Alegeri Italia: un partid de extremă dreapta, în pragul unei victorii cu multe necunoscute. Un profesor de la Roma explică ce înseamnă asta pentru Italia și UE

Coaliția de dreapta condusă de partidul extremist postfascist Fratelli d’Italia (Frații Italiei – FdI) are prima șansă la victorie în alegerile legislative anticipate de duminică, pe fondul dezacordurilor și dezorganizării din tabăra de centru-stânga.

Lidera FdI Giorgia Meloni, singurul partid parlamentar aflat acum în opoziție la Roma, pare a fi cea care a câștigat inimile multor alegători, într-o perioadă dificilă pentru mulți italieni care se plâng de costurile tot mai mari ale energiei, ale cumpărăturilor de zi cu zi, inclusiv de prețul exagerat al obișnuitului lor espresso.

Și în vreme ce FdI ar deveni primul partid al dreptei extreme ajuns la conducerea Executivului italian după Benito Mussolini, mai exact la vreo sută de ani după dictatorul fascist, Meloni asigură că guvernarea ei va fi una conservatoare, pragmatică, europeană și pro-atlantică.

Discursul ei nu i-a convins pe opozanții politici, dar unii comentatori cred că Meloni va merge într-adevăr pe cartea pragmatismului, alegând ca partidul ei să devină principalul reprezentant al dreptei în Italia.

Suficiente întrebări deschise rămân valabile însă atunci când vine vorba despre dimensiunea victoriei dreptei și despre direcția și stabilitatea unei viitoare coaliții în care Meloni va trebui să negocieze cu principalul rival Matteo Salvini, șeful Ligii, și cu nemuritorul Silvio Berlusconi, liderul Forza Italia.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Cât de mare va fi victoria dreptei și ce surprize ar putea oferi sudul

„Cel mai probabil scenariu de duminică este cel al unei victorii a blocului de dreapta, cu o majoritate confortabilă”, spune pentru Libertatea profesorul de științe politice Lorenzo De Sio, de la Universitatea Luiss din Roma.

Într-adevăr, ultimele sondaje au sugerat că blocul dreptei ar putea aduna în jur de 47% din voturi, în vreme ce coaliția condusă de principalul partid de centru-stânga este creditată cu 28% din voturi, Mișcarea 5 Stele (M5S) – aproape 14%, iar alianța centristă cu 5,5%.

„O surpriză posibilă ar putea apărea dacă M5S ar obține rezultate bune în sud, ceea ce ar putea redeschide parțial competiția pentru circumscripțiile uninominale”, explică De Sio, cu referire la partidul populist anti-sistem care a câștigat precedentele alegeri, numai pentru a se prăbuși în sondaje, o erodare cauzată de dezamăgirea alegătorilor.

Sistemul electoral italian este unul complex, în care aproape două treimi dintre parlamentari sunt aleși prin reprezentare proporțională, iar o treime în circumscipții uninominale.

Actualele estimări spun că cele mai multe mandate alocate în circumscripțiile uninominale, în jur de 80%, ar merge la dreapta.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

„Dacă M5S obține rezultate bune în sud, s-ar putea ca această cursă să fie mai competitivă. Ceea ce ar putea reduce majoritatea dreptei”, spune De Sio.

În Sudul mai sărac, una dintre principalele bătălii se duce pe tema „venitului cetățenesc”, o sumă de 700 de euro acordată gospodăriilor care trăiesc în sărăcie, principala politică promovată de M5S în timpul guvernării.

În jur de trei milioane de italieni beneficiază de acest venit, 70% dintre ei din sud, iar mulți analiști spun că politica oferă o plasă de protecție importantă pentru multe familii, potrivit The Brussels Times.

În vreme ce FdI și Liga au propus renunțarea la această politică, sau în cel mai bun caz reformarea ei, M5S a făcut campanie promițând să o apere, motiv pentru care gruparea se află în fruntea sondajelor de opinie realizate printre alegătorii din sud.

În contextul crizei energetice declanșate de războiul din Ucraina, creșterea prețurilor și costul din ce în ce mai inaccesibil al traiului a ocupat de altfel un loc central în dezbaterile electorale.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Un sondaj Quorum/YouTrend recent a arătat că 90% dintre italieni sunt îngrijorați de facturile la energie.

