„Accesul la unele informații clasificate e năucitor de larg”. Cum poate ajunge un tânăr dintr-o unitate militară obscură să dezvăluie secretele SUA
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Unii oficiali din domeniul securității naționale, citați de New York Times, au observat că episodul documentelor secrete americane scurse pe Internet a subliniat vulnerabilitățile procesului de autorizare a persoanelor cu acces la documente, în pofida reformelor introduse după cazul lui Edward Snowden.
Cuprins:
Arestarea lui Jack Teixeira, un tânăr soldat dintr-o unitate de informații din cadrul Gărzii Naționale Aeriene din Massachusetts, suspectat a fi autorul scurgerii de documente secrete din SUA, a arătat cât de mare este numărul persoanelor cu acces la materialele clasificate.
De la membrii Gărzii Naționale din bazele obscure din Massachusetts la generali de la sediul NATO din Bruxelles și până la diverși birocrați americani din întreaga lume, nivelul de autorizare pentru documentele „strict secrete” le oferă deținătorilor un nivel extraordinar de acces.
Cu acesta, ei pot accesa site-uri securizate ale Pentagonului și ale serviciilor de informații, informări zilnice ale serviciilor secrete, hărți și analize detaliate ale situațiilor din întreaga lume, văzute prin ochii comunității americane de informații.
Ei pot vedea genul de documente scurse în ultimele zile în spațiul public, care au dezvăluit secrete despre situația de pe frontul din Ucraina, despre starea armatei Kievului, dar au sugerat în același timp și modul în care serviciile de informații americane colectează date sensibile despre situația de la vârful guvernului de la Moscova.
Cine mai exact și mai ales câți sunt cei care dețin un astfel de acces?
Mii sau zeci de mii de oameni cu acces la documente „strict secrete”
New York Times scrie că printre membrii serviciilor americane cu autorizație pentru documente „strict secrete” se numără aproape toți cei aproximativ 600 de generali din diferitele servicii.
Dar acest nivel de autorizație se extinde și la unii dintre subordonații lor, la mulți colonei care lucrează la Pentagon, la căpitanii navelor marinei militare, la o gamă largă de ofițeri inferiori și chiar, se pare, în cazul lui Teixeira, la militarii care lucrează în unitățile de informații.
Oficialii Pentagonului spun că numărul persoanelor cu un astfel de acces este de ordinul miilor, dacă nu chiar al zecilor de mii. Și apoi, chiar sub ei, există un alt nivel, cel al oamenilor care au acces la documente „secrete”.
Aici intră aproape toți cei care lucrează pentru Pentagon sau pentru alte agenții de securitate națională. Există contractori militari și chiar și analiști de la think-tank-uri care au un anumit nivel de autorizare de securitate.
Comentatorii și oficialii, scrie New York Times, se vor întreba acum dacă nu cumva numărul oamenilor care au acces la astfel de materiale este cumva prea mare.
„În mod clar, prea mulți oameni au acces la prea multe informații strict secrete” pe care nu au nevoie să le cunoască, a admis Evelyn Farkas, cea mai înaltă oficială a Departamentului Apărării responsabilă pentru Rusia și Ucraina, în timpul administrației Obama.
Reforme insuficiente după cazul Snowden
Unii oficiali din domeniul securității naționale au declarat joi că episodul a subliniat slăbiciunile și vulnerabilitățile procesului de autorizare a persoanelor cu acces la documente, în pofida schimbărilor făcute după cazul lui Edward Snowden, fostul contractor al serviciilor de informații americane care a dezvăluit presei tehnicile de supraveghere în masă.
„Este clar că acele reforme nu au fost suficient de eficiente”, a declarat Javed Ali, un fost înalt oficial american în domeniul contraterorismului, care a deținut funcții în FBI, Agenția de Informații a Apărării și Departamentul pentru Securitate Internă, scrie New York Times.
Cum funcționează însă procesul de accesare a documentelor?
Spre exemplu, au explicat experții, documentele strict secrete sunt stocate pe computere guvernamentale care se află în zone de lucru securizate, cunoscute sub numele de SCIF - Facilități pentru Informații Clasificate - unde nimeni nu are voie să introducă dispozitive electronice ce ar putea fi folosite pentru a face fotografii sau înregistrări video sau audio.
Vizitatorii unui număr restrâns de birouri de la Pentagon trebuie de asemenea să își lase telefoanele mobile, laptopurile și orice altceva ce poate fi folosit pentru a înregistra sau a face fotografii în dulapurile din hol.
