Să fim cinstiţi, oriunde în lume preşedintele îşi împinge oamenii în Guvern, iar Traian Băsescu nu face excepţie. Care şi de ce au fost – cu excepţia portofoliilor date, în contrapartida voturilor, UDMR şi Independenţilor - preferaţii săi? Care au fost defavorizaţii? Cu Boc, e limpede: preşedintele n-avea cum găsi altul, şi mai obedient. Lansarea în fotolii de orchestră a trioului Blaga-Berceanu- Videanu atestă nu afecţiunea prezidenţială, ci efectul de lungă durată al confruntării cu Băsescu, de acum doi ani, din seara de taină de la Clubul Diplomaţilor. Elena Udrea? Aprecierea şi recunoştinţa sunt nemăsurate, ca şi fondurile ce i se pun în mână. Funeriu? Îl face pe Băsescu să se simtă egalul lui Spiru Haret.
Au rămas pe dinafară supuşi interesanţi, care, cum scria cronicarul, “s-au pus muşuroi, să se poată aburca Vodă pe cal”, dar pentru care n-a venit răsplata. Sulfina Barbu, Cristian Boureanu, Avramescu, Sever Voinescu, Raluca Turcan, Tabără, Vişan, Macovei, Hoară au răguşit în campanie, dar n-au încăput în Cabinetul lui Boc. Paleologu şi Stănişoară au fost ejectaţi fără menajamente. Cred, însă, că Cezar Preda (cam incomod), Ioan Oltean şi Sorin Frunzăverde au preferat ei înşişi să rămână în posesia judeţelor unde-s stăpâni absoluţi, iar nu să preia portofolii ce pot fi efemere.
Se aud trâmbiţe care cer o sută de zile sau chiar şase luni de graţie pentru Executiv. Nu e timp. Mai ales că Boc şi alţii sunt în scaun de peste un an. Şi mai ales că, tot de un an, ţara trece printr-o criză profundă, iar schiţa de Buget, plecând de la premise fanteziste, nu garantează revenirea.