8 din 10 IMM-uri din România n-au cerut niciun credit în ultimul an: cele mai puţine împrumuturi din UE, dar firme printre cele mai îndatorate
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
România are cel mai mic nivel de creditare a economiei din Uniunea Europeană, dar firmele româneşti sunt printre cele mai îndatorate. Explicaţia: se împrumută de la furnizori şi de la grupurile din care fac parte, nu de la bănci. Iar băncile, la rândul lor, preferă să dea bani statului.
Cuprins:
Creditul acordat firmelor şi populaţiei reprezintă în România doar 40% din PIB, faţă de o medie europeană de 106%. Suntem ultimii din UE, la peste 10 puncte procentuale distanţă de penultima clasată, Polonia.
Şi totuşi, companiile româneşti nu duc lipsă de datorii. Doar că, în loc să ia credit de la bancă, se finanţează pe alte căi: împrumuturi de la firmele din acelaşi grup şi credit comercial, adică facturi plătite cu întârziere la furnizori. Aceste două surse reprezintă o treime din finanţarea firmelor, în timp ce creditele de la băncile şi IFN-urile din România ajung la mai puţin de o zecime.
Firmele nu cer bani de la bancă
Cifrele sunt clare: peste 80% dintre IMM-uri şi aproximativ jumătate dintre corporaţii nu au solicitat niciun credit în ultimul an, deşi banii ar fi putut finanţa investiţii fără să afecteze activitatea curentă.
O parte din explicaţie ţine de firme. Pentru o treime dintre ele, activul net este mai mic de jumătate din capitalul social — pe româneşte, sunt subcapitalizate şi n-ar trece uşor de analiza unei bănci.
Cealaltă parte ţine de obicei: românii preferă să amâne plata facturilor şi să folosească banii pentru altceva. Ponderea creditului comercial în România este cea mai mare din UE, alături de Bulgaria şi Croaţia. Problema e că întârzierile se propagă în lanţ: furnizorul neplătit nu-şi plăteşte nici el furnizorii.
Creditul de la furnizor e mai scump decât cel de la bancă
Hai să facem un calcul pe exemplul tipic al unei facturi cu termen de plată de 60 de zile, la care furnizorul oferă un discount de 2% dacă plăteşti în 10 zile.
Dacă firma alege să plătească la 60 de zile şi renunţă la discount, costul acelei "amânări", calculat anualizat, este de 15,7%. Prin comparaţie, dobânda medie la creditele noi pentru firme a fost, în ultimii trei ani, de 8,6%, fără să treacă de 9,3% nici în vârf.
Cu alte cuvinte, firma care ia un credit bancar ca să-şi plătească furnizorul în 10 zile şi să prindă discountul iese mai bine decât cea care "se împrumută" gratis de la furnizor.
De ce nu dau băncile mai multe credite
Nu e vorba doar de firme. Băncile, la rândul lor, sunt prudente: chiar dacă au bani, preferă să dea mai puţine credite când anticipează costuri mari de recuperare. Guvernanţa corporativă slabă, întârzierile la plata facturilor şi procedurile de insolvenţă ineficiente scumpesc creditul, explică viceguvernatorul.
Rezultatul se vede în datele unui sondaj BNR din iunie 2026: în ultimul an, sub 20% dintre IMM-uri şi sub 50% dintre corporaţii au primit de la bănci toată suma pe care au cerut-o.
Băncile au ales statul: 230 de miliarde de lei în titluri de stat
Aici apare partea cea mai sensibilă a analizei. În ultimii ani, băncile din România şi-au triplat deţinerile de titluri de stat, care au ajuns la circa 230 de miliarde de lei în primul trimestru din 2026.
Motivul e simplu: statul, care s-a împrumutat masiv ca să-şi acopere deficitele, oferă băncilor un plasament sigur şi uşor, cu randament bun. Firmele şi populaţia, prin comparaţie, sunt clienţi mai riscanţi şi mai costisitori de evaluat.
Titlurile de stat reprezintă acum 28% din activele băncilor româneşti, faţă de 17% în 2010. E cel mai mare procent din Uniunea Europeană, înaintea Poloniei (circa 25%) şi Ungariei (circa 20%). În acelaşi timp, raportul dintre credite şi depozite a scăzut de la 86% la finalul lui 2015 la 67% în martie 2026 — băncile atrag bani de la deponenţi, dar îi plasează tot mai puţin în economie.
Economiştii numesc asta "efect de evicţiune": când statul se împrumută mai mult, dobânzile cresc şi sectorul privat investeşte mai puţin. Cu alte cuvinte: "mai mulţi bani pentru stat înseamnă mai puţini bani pentru economie".
Bursa nu compensează deocamdată
Nici piaţa de capital nu umple golul. Bursa de Valori Bucureşti a crescut puternic în ultimii ani, dar capitalizarea rămâne la circa 30% din PIB, mult sub zona euro. Iar performanţele vin mai degrabă din listările unor giganţi de stat, precum Hidroelectrica, decât dintr-un val de companii private care să se listeze.
Ce ar trebui să se schimbe
Soluţia nu e creditare cu orice preţ: o creştere forţată a creditării, care ar sări peste standardele prudenţiale, ar aduce noi vulnerabilităţi.
Rezolvarea cere trei lucruri deodată: firmele să-şi consolideze capitalul şi să vină cu proiecte viabile, băncile să finanţeze investiţiile antreprenorilor, iar statul să-şi reducă dezechilibrele, ca să nu mai absoarbă finanţarea de care are nevoie economia. Doar aşa România se poate întoarce în 2027 la o creştere economică solidă.
Analiza face parte din volumul "Sustenabilitatea financiară – De la deficite la convergenţă nominală", publicat în cadrul proiectului Economic@BNR, care urmează să fie lansat prin dezbateri publice organizate de banca centrală.
