Adolescenții din Kiev vorbesc despre cum războiul le-a schimbat viața: „Începi să apreciezi tot ce ți se părea banal și plictisitor”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Alexander Motyl, profesor de științe politice la Rutgers University - Newark, publică în The Conversation fragmente din eseurile scrise de adolescenți din Ucraina despre cum le-a schimbat războiul viața și despre dorul de normalitate și banalitate. O trăsătură comună a tuturor textelor însă este optimismul elevilor, care cred că Ucraina va învinge, iar lumea întreagă „nu se va mai întreba vreodată unde e Ucraina? Dacă e în Rusia?”.
Cuprins:
Profesorul din SUA a primit eseurile de la colega sa din Kiev, pe care o numește N.M. Eseurile au fost scrise direct în limba engleză de către elevi din clasele a X-a și a XI-a la o școală din Kiev, care au între 15 și 17 ani și provin din capitala ucraineană și din suburbiile acesteia. Profesorul menționează că textele copiilor au fost scrise în perioada 14-18 martie 2022.
Pacea și întoarcerea la lucruri „banale, obișnuite”
Alexander Motyl subliniază că există o temă comună - și cât se poate de evidentă - care apare în cele mai multe dintre eseuri: pacea și dorința de a face din nou lucruri obișnuite, să se întâlnească cu familia și prietenii, să se plimbe, să se bucure de oraș. Dar, deși le lipsesc lucrurile care cândva erau banale, adolescenții „nu disperă”, remarcă profesorul. Niciunul nu vrea să plece din Ucraina, toți se așteaptă la o victorie și absolut toți sunt mândri că sunt ucraineni.
Optimismul lor este cu atât mai remarcabil, scrie profesorul Alexander Motyl, având în vedere că eseurile au fost scrise la jumătatea lunii martie, când victoria ucrainenilor părea și mai îndepărtată, iar trupele ruse se aflau încă în jurul Kievului.
„Mulți dintre studenți au învățat, de asemenea, o lecție existențială importantă: viața poate fi scurtată în orice moment și este imperativ să o trăiești la maximum”, conchide profesorul și redă câteva dintre gândurile adolescenților din Kiev.
Cum descriu adolescenții starea generală din Ucraina
Diana rezumă situația din Ucraina:
„Acum două săptămâni, toată lumea își trăia viața de zi cu zi, dar într-o noapte, aceste vieți s-au schimbat pentru totdeauna. Rusia a atacat orașele noastre și a forțat unii oameni să-și părăsească casele pentru totdeauna sau să rămână într-un loc periculos și să trăiască în frică. Dar groaza nu poate fi eternă, sfârșitul va veni și va fi important pentru țara noastră. După victoria noastră, cu siguranță îmi voi întâlni toți prietenii și membrii familiei, voi spune cât de mult îi iubesc. De asemenea, voi aprecia fiecare moment petrecut cu familia și oamenii din inima mea. Cu siguranță îmi voi ajuta țara să recupereze ceea ce a pierdut, voi face voluntariat și, după absolvirea școlii, voi intra în acea facultate care va fi utilă pentru Ucraina. Acum putem doar să sperăm și să ne rugăm pentru mai bine”.
Așteptările cotidiene și viața „plictisitoare” de dinainte
La fel ca Diana, și Masha tânjește după lucrurile obișnuite: „Astăzi situația din țara noastră este foarte grea și înțelegem că nu ne-am apreciat viața de zi cu zi, întâlnirile noastre cu prietenii și nici măcar o simplă plimbare… După toate aceste circumstanțe, viziunea ta despre viață s-a schimbat, începi să apreciezi ceea ce a fost obișnuit și plictisitor pentru tine. După război, vom fi cu toții oameni complet diferiți!”.
Așteptările Dashei sunt la fel de cotidiene: „Când mă întorc acasă, primul lucru pe care îl voi face este să cânt la pian. Voi juca cât de mult pot. După asta, îmi voi uda plantele”.
Sentimentele de patriotism
Mulți tineri au descoperit, odată cu războiul, sentimentele de patriotism. Anya scrie în eseul ei: „În fiecare dimineață mă trezesc și îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt în viață… Când am auzit explozii, m-am gândit că poate fi ultimul meu moment. Voi petrece mai mult timp cu familia și prietenii mei. Și îmi voi iubi UCRAINA MAI MULT CA NICIODATĂ”.
Și Vlad se simte patriot:
„Când se va termina acest război, le voi mulțumi eroilor noștri, apărători absolut neînfricați care ne-au protejat țara. Sunt extrem de mândru de ei. Comportamentul lor inspiră o lume întreagă și asta este absolut minunat… Oricum, câștigăm această vărsare de sânge și construim o nouă țară cu libertate pentru descendenții noștri… Sper că cultura noastră va fi cea mai bună din lume și oamenii vor începe să o respecte”.
Cine va fi Ucraina după război
Optimismul lui Hlib este atât religios, cât și politic:
„Cred că războiul se va termina când va dori Dumnezeu, pentru că totul depinde de El. Dar și când președintele Rusiei va fi înlăturat sau când toate proviziile se vor epuiza și toți soldații se retrag. Când economia rusă va fi complet distrusă și va începe revoluția. Când toată lumea va înceta să se mai teamă de președintele Rusiei și i se va împotrivi. Dar războiul se va termina cu siguranță în curând. Pentru că binele învinge întotdeauna”.
Așteptările lui Anzhelika se referă la politică. Și la mâncare: „Mă rog foarte mult pentru Kiev, pentru că acesta este un oraș incredibil în care visez să mă întorc! Și visez să mănânc sushi, acesta este felul meu preferat de mâncare, așa că o să mănânc sushi toată săptămâna. Și bineînțeles că încă vreau să merg la universitate în Ucraina și să locuiesc în Ucraina cu prietenii și familia mea”.
Și cred că, după victorie, nu Ucraina va cere să se alăture NATO, ci NATO să se [alăture] Ucrainei, pentru că poporul nostru are o putere incredibilă! Glorie Ucrainei!
Eleva Alina analizează costurile războiului și cum crede că va evolua Ucraina după:
„Mai devreme sau mai târziu, războiul se va opri. Aceste evenimente vor lăsa o amprentă în fiecare ucrainean… Poate vom îngropa multe mii de oameni, dar nu au căzut toți în zadar. Ne vom aminti de toți. Apoi ne vom renova casele, mallurile, muzeele… Ucrainenii își vor construi viitorul într-o țară progresistă. Cu toții ne vom dezvolta și alte țări ne vor respecta. Nimeni nu va mai întreba «Ucraina? Unde este? Este în Rusia?» Țara noastră va adera la NATO și Uniunea Europeană. Până la urmă, nimeni nu ne va mai ataca”.
