Alchimia, pe înţelesul tuturor

Ştiinta face eforturi de a ne oferi o perspectivă pozitivistă şi logică despre toate lucrurile şi îşi extinde determinismul fatal până spre lumea morală. Nu ştim dacă deducţiile imperative ale raţiunii ştiintifice vor reuşi să conştientizeze într-o zi prezenţa divină, care a stârnit odinioară atâtea discuţii şi pe care nu am reuşit niciodată să o împăcăm cu sentimentul nu mai puţin imperativ al libertăţii umane. În orice caz, astăzi întreg universul material este revendicat de către ştiinţă, nimeni nemaiîndrăznind să se ridice împotriva acestei revendicări. Noţiunile de miracol şi de supranatural s-au evaporat ca o prejudecată uitată de timp. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna astfel; această perspectivă pur raţională nu a apărut decât în vremea grecilor şi nu s-a generalizat decât la popoarele europene, în special în secolul al XVIII-lea. La începuturile civilizatiei, orice cunoaştere îmbrăca o formă religioasă şi mistică, deopotrivă. Orice acţiune era atribuită zeilor, identificaţi cu „astrele”, cu marile fenomene celeste şi terestre, cu toate forţele naturii. Nimeni, pe vremea aceea, nu ar fi îndraznit sa înfaptuiască o operă politică, militară, medicală, industrială, fără să recurgă la formule sacre, destinate sa înduplece bunavoinţa puterilor misterioase care guvernau universul.

„Alchimia pretindea că-i îmbogăţeste pe adepţii ei, procurându-le aur şi argint, dar îi şi vindeca de boli, prin tot felul de preparate cu aspect de panaceu; în sfârşit, alchimia mai avea menirea de a le procura adepţilor fericirea perfectă, identificându-i cu sufletul lumii şi cu spiritul universal. Istoria alchimiei este cât se poate de obscură. Este o ştiinţă aparent fără rădacini, care se manifestă aproape imediat, odată cu prăbuşirea Imperiului Roman, şi care se dezvolta pe întreaga perioadă a Evului Mediu, în mijlocul misterelor şi simbolurilor, fără a ieşi din starea de doctrină ocultă şi persecutată. Savanţii şi filosofii care practicau alchimia erau confundaţi cu nebunii, cu şarlatanii şi, uneori, chiar cu sceleratii. Însă această istorie a alchimiei merită a fi abordată prin metodele criticii moderne. Voi încerca să pătrund misterul originilor alchimiei şi să demonstrez prin ce legături se ataşeaza ea deopotrivă de procedeele industriale ale anticilor egipteni, cât si de teoriile speculative ale filosofilor greci, dar şi de reveriile misticilor din Şcoala din Alexandria, sau de gnostici” spune Marcellin Berthelot

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE