers. Femeia se afla în clădirea alăturată, iar în momentul în care avionul a lovit prima clădire, ea era la biroul ei de la etajul 84 al Turnului de Sud și a auzit o explozie puternică.
„Am văzut prin fereastră cum hârtii și praf zburau în aer”, își amintește ea. La început, a crezut că zgomotul provine de la construcțiile din apropiere, un fenomen obișnuit în Manhattan. Colegul ei, Brian Clark, a încercat să o liniștească, dar imediat după aceea o persoană a strigat: „Toată lumea afară!”.
Înainte de a părăsi biroul, Janice a sunat la biroul din Londra al companiei pentru a-i informa despre situație. „Nu eram prea sigură ce se întâmplă, dar eram pregătită să plec”, a spus ea.
Britanica mărturisește că managerul ei din Londra a fost extrem de scurt și tăios. Privea dezastrul din primul turn la televizor așa că i-a spus clar și tăios adevărul: „Un avion a intrat în clădire, ieși de acolo!”.
A urmat o cursă contra cronometru. Împreună cu alți colegi, Janice s-a îndreptat spre scări, unde a dat peste pompieri și responsabili de evacuare care îndrumau oamenii. Pe măsură ce coborau, atmosfera era calmă, ca într-un exercițiu de simulare. Totul s-a schimbat însă la 9.03, când al doilea avion, United Airlines Flight 175, a lovit clădirea în care se afla femeia.
„A fost o bubuitură îngrozitoare, luminile s-au stins, iar bucăți din tavan au început să cadă. Era praf peste tot. Am fost împinsă de un perete, tușind. Îmi amintesc că oamenii țipau și plângeau”, povestește Janice. Clădirea s-a zguduit timp de câteva secunde, iar fumul și molozul au acoperit scările, îngreunând coborârea.
În haosul creat, colegul ei, Bob Mahon, a devenit o ancoră de sprijin. „M-a ajutat să mă calmez și a demonstrat cât de important este să avem pe cineva alături în asemenea momente. Când am reușit să redeschidem ușa prin care tocmai trecusem, scările dispăruseră complet. Tot ce se vedea era întuneric și flăcări”, povestește Janice.
Pe măsură ce echipa lor cobora, au întâlnit oameni grav răniți: o femeie cu tăieturi adânci pe brațe și piciorul aproape secționat, un bărbat cu un ciob imens înfipt în piept.
„Mergeam desculță prin sângele lor, încercând să rămân calmă. Mi-amintesc de țipătul unei femei... un țipăt ca dintr-un film de groază care a părut că durează o veșnicie și care îmi răsună nepoftit în minte și astăzi”, spune Janice.
Pe la etajul opt, au întâlnit trei pompieri care urcau. „Ne-au privit, au observat răniții, dar au continuat să urce în tăcere pe drumul lor spre moarte”, își amintește ea.
Când, în sfârșit, au ajuns la parter și au ieșit din clădire, au aruncat o ultimă privire spre locul în care ar fi trebuit să fie etajul lor. „Când am ajuns afară și am privit înapoi spre turnuri, unde trebuia să fie etajul nostru era o gaură uriașă, flăcări și bucăți din clădire care cădeau”, mărturisește femeia, acum în vârstă de 66 de ani.
Era ora 9.43. La 9.59, Turnul de Sud s-a prăbușit, luând cu el viețile a peste 600 de oameni, inclusiv 61 dintre colegii lui Janice de la Euro Brokers, după cum notează The Independent.
Astăzi, Janice Brooks locuiește într-o casă de la țară în Norfolk, Anglia, alături de câinele ei, Jesse. Deși au trecut 25 de ani de la 11 septembrie, coșmarurile nu au încetat. Amintirea bărbatului cu păr creț și cămașă albastră care stă în turnul ars o bântuie noapte de noapte.
„Îl văd transpirând, uitându-se peste umăr la flăcările care se apropie. Apoi, se uită în jos, își îndoaie genunchii, ca și cum ar urma să sară... și atunci mă trezesc”, spune ea.
Un membru al bisericii locale i-a spus odată: „Știi că acel bărbat din vis ești chiar tu, Janice?”. De atunci, gândul acesta îi revine deseori, dar coșmarul încă persistă.
Astăzi, Janice lucrează pentru organizația caritabilă Since 9/11, unde ține prelegeri în școli despre tragedia care a schimbat lumea. Deși retrăirea acelei zile este dureroasă, ea consideră că este esențial să ducă povestea mai departe.
„Aceste discuții mă ajută să țin vie data, să-mi păstrez prietenii care au murit atunci - dar și pe toți ceilalți - vii în memoria noastră colectivă”, spune Janice. În Marea Britanie, unde atacurile nu sunt parte din programa școlară, misiunea ei devine cu atât mai importantă.
Deși timpul a trecut, impactul zilei de 11 septembrie 2001 asupra lumii și asupra vieților celor care au supraviețuit rămâne la fel de puternic. „Îmi doresc ca oamenii să nu uite niciodată ce s-a întâmplat atunci. Este datoria noastră să ne amintim, pentru a ne asigura că o astfel de tragedie nu se va mai repeta niciodată”.
Bilanțul tragediei care a îndoliat întreaga lume: 2.977 de persoane au murit în urma atentatelor din 11 septembrie 2001, fără a-i include pe cei 19 teroriști.