Atacantul Mamadou Thiam, 27 de ani, le-a intrat la suflet deja fanilor lui U Cluj după supergolul marcat în victoria cu FCSB (2-1), a povestit după meci într-un interviu acordat Libertatea ce a sesizat în capitala Transilvaniei, făcând comparație cu Anglia și cu Franța pe care le cunoaște foarte bine.
Cuprins:
Mamadou Thiam, 27 de ani, a ajuns vara trecută la Cluj Napoca, semnând cu Universitatea, cu toate că a mai avut și alte oferte din Liga 1. La începutul acestei săptămâni, a înscris un eurogol în partida cu FCSB (2-1), cucerindu-i deja pe suporterii ”Șepcilor roșii”. Senegalezul care are și cetățenie franceză a evoluat în Hexagon, în Anglia, în ligile secunde, dar și în Belgia, în prima divizie: Dijon, Clermont Foot, Nancy, Barnsley și Oostende, până să ajungă în orașul de pe Someș.
Pe o bancă din Parcul Central, situat la câțiva pași de Cluj Arena, într-o dimineață liniștită de noiembrie, cu frunze căzând din copaci, pe o bancă de lângă lac, Mamadou a oferit un interviu pentru Libertatea explicând ce a sesizat în primele luni ale vieții sale din Ardeal. Stă într-unul din noile cartiere rezidențiale ale Clujului, se deplasează cu un bolid albastru cu numere de Marea Britanie, ceva ce sare în ochi pe străzile urbei.
Libertatea:- Mamadou, care sunt impresiile tale la Cluj Napoca?
Mamadou Thiam: - Oamenii sunt foarte ospitalieri aici, deja m-au făcut să mă simt ca acasă.
- Orașul, țara cum te-au surprins?
- Cred că știți și voi că țara are peisaje naturale extraordinare. Orașul mi se pare foarte curat.
- Ce-ți place cel mai mult?
- Bunătatea lor, a oamenilor. Sunt foarte buni la suflet.
- Ești un senegalez născut în Franța, dar ai jucat și în Hexagon, și în Anglia. Poți face o comparație între cele trei țări?
- Românii sunt asemănători cu englezii, sunt mult mai deschiși decât francezii. Oamenii se apropie mai repede între ei în România și în Anglia. Este o chestie care îți oferă confort.
- Ce-ți place să faci în timpul liber?
- Neavând foarte mult timp liber la dispoziție, îmi place să mă odihnesc. Am familia aici, soția și doi copii foarte mici, îmi petrec timpul alături de ei.
- Care este sezonul tău preferat?
- Vara, evident.
- Te întrebam fiindcă se apropie iarna și mă gândeam că poate ai o strângere de inimă în perspectiva frigului, a zăpezii.
- Da, ai dreptate. Nu-mi plac, nici frigul, nici zăpada. Am auzit că în România este foarte, foarte frig în iarnă, dar sper să fiu gata pregătit până atunci.
- Vezi și aici în Parcul Central din Cluj Napoca, oamenii decorează stâlpii în perspectiva Crăciunului. Știu că ești musulman, dar pentru tine există cumva acest eveniment?
- Nu fac ceva special, e clar că este o sărbătoare pentru creștini. Eu oricum fac cadouri, nu trebuie să aștept Crăciunul. Ofer celor dragi cadouri la final de an.
- Ce știai despre Cluj sau despre România până să ajungi aici?
- Am avut un prieten care a jucat la rivala noastră din oraș, la CFR Cluj, mi-a povestit despre zonă, despre țară. ”Este un oraș foarte frumos, trebuie să vii”, mi-a transmis. Totodată, am avut prieteni care nu sunt din fotbal și care au fost în vacanță la București, sunt încântați de acel oraș, mi-au spus că România este o țară în continuă dezvoltare și merită să vin aici.
- Tu ai vizitat Bucureștiul?
- Am jucat două sau trei meciuri acolo. Am fost la un mall, mi-a plăcut atmosfera. Clujul îmi place mai mult, m-am adaptat foarte bine aici.
- Îți plac orașele mari sau cele mici?
- Eu sunt tipul relaxat, prefer să mă destind acasă, cu cei dragi, astfel că prefer orașele liniștite. Bucureștiul am înțeles că este foarte aglomerat, pentru gusturile mele.
- Ce le-ai spus prietenilor, celor din familie, despre Cluj-Napoca sau despre România?
- Am vorbit cu tata, încă nu a avut timp să ajungă aici, dar mi-a promis că va sosi cu siguranță. Chiar are ce vedea aici. Repet, prima mea impresie asupra României este mai mult decât pozitivă.
- Te sperie ceva aici, te sâcâie? Mă refer și la faptul că după pandemie a urmat războiul din Ucraina, nu foarte departe de noi.
- Nu, nu, nu mă sperie absolut nimic. Da, sunt pentru pace, sper ca războiul să se încheie cât mai repede posibil.
- Am trecut pe lângă niște standuri cu mâncare, langoși, kurtos kolacs, vorbeam și de bucătăria tradițională românească. Ai încercat ceva?
- Încă nu. Am înțeles că sunteți maeștri în privința unor bucate, mulți mi-au vorbit de cașcaval pane sau de papanași, poate la finalul perioadei de meciuri să încerc și eu.
- Cum ești tu în afara fotbalului?
- Sunt un familist. Ai mei îmi sunt alături la Cluj. Când ești singur, nu e simplu, nu ai nicio împlinire. Am un băiat și o fată, doi ani jumătate și un an și jumătate, mergem și-n parc, și la mall, încercăm să descoperim viața din România.
- Ce notă ai acorda României, de la 1 la 10?
- Cred că undeva între 8 și 9. E foarte frumos aici. Iar viața este foarte bună. Nu mi se par diferențe mari cu Franța sau cu Anglia. Este o surpriză, mult mai bine decât credeam. Asta fiindcă nu mai fusesem aici niciodată, imediat după primele zile mi-am zis: ”Chiar este Europa aici!”:
- La Untold ai fost?
- Nu, nu, nici nu știam, nici nu este stilul meu.2
- Ce muzică asculți?
- Rap francez și american, plus alte stiluri de muzică din Senegal, dar și reggae. Am ascultat și ceva muzică românească, în vestiar.
- Manele sau ce?
- Manele? N-am auzit sau, mai bine zis, nu știu ce înseamnă.