Ministrul de interne Gabriel Oprea a făcut ieri o scurtă declaraţie, mai mult la solicitarea preşedintelui Klaus Iohannis decât la presiunea opiniei publice, tot mai inflamată în ultimele zile din cauza tăcerii şefului suprem al poliţiştilor. Se fac petiţii online de demitere a ministrului, presa este împărţită în două - cei care-l “spală” şi cei care-l acuză pe Gabriel Oprea - iar Facebookul este plin de postări sensibil mai mult contra “generalului” decât pro. Într-o declaraţie de câteva minute, la finalul căreia a plecat fără să răspundă întrebărilor jurnaliştilor, Gabriel Oprea a spus că-i pare rău de ce s-a întâmplat, că a ales să tacă din respect pentru familia mortului şi că aşteaptă rezultatul cercetărilor întreprinse de procurori. Tot ieri, Pro Lex, cel mai important sindicat al poliţiştilor, a ieşit public cu o declaraţie prin care cere ferm demisia lui Oprea. Asta, în timp ce alte sindicate sunt vădit de partea ministrului.
Iată argumentele Pro Lex:
- Gabriel Oprea a fost în situaţia să aleagă între situaţia deosebită care impunea deplasarea şi situaţia deosebită nou creată prin accident. A ales să-şi continue drumul.
Cuprins:
- Gabriel Oprea foloseşte expresii puternice: “nu lăsăm pe nimeni în urmă”, “mă bat pentru oamenii mei”, “sunt om de onoare”, însă realitatea a demonstrat că, pus în situaţia de a fi martorul rănirii unui om din echipaj, nici nu s-a dat jos din maşină să vadă în ce stare se află.
- Realizările lui Gabriel Oprea sunt de necontestat, însă nu compensează şi nici nu-l absolvă de vină, atât moral pentru fapta de a-şi lăsa în urmă un om din echipaj şi nici penal dacă se demonstrează că a abuzat de funcţie.
- Decesul poliţistului reprezintă doar unul din efectele nerespectării legii în MAI. Poliţiştilor le este frică de şefi, execută orice dorinţă a acestora, chiar cu riscul de a răspunde civil, penal sau chiar cu viaţa.
- Toţi poliţiştii care cunosc şi nu reacţionează la abuzuri nu sunt victime, ci complici. Declaraţiile sub anonimat nu reprezintă act de curaj şi nu sunt în măsură să schimbe ceva în Poliţie. Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat aseară că s-a întâlnit cu vicepremierul Oprea pentru a afla de la acesta ce s-a întâmplat şi l-a sfătuit să îşi dea demisia.
Despre semnalizarea rutieră a şantiereler de pe carosabil s-a vorbit mai puţin în acest caz. Motivul invocat a fost că legislaţia nu este prea clară. Ba este foarte clară şi se numeşte Ordinul MI – MT nr.1112/411/2000. Conţine toate datele tehnice privind restricţiile circulaţiei în vederea executării de lucrări pe drumurile publice. Ordinul, publicat în Buletinul Tehnic Rutier al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, conţine chiar şi schiţe ce arată în amănunt procedurile care trebuie urmate. În cazul Bogdan Gigină, semnalizarea rutieră trebuia să înceapă cu 240 de metri înainte de groapă, (vezi dreapta) cu panouri galbene de avertizare reflectorizante pe trotuar, de la distanţa de 200 de metri, apoi de balize de avertizare pe carosabil cu indicatoare de ocolire şi, obligatoriu, lămpi cu lumină galbenă intermitentă. Rămâne de văzut dacă în cazul Gigină a fost sau nu aşa… Era de datoria Primăriei şi a Poliţiei Rutiere să avizeze şi să verifice modul de semnalizare a lucrărilor de pe carosabil. (Sorin Golea)
Nici după tragedia de săptămâna trecută şantierele deschise pe carosabilul bucureştean nu sunt semnalizate conform legii. Dăm exemplul unui şantier la care se lucrează de peste patru zile pe bulevardul Mihalache, fotografiat ieri, în care avertizarea apare în buza gropii. Unde sunt luminile galbene intermitente? Închipuiţi‑vă că e noapte şi plouă… Asemenea situaţii nu sunt tipic bucureştene, toată ţara este împânzită de lucrări nesemnalizate. Săptămâna trecută, o maşină a căzut într-o gropă de patru metri adâncime pe DN 76, semnalizată doar la marginea “prăpastiei”. (Sorin Golea)