Stabilitate, dar în funcție de rezultate

Ultimele zile ale campaniei electorale au adus tot mai multe articole în presa internațională în care cuvântul cheie pare să fi fost „stabilitate”.

Nu degeaba. De-a lungul timpului, sistemul politic italian și-a câștigat o reputație dubioasă pentru instabilitatea sa.

Guvernele s-au prăbușit în mod repetat, astfel că în cei 76 de ani de la crearea republicii, Italia a avut 67 de cabinete.

Problemele sociale și economice, cauzate de o moștenire culturală fragmentată și de o puternică diviziune între nord și sud au exacerbat și mai mult această problemă.

Actualul guvern de coaliție condus de economistul Mario Draghi s-a prăbușit spre exemplu în vară, după ce mai multe partide și-au retras sprijinul. Iar acesta luase la rândul lui locul cabinetului rezultat din alegerile din 2018, format de M5S și Liga, care s-a prăbușit destul de repede în mijlocul mandatului.

Deci cât de stabil va fi un guvern al dreptei, într-un moment în care Italia se confruntă cu o criză economică, pe fondul unui război devastator în Ucraina, și are nevoie de politici echilibrate, inclusiv în privința cheltuirii sumei uriașe provenite din PNRR?

„Este una dintre întrebările fundamentale ale acestor alegeri”, subliniază profesorul De Sio.

„Dacă ne uităm la trecut, există o tradiție a pragmatismului în coalițiile de centru-dreapta. Aceste partide ar putea avea multe diferende, dar în același timp, perspectiva de a fi la guvernare este așa de atrăgătoare încât se vor lupta fără să compromită stabilitatea guvernului. Este ceea ce s-a întâmplat în trecut”, spune el.

În același timp, amintește profesorul, asta s-a întâmplat sub conducerea lui Silvio Berlusconi, care avea resurse importante cu care își putea condiționa aliații – cele financiare, cele media. Așa că Berlusconi juca mereu rolul unui stabilizator al alianței, inclusiv în coaliții cu partide precum Liga, care în trecut se numea Liga Nordului și milita pentru separatism.

Soliditatea viitorului guvern de dreapta ține în mare parte de scorul alegerilor.

În vreme ce partidul lui Berlusconi s-a micșorat, iar fostul premier joacă acum rolul unui arbitru, rivalitatea dintre Meloni și Salvini, care luptă pentru tabăra dreptei, a fost vizibilă în timpul campaniei electorale.

„Așteptările noastre cu privire la pragmatism înseamnă că, dacă Meloni are un rezultat bun, mult mai bun decât Salvini, asta înseamnă că guvernul ar putea fi stabil și că vor găsi înțelegere pe chestiunile principale”, spune De Sio.

Ce așteptăm de la un guvern al dreptei

Anunțata sosire la guvernare a unui partid cu rădăcini fasciste a îngrijorat suficienți oameni din toate grupurile posibile.

Vorbim despre democrați, despre pro-europenii care se tem de euroscepticismul lui Meloni, despre apărătorii drepturilor femeilor care se tem de pozițiile împotriva avortului ale FdI, apărătorii comunității LGBT și, nu în ultimul rând, despre susținătorii Ucrainei care au observat că o parte a dreptei italiene are o simpatie declarată față de Vladimir Putin.

În vreme ce viitorul este evident greu de prezis, analiștii au observat că Meloni a fost mereu dornică să calmeze aceste temeri și să sugereze continuitate.

„Impresia noastră este că au existat întâlniri între Meloni și președintele Sergio Mattarella, premierul (interimar) Mario Draghi, și percepția a fost că ea i-a reasigurat pe aceștia de menținerea coodonatelor fundamentale ale politicii italiene în privința UE. Deci așteptăm mai degrabă continuitate decât schimbare”, spune profesorul De Sio.

„Așteptările generale sunt acum ca guvernul să răspundă pragmatismului care caracterizează politica de centru-dreapta și să mențină linia politicii externe italiene – pro-atlantică și integrare europeană”, adaugă el.

