Cum se conservă frunzele de dafin, cimbru și mărar pentru iarnă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dafinul, cimbrul și mărarul sunt folosite în multe dintre mâncărurile pregătite în sezonul rece, de la supe, tocănițe și fripturi până la murături. Dacă sunt culese și păstrate corespunzător, își pot menține aroma luni întregi. Metoda potrivită diferă însă de la o plantă la alta. Află, așadar, cum se conservă frunzele de dafin, cimbru și mărarul pentru iarnă.
Cuprins:
- De ce plantele aromatice se conserve diferit
- Când se culeg plantele aromatice
- Cum se pregătesc frunzele de dafin, cimbrul și mărarul înainte de conservare
- Cum se usucă frunzele de dafin
- Cum se usucă cimbrul pentru iarnă
- Cum se congelează cimbrul
- Cum se păstrează mărarul verde la congelator
- Cum se usucă mărarul pentru mâncare
- Cum se păstrează mărarul pentru murături
- Mărar conservat cu sare
De ce plantele aromatice se conserve diferit
Conservarea plantelor aromatice nu este deloc una complicată. Contează să fie culese într-un moment potrivit, să nu rămână umede înainte de ambalare și să fie ferite de lumină, căldură și aer.
Frunzele de dafin sunt groase și rezistente, cu un conținut mai mic de apă decât mărarul. Se usucă lent, dar își păstrează foarte bine parfumul și pot fi depozitate întregi timp îndelungat.
Cimbrul are frunze mici, așezate pe tulpini subțiri. Se usucă ușor, iar aroma devine chiar mai concentrată. Poate fi păstrat în buchețele, sub formă de frunzulițe desprinse de pe tulpină sau congelat în porții mici.
Mărarul verde este mai delicat. Frunzele lui fine pierd o parte importantă din aroma proaspătă în timpul uscării și se sfărâmă ușor. Din acest motiv, congelarea este metoda cea mai potrivită atunci când vrei să îl folosești iarna în supe, sosuri, tocănițe sau mâncăruri cu legume. În schimb, tulpinile mature, florile și semințele destinate murăturilor pot fi uscate fără probleme.
Când se culeg plantele aromatice
Momentul recoltării influențează mult aroma plantelor. Cimbrul și mărarul verde sunt mai aromate înainte ca florile să se deschidă complet, atunci când frunzele conțin o cantitate mai mare de uleiuri aromatice.
Alege o zi uscată și taie plantele după ce roua s-a evaporat, dar înainte ca soarele puternic de la prânz să le încălzească prea mult. Verdețurile culese ude se usucă greu și pot să se înnegrească în timpul depozitării.
Cimbrul se taie cu foarfeca, lăsând partea lemnoasă și baza plantei neatinse. Alege tulpini sănătoase, fără frunze îngălbenite sau urme de insecte.
Mărarul verde se recoltează când frunzele sunt fragede și au o culoare vie. Pentru murături se lasă plantele să crească până când formează tulpini ferme și flori în formă de umbrelă. Dacă dorești semințe, așteaptă până când acestea sunt formate și încep să capete o culoare brună.
Frunzele de dafin pot fi culese în mai multe perioade ale anului, atât timp cât planta este sănătoasă. Alege frunze mature, verzi, fără pete și fără margini uscate. Frunzele foarte tinere sunt mai moi și conțin mai multă apă, așa că se usucă mai greu decât cele ajunse la dimensiunea normală.
Cum se pregătesc frunzele de dafin, cimbrul și mărarul înainte de conservare
Îndepărtează frunzele pătate, îngălbenite sau deteriorate. Scutură ușor plantele pentru a elimina praful și eventualele insecte ascunse între frunze.
Dacă provin dintr-o grădină curată și nu sunt murdare, plantele pot fi șterse sau curățate cu grijă. Dacă au praf ori pământ, spală-le rapid sub un jet slab de apă rece. Nu le lăsa la înmuiat, deoarece vor absorbi apă și își pot pierde o parte din aromă.
După spălare, scutură-le și întinde-le pe prosoape curate. Tamponează-le ușor și lasă-le să se zvânte complet. Acest pas este important atât pentru uscare, cât și pentru congelare. Apa rămasă pe suprafață prelungește uscarea, iar la congelator formează cristale de gheață și face verdețurile să se lipească într-un bulgăre.
Pentru congelare, plantele trebuie să fie curate și cât mai uscate.
Cum se usucă frunzele de dafin
Uscarea este cea mai potrivită metodă de conservare pentru frunzele de dafin. Aroma lor rezistă bine, iar frunzele uscate ocupă puțin spațiu și pot fi adăugate direct în mâncare.
După spălare și zvântare, așază frunzele într-un singur strat pe o sită, un grătar fin sau o tavă acoperită cu hârtie curată. Nu le suprapune, deoarece aerul trebuie să circule pe ambele părți.
Păstrează tava într-o încăpere uscată, aerisită și ferită de soare. Lumina directă poate decolora frunzele și le poate slăbi aroma. Întoarce-le o dată la câteva zile, astfel încât să se usuce uniform.
În funcție de grosimea frunzelor și de umiditatea din cameră, uscarea poate dura una sau două săptămâni. Dafinul este gata când frunzele au devenit rigide, nu mai sunt reci sau moi la atingere și se rup ușor dacă sunt îndoite. O frunză care încă se curbează fără să se rupă mai conține umezeală și trebuie lăsată la uscat.
Dacă folosești un deshidrator, întinde frunzele pe tăvi fără să le suprapui și alege o temperatură joasă, destinată plantelor aromatice. Pentru majoritatea ierburilor se recomandă aproximativ 35-46 de grade.
Cum se păstrează dafinul uscat
După uscare, pune frunzele într-un borcan curat, uscat și prevăzut cu un capac care se închide bine. Pot fi folosite și cutii metalice pentru condimente sau pungi groase, bine închise.
Frunzele se păstrează întregi și se rup numai în momentul folosirii. Dafinul mărunțit pierde aroma mai repede.
Recipientul se ține într-un dulap uscat și întunecos, departe de aragaz, cuptor și chiuvetă. Aburul și căldura grăbesc pierderea aromei și pot introduce umezeală în borcan.
Dafinul uscat poate fi folosit aproximativ un an, uneori și mai mult, dar aroma va deveni treptat mai slabă.
Descoperă și utilizări mai puțin știute ale frunzelor de dafin
Cum se usucă cimbrul pentru iarnă
Și cimbrul se numără printre plantele aromatice care se păstrează cel mai bine uscate. Tulpinile pot fi legate în buchețele mici și atârnate într-un loc aerisit.
Alege tulpini sănătoase, spală-le numai dacă este necesar și lasă-le să se zvânte complet. Adună câte cinci-șapte fire și leagă-le lejer cu sfoară sau cu un elastic. Buchețelele mari se usucă greu în interior și pot reține umezeală, așa că este mai bine să pregătești mai multe legături mici.
Atârnă cimbrul cu vârful în jos, într-un loc uscat, ferit de soare și de praful din bucătărie. O cămară aerisită, o verandă închisă sau o cameră în care nu se formează abur sunt potrivite.
Buchețelele pot fi introduse în pungi de hârtie prevăzute cu găuri. Punga nu trebuie strânsă în jurul plantei, rolul ei este să protejeze frunzele și să le adune pe cele care se desprind.
Cimbrul se usucă, de obicei, în una-două săptămâni. Este gata când frunzulițele se desprind ușor de pe tulpină și se sfărâmă între degete. Tulpinile trebuie să fie rigide și să se rupă, nu să se îndoaie.
Pentru uscarea pe tavă, așază crenguțele într-un singur strat pe o sită sau pe hârtie. Întoarce-le din când în când și verifică dacă frunzele din partea de jos nu au rămas umede.
Cimbrul poate fi uscat și în deshidrator, la temperatură joasă. Deshidratorul scurtează timpul și oferă rezultate mai uniforme, mai ales în perioadele ploioase sau în casele cu umiditate ridicată.
Cum se păstrează cimbrul uscat
După ce s-a uscat complet, ține fiecare crenguță deasupra unei tăvi și trece degetele de-a lungul tulpinii. Frunzulițele se vor desprinde ușor. Îndepărtează tulpinile tari și păstrează frunzele întregi sau doar ușor sfărâmate.
Nu transforma de la început întreaga cantitate în pulbere. Cimbrul măcinat își pierde aroma mai repede. Este mai bine să sfărâmi frunzele între degete chiar înainte de a le adăuga în mâncare.
Pune cimbrul într-un borcan mic, uscat, care se închide bine. Păstrează-l într-un dulap ferit de lumină și căldură. Dacă este uscat și ambalat corespunzător, își poate păstra o aromă bună aproximativ un an.
Plantele aromatice uscate sunt mai concentrate decât cele proaspete. Ca regulă generală, o linguriță de cimbru uscat poate înlocui aproximativ o lingură de cimbru proaspăt. Proporția poate fi adaptată după gust și în funcție de vechimea plantei uscate.
Cum se congelează cimbrul
Cimbrul poate fi congelat pe crenguțe. După spălare și uscare, întinde firele pe o tavă și pune-le în congelator. Când au devenit tari, transferă-le într-o pungă, elimină cât mai mult aer și notează data.
La folosire, scoate o crenguță și adaug-o direct în supă, sos sau tocăniță. Frunzulițele se pot desprinde și cât timp planta este congelată.
O altă variantă este congelarea cimbrului în forme pentru cuburi de gheață. Desprinde frunzele de pe tulpini, pune câte o cantitate mică în fiecare compartiment și completează cu apă. După înghețare, mută cuburile într-o pungă sau într-o cutie. Sunt practice pentru supe, sosuri și mâncărurile în care se adaugă oricum lichid.
Cum se păstrează mărarul verde la congelator
Pentru mărarul verde, congelarea păstrează mai bine aroma decât uscarea. Alege fire fragede, cu frunze verzi, fără porțiuni îngălbenite.
Spală mărarul într-un vas cu apă rece sau sub un jet delicat, apoi scutură-l bine. Întinde-l pe prosoape curate și lasă-l să se usuce complet. Dacă este ambalat umed, frunzele se vor lipi și vor forma o masă compactă.
Îndepărtează tulpinile foarte groase, dar nu arunca toate codițele fragede, deoarece și acestea sunt aromate. Mărarul poate fi congelat întreg sau tocat.
Pentru congelarea firelor întregi, întinde-le pe o tavă acoperită cu hârtie de copt. Pune tava în congelator pentru câteva ore, apoi transferă plantele înghețate în pungi sau cutii. Prin congelarea separată, firele nu se lipesc între ele și vei putea scoate numai cantitatea necesară.
Pentru mărarul tocat, mărunțește frunzele după ce s-au uscat, apoi împarte-le în punguțe mici. Întinde fiecare pungă într-un strat subțire înainte de congelare. Când ai nevoie, poți rupe sau tăia o bucată fără să dezgheți întreaga cantitate.
Închide bine ambalajele, deoarece mărarul are o aromă puternică și o poate transmite alimentelor din apropiere. Recipientele rigide sau pungile groase pentru congelator sunt mai potrivite decât pungile foarte subțiri.
Mărarul se adaugă direct în mâncare, fără dezghețare. Dacă este lăsat pe farfurie la temperatura camerei, se înmoaie și își pierde o parte din suc.
Mărar congelat în cuburi
Cuburile de mărar sunt potrivite pentru ciorbe, supe, sosuri și tocănițe. Toacă frunzele, pune-le în compartimentele unei forme pentru gheață și completează cu foarte puțină apă. Nu este necesar să umpli formele până la margine.
După înghețare, scoate cuburile și păstrează-le într-o pungă bine închisă. Un cub poate fi pus direct în oală, spre finalul gătirii.
Apa este cea mai simplă alegere, deoarece mărarul poate fi folosit apoi în aproape orice preparat. Se poate congela și în puțină supă limpede, dacă știi că va fi folosit numai în ciorbe și mâncăruri sărate.
Cum se usucă mărarul pentru mâncare
Mărarul verde poate fi uscat, deși aroma va fi mai puțin proaspătă decât în cazul celui congelat. Metoda este utilă dacă nu ai suficient spațiu în congelator sau dacă dorești un condiment uscat pentru sosuri, amestecuri de ierburi și mâncăruri.
Firele curate și bine zvântate se leagă în buchețele mici și se atârnă într-un loc umbros și aerisit. Pot fi uscate și pe o sită, într-un singur strat. Frunzele sunt gata când se sfărâmă ușor între degete.
După uscare, desprinde frunzele și păstrează-le într-un recipient închis. Nu le măcina prea fin, deoarece aroma se pierde mai repede. Zdrobește-le numai când le adaugi în mâncare.
Cum se păstrează mărarul pentru murături
Pentru murături se folosesc tulpinile mature, florile și semințele de mărar. Acestea au o aromă diferită de frunzele fragede și rezistă bine la uscare.
Taie plantele când tulpinile sunt ferme, iar florile sunt complet formate. Dacă dorești să păstrezi semințele, așteaptă până când încep să devină brune, dar recoltează înainte să cadă singure.
Leagă plantele în buchețele și atârnă-le cu florile în jos, într-un loc uscat și aerisit. Poți introduce fiecare floare într-o pungă de hârtie, care va prinde semințele desprinse în timpul uscării.
Când tulpinile sunt complet uscate, păstrează-le întregi în pungi de hârtie, cutii de carton curate sau recipiente încăpătoare. Pentru că au dimensiuni mari, nu este întotdeauna practic să fie puse în borcane. Important este ca locul de păstrare să fie uscat și ferit de lumină.
Mărar conservat cu sare
O altă metodă folosită în gospodării este păstrarea mărarului tocat cu sare. Verdeața se spală, se usucă foarte bine și se toacă. Se amestecă apoi cu suficientă sare încât frunzele să fie acoperite și se pune în borcane mici, bine închise.
Borcanul se păstrează la frigider, nu în cămară. La folosire, ține cont că mărarul conține deja multă sare și redu cantitatea adăugată în mâncare.
Metoda este potrivită pentru ciorbe, tocănițe și sosuri, dar schimbă gustul și textura plantei. Dacă dorești o aromă mai apropiată de cea a mărarului proaspăt, congelarea rămâne o alegere mai bună.
