Uneori, lucrurile pot lua o întorsătură ciudată, de parcă nimic din ce se poate întâmpla bine nu e posibil fără un preţ, un tribut, fără ceva ce se întâmplă şi în rău.
Bogdan, un băieţel de 4 ani, din Bucureşti, ştie cel mai bine asta, chiar dacă, la vârsta lui, încă nu poate conştientiza pe deplin paradoxurile soartei.
Bolnăvior a fost de când se ştie. La doar patru luni de la naştere, nu mai voia ori nu mai putea să mănânce şi era tot timpul lovit de cine ştie ce afecţiuni.
Analizele la tomograf au adus o veste cernită ca o zi de înmormântare: Bogdan avea neuroblastom retroperitoneal, adică o tumoră malignă fixată în spatele rinichiului stâng, lipită de coloană şi extinsă spre vena cavă.
Medicii au decis că trebuie operat, dar n-au putut extrage decât aproximativ un sfert din tumoră, poziţionarea ei făcând-o greu de abordat în totalitate.
Din august 2010 a început şi curele de chimioterapie, la Spitalul Grigore Alexandrescu. Şi, prin acea atingere misterioasă, uneori, a destinului, după trei ani de tratament, tumora rămasă a început să regreseze, până când s-a topit, pur şi simplu.
A dispărut ca şi când n-ar fi fost. Dar, cum spuneam, cumva, un tribut trebuia plătit. Era Crăciunul anului 2012, iar Bogdan stătea în braţele tatălui său. Tatăl, obosit, stresat de muncă, de griji, de boala fiului, a lăsat capul pe pernă, l-a mai mângâiat încă o dată pe Bogdan, apoi a închis ochii. Copilul a stat aşa, îmbrăţişat de părinte, câteva ore.
Poate nu înţelegea de ce tatăl nu mai face zgomot când respiră, de ce îmbrăţişarea îi devine tot mai rece. Tot ce a înţeles a fost că părintele lui nu se mai poate trezi, oricât i-ar fi spus, încercând să-l mişte: “Tati, tati, scoală-te!”.
Dar tatăl murise şi a fost dus la groapă, în vreme ce Bogdan s-a retras în muţenie, dar, uneori, şi într-o nervoasă agitaţie. Tumora nu mai e, dar nici tatăl. Aşa că acum mama lui Bogdan se luptă singură cu toate greutăţile, cu problemele de vorbire şi de comportament ale puştiului, cu banii puţini, abia cât se adună dintr-un ajutor de însoţitor şi cei pentru creşterea copilului, dar şi cu cheltuielile multe.
Bogdan e agitat, deşi pare că râde când primeşte jucăriile aduse de noi în ziua în care l-am cunoscut pe patul spitalului. Dar e un râs nervos, după cum vorba şi-o exprimă nu în cuvinte, ci în sunete pe care doar mama le mai înţelege.
Poate că, în timp, cu ajutor, Bogdan se va bucura de o copilărie normală, nu doar de dispariţia tumorii. Dar în el va sălăşlui multă vreme, chiar acoperită de agitaţie şi râsete, tăcerea născută atunci, într-o dupăamiază de Crăciun, când îmbrăţişarea tatălui a devenit, fără să înţeleagă de ce, rece ca o zi de înmormântare.
✔ Donează 2 euro*
✔ Donează în conturile Fundaţiei Ringier RO29 RZBR 0000 0600 1552 6176- RON
RO02 RZBR 0000 0600 1552 6177- EURO, deschise la Raiffeisen Bank
* Suma alocată cauzei este de 2 Euro. Nu se percepe TVA pentru donaţiile de pe abonament. În reţelele Cosmote şi Orange, pentru cartelele preplătite, TVA-ul a fost reţinut la achiziţionarea creditului. Pentru donaţiile de pe cartele preplătite, în reţeaua Vodafone utilizatorii nu plătesc TVA.