În același timp, spune profesorul, ne putem aștepta ca un guvern Meloni să fie mai asertiv în privința reprezentării intereselor italiene în negocierile cu ceilalți parteneri UE.

„Mai putem aștepta o schimbare a politicii economice. (Reprezentanții dreptei) au menționat abolirea ajutorului pentru nevoiași (venitul cetățenesc n.r.) și înlocuirea lui cu alte instrumente. De asemenea, este posibil să se concentreze mai mult pe sprijinirea micilor întreprinderi”, spune De Sio.

Chestiunile sociale și culturale ar putea vedea schimbări mai mari.

„Este posibil să avem măsuri simbolice pe tema migrației. Pe tema avortului nu cred că vom avea mari schimbări. Dar probabil că nu vor exista progrese în privința drepturilor comunității LGBT”, concluzionează profesorul.

Chestiunea migrației și-a pierdut din importanță în ultima vreme, dar partidele dreptei, în special Liga și într-o măsură mai mică FdI, au continuat să militeze pentru limitarea fluxului.

Posibila limitare suplimentară a avortului este iarăși o chestiune care îngrijorează multă lume.

Italia a legalizat avortul în 1978. Cu toate acestea, în practică, femeile se confruntă cu obstacole la fiecare pas, de la medici care refuză să aprobe sau să efectueze avorturi până la guvernele regionale care ignoră legea.

Noi obstacole sunt ridicate în regiunile administrate de partide de extremă dreapta, cum ar fi Marche și Abruzzo, unde FdI guvernează în coaliție cu Liga.

Activiștii se tem prin urmare că același lucru s-ar putea întâmpla la nivel național.

În condițiile discursului creștin-conservator adoptat de Meloni, temeri există și în rândul comunității LGBT.

La începutul acestei luni, un activist LGBT a luat cu asalt scena unui miting al FdI și a purtat un scurt dialog cu Meloni.

Meloni – care se opune căsătoriilor gay și adopțiilor de către cupluri de același sex – a criticat recent un episod din animația Peppa Pig pentru că a prezentat părinți de același sex.

Cu toate acestea, manifestul FdI s-a angajat să mențină legea privind uniunile civile între persoane de același sex, atacată de partid la intrarea ei în vigoare, în 2016.

O întrebare importantă cu privire la viitoarele politici ale unei coaliții de drepte au legătură cu sprijinul Italiei pentru Ucraina. Atât Belusconi, cât și Salvini au o simpatie declarată pentru Putin și, chiar dacă a condamnat invazia din Ucraina, cel din urmă a vorbit în mai multe rânduri despre efectul nociv al sancțiunilor impuse Rusiei.

De la debutul războiului, Meloni a păstrat o poziție fermă pro-atlantică, iar profesorul De Sio crede că acest lucru va fi valabil și în continuare.

„Nu cred că lucrurile se vor schimba. FdI a avut o poziție foarte clară în susținerea guvernului Draghi în toate voturile parlamentare (pe tema rîzboiului). Meloni a spus niște lucruri clare. Nu mă aștept ca acest lcuru să se schimbe”, subliniază el.

Populism și fascism

În cele din urmă, în ciuda discursului atent din ultimele luni, Meloni a făcut zilele trecute o declarație fermă de susținere a premierului maghiar Viktor Orban, aflat în plin conflict cu UE.

Meloni nu și-a ascuns simpatiile pentru alți lideri conservatori populiști. Ea s-a întâlnit în ultimii ani cu aliați ideologici precum Orban sau cu aliatul lui Donald Trump, strategul Steve Bannon, condamnat pentru obstrucționarea justiției și și-a exprimat admirația față de fostul președinte american.

Meloni s-a remarcat ca o eurosceptică puternică, criticând în mod deschis „birocrații de la Bruxelles” și cerând ca Italia să renegocieze relația cu Comisia Europeană – deși nu a mers niciodată atât de departe ca Salvini, care purta un tricou cu „No Euro”.

Dar ea și-a îndulcit recent tonul și până de curând, evitase să își afișeze simpatia pentru Orban.

