75 de zile in cel mai fierbinte desert din lume

Sunt dornici sa descopere locuri necalcate de picior de om si sa intre in contact cu popoare care nu cunosc cuvantul ‘civilizatie’. Traiesc pentru a dobori recorduri in materie de rezistenta in conditii extreme. Libertatea va prezinta azi povestile celor mai cunoscuti aventurieri romani care au escaladat munti ucigasi sau au strabatut deserturi la pas, pe temperaturi care i-ar lasa fara simtiri pe cei mai multi dintre oameni.

Marea pasiune a lui Alin Totoreanu, corespondent la revista Terra Magazin, e sa descopere locuri noi, unde oamenii nu si-au pierdut inca traditiile, iar lupta pentru supravietuire este asemanatoare cu cea din preistorie. ‘In anul 2003 am dat startul unui proiect personal, „Descopera-ti semenii”, prin care  incerc sa descopar ce-i mai frumos pe Pamant. Prima mea expeditie importanta a fost in Mongolia, unde am stat aproape trei luni si am mers 400 de kilometri pe jos. Au urmat Anatolia, India si Maroc. A fost destul de greu, am avut peripetii si am trecut prin furtuni de nisip, iar daca nu eram atent, puteam sa mor ingropat’, ne-a spus Alin.

Pe 31 decembrie s-a hotarat sa plece in cea mai periculoasa expeditie: traversarea celui mai secetos desert al Terrei, Atacama (n.r. – situat in America de Sud, intre Chile si Bolivia). Ceea ce a si reusit. A strabatut cel mai fierbinte desert din lume in 75 de zile.

Mergea la temperaturi de peste 50 de grade Celsius

‘Mi-am petrecut Revelionul in avion, deasupra Oceanului Atlantic. Pe 1 ianuarie am ajuns in orasul Santiago.  Am pornit la pas prin desert. Singurele mele repere au fost niste coordonate GPS. Pana la destinatie aveam trei puncte de alimentare cu apa. Primul oras era la trei zile de mers pe jos, asa ca mi-am luat 9 litri de apa cu mine, adica 3 litri pe zi, nu foarte mult pentru o zi in desert, unde temperaturile depasesc ziua 50 de grade Celsius, iar noaptea coboara sub 0 grade, de-ti ingheata apa in sticla. Cea de-a treia zi a fost cea mai grea, pentru ca ramasesem fara apa. Seara trebuia sa ajung la primul punct de alimentare, dar am descoperit ca era un oras minier parasit. Am intalnit un camion pe drum, iar soferul m-a dus la urmatorul oras, care era la o distanta de 150 de kilometri. Cand am ajuns acolo, oamenii mi-au dat apa sa-mi potolesc setea, dar mi-au zis ca nu au de vanzare. In acele momente m-am cam pierdut. Nu puteam rezista fara apa in desert. Am hotarat sa ma intorc de unde plecasem initial, sa-mi las o parte din echipament si sa-mi iau apa pentru 6 zile. Si asa, cu 40 de kilograme in spate, am pornit singur prin desertul Atacama’. Ca sa ajunga mai repede la destinatie, mergea uneori toata noaptea prin desert pe un frig naprasnic. S-a intalnit cu localnici care l-au indrumat gresit, facandu-l sa se abata de la ruta principala si sa rataceasca prin pustiu.

„Vedeam cum vulturii zburau deasupra capului meu”

‘Cateodata ma gandeam ca-mi pun viata in pericol. Vedeam cum vulturii zburau deasupra capului meu, gata sa se repeada la mine la cel mai mic semn de slabiciune. Daca mi se intampla ceva, nu aveam cum sa le comunic celor din exterior. Singura modalitate ca autoritatile  sa intre in alerta ar fi fost sa nu ajung la urmatoarea destinatie, unde eram asteptat timp de 4, 5 saptamani. Dar pana sa descopere ei ca ar fi ceva in neregula cu mine, eu as fi fost oale si ulcele. Am cazut, mi-am rupt singura pereche de bocanci pe care o aveam cu mine, am calcat in cactusi, m-am trezit cu scorpioni pe mine, am mancat numai stafide, arahide si lapte praf’, ne-a marturisit Alin.

A fost adoptat de un trib de bosimani

Sebastian Tartarau este singurul alb din America de Nord si Europa care a fost adoptat de un trib de bosimani din Namibia.

Practic, Sebastian a reusit sa boteze intr-o singura zi nu mai putin de 140 de bosimani. ‘Ceremonia a avut loc intr-o piscina de plastic, transportabila. Am umplut-o pe jumatate cu apa si le-am oferit botezul Domnului. Dupa care am devenit un fiu al acelei comunitati’, isi aminteste calatorul roman.

Tartarau a infiintat Pilgrim Society (Societatea Pelerinul), care se ocupa de evanghelizarea si sprijinirea materiala a triburilor atinse de civilizatie. Sebastian a strabatut Amazonul, Africa, desertul Kalahari si Arctica. Drumul sau nu a fost deloc usor. ‘Am trecut prin temperaturi extreme de -56 de grade. Am dormit in iglu, impreuna cu familii de eschimosi. Eram fericit ca acolo temperatura ajungea la -20 de grade si puteam si eu sa dorm’, spune misionarul.

Incearca sa cucereasca varful Lhotse

Cunoscutul alpinist roman Constantin (Ticu) Lacatusu a pornit pe 6 aprilie  intr-o noua expeditie pentru cucerirea varfului Lhotse (Nepal, 8.516 m), al patrulea ca altitudine din lume, dupa Everest, K2 si Kangchenjunga. Pentru a douasprezecea oara in Himalaya, Ticu Lacatusu este primul roman care a cucerit Everestul in 1995 si singurul din elita mondiala TOP7 cu ascensiuni pe cele mai inalte varfuri ale celor 7 continente. Situat pe creasta principala a muntilor Himalaya, intre Nepal (sud) si China/Tibet (nord), in apropierea Everestului, varful Lhotse nu a mai fost pana acum ‘calcat’ de nici un alpinist roman.

Ticu Lacatusu si-a propus sa ajunga la destinatie singur, fara serpasi si fara tubul cu oxigen, urmand traseul sudic, dinspre Nepal, in mare parte similar cu cel sudic al Everestului. Toate echipamentele necesare taberelor de altitudine vor fi transportate pe munte si inapoi in tabara de baza doar de alpinistul roman, in timp ce tabara va fi stabilita pe Khumbu Glacier (5.380 m altitudine), la baza faimoasei caderi de gheata Khumbu (‘Khumbu Ice Fall’). In functie de conditiile meteo locale, vor fi instalate 3-4 tabere intermediare de altitudine, ultima fiind la aproape 8.000 m.

Primul roman care a urcat pe K2

Un alt explorator remarcabil este Horia Colibaseanu, primul roman care a urcat pe K2. ‘Muntele ucigas’, asa cum e numit, este in Pakistan. Varful de gheata se afla la o inaltime de 8.611 m, este al doilea munte din lume ca inaltime si e cotat de alpinisti drept cel mai greu de escaladat.

‘Am platit 5.000 de dolari unei firme specializate in organizarea expeditiilor pe K2. In suma respectiva au fost incluse taxa pentru ascensiune, taxele pentru serpasi si porteri (oamenii care duc greutatile pana in tabara de baza) si… mancarea’, zice Horia Colibaseanu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE