Cuprins:
Epurarea scenei politice din Belarus
Imbatabilul Aleksandr Lukașenko a reușit să câștige fiecare tură de alegeri prezidențiale din 1994 până în prezent, datorită faptului că toți cei care au candidat împotriva sa s-au confruntat, la un moment dat, cu probleme serioase, și au fost forțați să părăsească scena politică.
Astfel, aproximativ toți candidații la alegerile prezidențiale care au încercat să îi ia locul lui Lukașenko au ajuns la scurt timp după scrutinurile în care au participat fie după gratii sau în exil.
Alegerile din 2001- un infarct suspect și retrageri din politică
În alegerile prezidențiale belaruse din 7 iunie 2001, Comisia Electorală Centrală a înregistrat trei alți candidați înafară de Lukașenko: Sergei Gaidukevici, Vladimir Goncearik și Semion Domaș.
Sergei Gaidukevici, președintele Partidului Liberal Democrat pro-guvernamental, a jucat rolul de candidat-spoiler. Mai târziu a devenit deputat și membru al Consiliului Republicii și s-a retras din politică la scurt timp după, locuind în continuare în Belarus.
Vladimir Goncearik, fostul lider al Federației Sindicatelor din Belarus, a fost candidatul unic al opoziției. După alegeri și-a pierdut funcția și s-a retras rapid din politică, și locuiește în continuare în Belarus, fiind un personaj ascuns de ochii presei.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_070c238e61ffc1fcf06b0d3ec18abe20.jpg)
Semion Domaș, fost guvernator al regiunii Grodno, a suferit un infarct suspect în timpul campaniei. S-a retras în favoarea lui Goncearik și a părăsit politica. El a decedat în 2019 la vârsta de 69 de ani.
Alegerile din 2006 – arestări administrative și penale
În 2006, pe buletinele de vot au fost patru nume, inclusiv Lukașenko și partenerul său de sparring Gaidukevici, precum și doi candidați ai opoziției: Alexandr Kozulin și Alexandr Milinkevici.
Alexandr Kozulin, fost rector al Universității de Stat din Belarus, a fost arestat la scurt timp după alegeri și condamnat la 5,5 ani de închisoare. El fost eliberat anticipat în 2008 din cauza presiunilor occidentale. După eliberare, el s-a retras din politică și trăiește în continuare în Belarus.
Alexandr Milinkevici, liderul mișcării „Pentru Libertate”, a fost arestat la două luni după alegeri și a primit 15 zile de arest. S-a retras din politică în 2016 și a părăsit Belarus în 2021. În prezent este consilier al Svetlanei Tihanovskaia, candidată la alegerile din Belarus din 2020.
Alegerile din 2010 – val de arestări în ziua alegerilor
La alegerile din 19 decembrie 2010, CEC a înregistrat zece candidați, toți în afară de Lukașenko fiind „nou-veniți”: Nikolai Statkevici, Vladimir Nekleaev, Dmitri Uss, Andrei Sannikov, Vitali Rîmașevski, Grigori Kostusev, Ales Mihalevici, Iaroslav Romancik și Viktor Tereșcenko.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_79071763ce178b3e4c1c8db1ef183910.jpg)
Nikolai Statkevici, fost militar, a fost arestat în ziua alegerilor și condamnat la șase ani de închisoare. El a fost grațiat în 2015, dar arestat din nou în 2020 și condamnat la 14 ani de închisoare.
Vladimir Nekleaev, poet, a fost bătut de necunoscuți în ziua alegerilor și apoi arestat. A primit doi ani de închisoare cu suspendare și s-a retras din structurile de opoziție în 2015.
Dmitri Uss, om de afaceri, a fost arestat în ziua alegerilor și condamnat la 5,5 ani de închisoare. A fost eliberat în octombrie 2011 prin grațiere prezidențială. S-a retras din politică în 2012.
Andrei Sannikov, fost adjunct al ministrului de externe, a fost arestat în noaptea de după vot și condamnat la cinci ani de închisoare. A fost eliberat în 2012 și a primit azil politic în Marea Britanie.
Vitali Rîmașevski, co-președinte al Partidului Creștin-Democrat, a fost arestat în ziua alegerilor și condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare. A rămas în opoziție și a părăsit țara în 2020.
Grigori Kostusev, vicepreședinte al Partidului BNF, a fost și el bătut și arestat în ziua alegerilor. A rămas în politică, dar în 2021 a fost condamnat la zece ani de închisoare. A fost eliberat prin grațiere în iulie 2024.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_044f0d77ca71175908ee1920446c1950.jpg)
Ales Mihalevici, avocat, a fost arestat după proteste, dar eliberat în februarie 2011. A dezvăluit că a fost torturat în detenție și a fugit din Belarus. S-a întors în 2015, dar a părăsit din nou țara după 2020.
Viktor Tereșcenko a fost candidat-dublură al puterii și nu s-a confruntat cu probleme. A încercat să candideze și în 2015, dar nu a fost înregistrat.
Iaroslav Romancik a fost singurul candidat al opoziției care nu a fost arestat, dar a înregistrat un video în care condamna acțiunile protestatarilor. S-a retras din politică în 2011 și a fugit în Ucraina în 2021.
Alegerile din 2015 – arestări administrative, dar după alegeri
În 2015, pe buletine au fost patru nume, inclusiv Lukașenko și Gaidukevici, precum și doi nou-veniți: Nikolai Ulahovich și Tatiana Korotkevici.
Nikolai Ulahovich, președintele Partidului Patriotic Belarus, nu a avut probleme ca candidat-spoiler. A devenit deputat în 2016.
Tatiana Korotkevici, co-președinte al campaniei „Spune adevărul”, nu a avut probleme imediat după alegeri, dar în 2024 a fost arestată pentru 15 zile din cauza unei fotografii „interzise” din 2020 de pe rețelele sociale.
Alegerile din 2020 – exiluri și condamnări dure
În 2020, autoritățile au înregistrat patru candidați în afară de Lukașenko: Andrei Dmitriev, Anna Kanopatskaia, Sergei Cerechen și Svetlana Tihanovskaia.
Andrei Dmitriev, liderul mișcării „Spune adevărul”, a fost arestat în 2023 și condamnat la un an și jumătate de închisoare. A fost eliberat în aprilie 2024 și locuiește în Belarus.
Anna Kanopatskaia, fostă deputată, a rămas activă politic după alegeri și a devenit din nou candidată în 2025 alături de Lukașenko.
Sergei Cerechen, om de afaceri, s-a retras din viața publică după alegeri. Partidul și organizația sa au fost lichidate. Locuiește în Belarus.
Svetlana Tihanovskaia a fost forțată să părăsească țara imediat după alegeri. A devenit reprezentanta forțelor democratice din Belarus în străinătate. A fost condamnată în absență la 15 ani de închisoare.
De asemenea, în 2020 pe buletinele de vot ar mai fi trebuit să apară alte trei nume: Viktor Babariko, Sergei Tihanovskii și Valeri Tsepkalo.
Viktor Babariko, fost director de bancă, a strâns 435.000 de semnături, dar a fost arestat și nu a fost înregistrat ca candidat. A fost condamnat la 14 ani de închisoare.
Sergei Tihanovskii, blogger, a fost arestat înainte de a-și anunța candidatura. A fost condamnat la 18 ani de închisoare.
Valeri Tsepkalo, fost director al Parcului de Înaltă Tehnologie, a strâns 160.000 de semnături, dar nu a fost înregistrat. A părăsit țara de teama arestării și a fost condamnat în absență la 17 ani de închisoare.
Alegerile din 2025 – cinci nume pe buletinul de vot
La alegerile din această duminică, alături de Aleksandr Lukașenko, pe buletinele de vot se mai regăsesc alți patru candidați: Oleg Gaidukevich, Sergei Syrankov, Hanna Kanapatskaya și Alexander Khizhnyak.
Oleg Gaidukevich, avocat și polițist, este candidatul Partidului Liberal Democrat din Belarus și a deținut mai multe poziții cheie în politica belarusă: din 2019 este președinte al partidului pe care îl reprezintă, poziție pe care a preluat-o de la tatăl său. Tot din 2019 Gaidukevich a fost și Deputat al Camerei Reprezentanților.
Sergei Syrankov, membru al Partidului Comunist din Belarus este prim-secretar al partidului pe care îl reprezintă, din 2024, și Deputat al Camerei Reprezentanților din 2019.
Hanna Kanapatskaya, femeie de afaceri și avocată, a fost Deputat al Camerei Reprezentanților din 2016 până în 2019, făcând parte din Partidul Civic Unit, sub emblema căruia a candidat la alegerile din 2020. Anul acesta, ea candidează independent.
Alexander Khizhnyak, avocat și lider al Partidul Republican al Muncii și Justiției din 2022 a este membru al Consiliului orașului Minsk din 2018, și candidează sub emblema partidului pe care îl conduce.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_8a2de13b42e24e1764d32a9cccf04495.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_838d7710e2cff83b7d1cc9f8f6501117.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_c952fd6a6710c70aabd963f93a469e8f.png)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_e1dc642cc80044169d3ee5c5a651c5f4.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_c2e4f004d7cd8a7610ecaab17bd352b7.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_db78b0d65d3b1b16f647b6eb6de28dd9.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_f11eb117af70003fbbebf48c8b93595b.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_9cd4b8c31889dc5ded86db60a4db65b9.jpg)