„Declarația cu privire la Orban a venit ca o surpriză, a fost cumva neașteptată”, spune profesorul De Sio. „Poate a fost ca o concesie pentru vechii săi suporteri”, adaugă el.

În același timp, profesorul este convins că victoria lui Meloni ar constitui un imbold pentru forțele populiste eurosceptice ale Europei.

„Da, cred că da”, spune el, chestionat pe aceaastă temă. „Cred asta deoarece Meloni a sprijinit explicit VOX-ul (partidul dreptei dure din Spania). Cred că inevitabil, chiar dacă ea va fi pragmatică la guvernare, partidele populiste radicale vor fi încurajate de victoria sa”, spune profesorul.

În același timp, crede el, fascismul nu mai joacă un rol în partidul lui Meloni.

FdI își are rădăcinile în Mișcarea Socială Italiană, gruparea post-fascistă creată în 1946 de susținătorii dictatorului Benito Mussolini.

În trecut, Meloni nu și-a ascuns simpatia pentru dictator, dar acum spune că nu mai are aceeași opinie.

De Sio observă că partidul are o poziție clară pro-democratică.

„Fascismul este o amintire îndepărtată, înseamnă ceva pentru oamenii în vârstă sau pentru o minoritate de tineri extremiști. Dar ei nu sunt reprezentativi pentru alegătorii lui Meloni”, spune profesorul, care consideră că FdI vrea să fie o variantă modernă, de viitor, a conservatorismului

Importanți în această ecuație sunt alegătorii, iar Meloni pare să fi reușit să atragă un mix de votanți.

„Am făcut câteva spondaje și am aflat că alegătorii sunt conservatori pe unele chestiuni – migrație, prezidențialism, schimbări climatice – dar în același timp sunt progresivi pe chestiuni economice. Spre exemplu, redistribuirea veniturilor, pensii, salariu minim. Asta înseamnă că nu există o polarizare puternică, nu sunt de dreapta pe toate chestiunile”, crede el.

„În mod clar (alegătorii) găsesc mai multă recunoaștere pe chestiuni culturale, non-economice, care par să asigure succesul lui Meloni”, explică profesorul.

În acerlaș timp, Meloni i-a remobilizat pe unii dintre alegătorii dreptei care în trecut au votat pentru Berlusconi, apoi au trecut spre Salvini, iar după greșelile acestuia au trecut spre ceea ce ei au înțeles că este noul lider al taberei.

„Scopul lor este să prevină venirea stângii la guvernare, care ar putea crește taxele. Mulți dintre alegători ar putea pur și simplu să o aleagă pe Meloni pentru că este lidera dreptei”, spune De Sio.

Un viitor complicat pentru Partidul Democrat

În vreme ce dreapta pare să fi reușit, în ciuda divergențelor, să mențină o coaliție, forțele de centru-stânga par mai degrabă dezorganizate.

Partidul Democrat (PD), de decenii întregi principala forță a stângii, era la un moment dat aproape de o egalitate cu FdI, dar ultimele sondaje au sugerat că gruparea a pierdut din voturi.

„Greșeala strategică a PD a fost să refuze o alianță cu M5S. Ce se întâmplă acum este că M5S face campanie pe chestiuni de stânga, uneori cu succes, iar PD nu este competitiv în circumscripțiile uninominale. Nu au o linie politic clară, iar așteptările sunt că nu vor obține un rezultat bun”, spune De Sio.

Temându-se de principalul său competitor, M5S, PD a încercat înainte de campania electorală o alianță cu mica coaliție centristă formată de partidele Azione și Italia Viva.

Aceasta s-a prăbușit însă imediat. Liderii PD, în frunte cu șeful partidului Enrico Letta, nu au reușit să transmită în mod clar o viziune politică, în vreme ce au continuat să atragă atenția asupra pericolului reprexentat de venirea FdI la putere.

În cazul unui rezultat prost, viitorul lor este complicat.

„Vor trebui să ia o decizie clară, dacă vor să aibă o alianță cu M5S sau să meargă spre centru, unde să devină un partid liberal modern, dar nu cred că vor avea succes din punct de vedere elctoral. Astea sunt dilemele lor”, spune profesorul De Sio.

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!  

Urmărește-ne pe Google News