Practic, pentru a limita breșele de informații după cazul Snowden, oficialii au pus în aplicare reglementări care limitează capacitatea persoanelor de a accesa electronic materialele din zonele de lucru securizate.
În acest caz însă, documentele par să fi fost tipărite și scoase din zonele securizate, au declarat oficialii, deși nu se cunosc încă multe despre modul în care materialele au ajuns pe Internet.
De ce există mai multe persoane cu acces la informații
Joi nu era încă clar ce nivel de autorizare avea Teixeira. Se știe însă că era detașat la o unitate de informații din cadrul Gărzii Naționale Aeriene din Massachusetts și este posibil ca el să fi avut autorizație pentru documentele „strict secrete”, a declarat joi un oficial din domeniul apărării.
Asta i-a pus pe gânduri pe unii oficiali, scrie New York Times.
„Există întrebarea evidentă - de ce cineva cu un grad relativ minor și dintr-un colț mai degrabă obscur al armatei, și anume Garda Națională Aeriană din Massachusetts, ar putea avea acces nu numai la unele dintre cele mai importante secrete ale țării, ci și la o gamă atât de extraordinară de secrete, care nu au nicio legătură cu munca sa”, a observat Glenn Gerstell, fost avocat la Agenția Națională de Securitate (NSA).
Mick Mulroy, fost ofițer al CIA și înalt oficial al Pentagonului, s-a declarat de acord. „Acest lucru scoate în evidență modul în care o persoană atât de tânără ar putea avea acces la unele dintre cele mai sensibile informații și documente”, a spus el.
„Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit cu privire la cine are acces la aceste materiale și cum și de ce le permitem oamenilor să tipărească astfel de materiale”, a adăugat oficialul.
New York Times explică însă că în trecut au existat două schimbări majore ale modului în care sunt gestionate serviciile de informații, schimbări care au pregătit practic terenul pentru cele mai recente scurgeri de informații.
În primul rând, după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, agențiile de informații au început să împărtășească mult mai mult material în cadrul guvernului.
Apoi, după evaluarea eronată a serviciilor de informații conform căreia Irakul deținea arme de distrugere în masă, agențiile au început să împărtășească mai multe detalii despre sursele lor de informații și despre încrederea lor în fiabilitatea acestor materiale.
Gerstell, fostul oficial al NSA, a declarat că aceste schimbări au fost făcute din motive întemeiate, dar au mers prea departe. Acum, accesul la unele secrete este „pur și simplu năucitor de larg”, a spus el.
„Am exagerat atât de mult și am făcut (accesul) atât de convenabil și de ușor pentru o gamă largă de persoane tocmai pentru că nu vrem să fim niciodată în situația de a spune că am fi putut preveni ceva, dacă am fi împărtășit aceste informații”, a spus el.
„Avem un principiu de a pune la dispoziție informațiile doar în funcție de «nevoia de a ști», dar în practică nu prea îl respectăm”, a adăugat el.
Mulți ani de închisoare
Un lucru cert este că, dacă este găsit vinovat, tânărul riscă mulți ani de închisoare. Arestarea lui Teixeira, a spus Evelyn Farkas, servește drept avertisment pentru ceea ce îi așteaptă pe cei care gestionează defectuos informațiile clasificate.
Teixeira a fost arestat în temeiul Legii spionajului, ale cărei încălcări pot atrage o pedeapsă de până la 10 ani de închisoare pentru fiecare acuzație.
Există precedente. Reality Winner, un fost aviator al Forțelor Aeriene și contractor al NSA, condamnat pentru scurgerea unui document clasificat către presă, a primit o pedeapsă de cinci ani și trei luni, spre exemplu.
Un inginer al Marinei Militare, Jonathan Toebbe, care a încercat, dar nu a reușit să vândă documente „clasificate” unei țări străine, a primit anul trecut o pedeapsă de 19 ani de închisoare. Soția sa, Diana Toebbe, a primit aproape 22 de ani de închisoare.
Unii oficiali s-au grăbit de altfel să ceară măsuri dure. „Aceasta a fost o breșă majoră de securitate pe care nu o mai puterm permite”, a declarat senatorul Jack Reed, democrat din Rhode Island și președinte al Comisiei pentru servicii armate.
„Orice persoană cu o autorizație de securitate care își trădează țara prin manipularea intenționată defectuoasă a documentelor clasificate sau prin dezvăluirea de materiale clasificate trebuie să fie trasă la răspundere”, a spus acesta.
CamelianPropinatiu 14.04.2023, 22:13
În unele țări se dă frecvent pedeapsă cu suspendare. Sau prescripție. E și tânăr.