Amintiri din copilărie cu Hagi, Popescu, Becali și soții Reghecampf: "Le dădeam teroare! Mă legau de copac ca să nu fug de-acasă"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
E 1 iunie. E Ziua Copilului. Ajunși celebri, oamenii din sportul românesc au fost și ei mici. Au prins perioada comunismului lui Nicolae Ceaușescu, au mâncat pe cartelă și nu știau de Facebook sau WhatsApp. Cum au arătat anii copilăriei lor, ne explică chiar ei.
Cuprins:
Acum e unul dintre cei mai bine cotați antrenori români. De două ori campion al României cu FCSB, Laurențiu Reghecampf a prins mirajul Golfului. E antrenor la Al Wasl, în Emiratele Arabe Unite, are conturile pline, vile impozante și mașini de lux. Dar asta nu l-a schimbat cu nimic, iar copilăria rămâne una dintre cele mai frumoase perioade din viața lui.
"Abia ne băgau în casă părinții"
"Sunt norocos că am avut o copilărie frumoasă! Eu am trăit pe stradă, nu închis în casă, cu telefonul în mână! Stăteam pe străzi sau în curtea școlii. Era curtea școlii plină de copii care tot timpul băteau mingea, aveau o activitate. Aveam o minge! Ne bucuram de ea în fiecare zi. Băteam mingea toată ziua, de dimineață până seara. Și mai aveam câteva jucării cu care ieșeam afară, în fața blocului. Abia ne băgau în casă părinții! Aia era copilărie, nu asta d-acum când totul e cu gadgeturi de care au devenit dependenți", spune Reghe, pentru Libertatea.
De multe ori am discuții și le spun copiilor mei că ei habar n-au ce înseamnă copilărie! Majoritatea timpului îl petrec în casă. Stau toată ziua pe calculator, pe telefoane și pe PlayStation. Noi nu aveam așa ceva, și ce fericiți eram… Toți sunt cu telefoanele în mână pe Facebook și pe WhatsApp!
Laurențiu Reghecampf, antrenor Al Wasl
"Două felii de parizer și un pic de dulceață"
Claudiu Niculescu, unul dintre cei mai importanți fotbaliști pe care i-a avut fotbalul românesc a vorbit de curând la GSP Live despre copilăria lui, dar mai ales despre sacrificiile pe care le-a făcut.
"Am început fotbalul la 6 ani și jumătate și am știut din prima că asta îmi doresc de la viață, să ajung fotbalist. Am muncit și m-am chinuit enorm. Am dormit un an și jumătate într-o baracă din aia de muncitori. Am tăiat toți cireșii din curtea stadionului cu toporul, să facem focul în sobă. Aveam o sobă de tablă în cameră, ieșea un horn prin perete. Aveam nevoie de lemne, a fost o iarnă groaznică. Aveam răni, bătături în palmă. Trebuia să ne facem focul singuri", a povestit Claudiu.
"Iarna ca să ajungem la cantina întreprinderii IEELIF mergeam câte trei kilometri prin viscol. Aveam la masă o cană cu ceai, o bucată de pâine, două felii de parizer și un pic de dulceață. Dar din parizerul ăla, trebuia să luăm cu noi când ne întorceam la baracă pentru că era o haită de 20 de câini. Ne mâncau, trebuia să aruncăm parizer în stânga, dreapta!", mai spune Niculescu.
Am avut o viaţă și o copilărie pe terenul de tenis. N-am avut păpuși, n-am avut altceva! N-am cerut niciodată păpuși. Nu ţin minte să fi avut și alte jucării. Eu jucam fotbal, jucam tenis, făceam fileu din aţă, am găurit asfaltul și am băgat doi stâlpi și jucam tenis. Și în casă la fel, am făcut un miniteren de tenis și jucam cu fratele meu.Simona Halep, pentru ȘtirileProTV:
La vânătoare cu praștia!
Gheorghe Hagi are și el o mulțime de amintiri din copilăria pe care a petrecut-o la Săcele. "Am făcut toate lucrurile pe care le face un copil. Ce poţi să faci la sat? Alergam cu gaşca, mergeam la vânătoare, jucam fotbal pe dealuri. La vânătoare cu praştia. Mai săream gardul să luăm fructe de la IAS, de la livadă. Eram un copil foarte dinamic. Şi răsfăţat, în acelaşi timp", spunea "Regele" într-un interviu pentru Adevărul.
Eu m-am născut să joc fotbal, le-am arătat acest lucru părinţilor prin toate manifestările mele. Primul cadou a fost o minge. Am primit-o când aveam 5 ani, deşi o cerusem la 3 Gică Hagi, antrenor Viitorul:
"Jucăriile mele erau oile și munca"
Și Gigi Becali a avut parte de-o copilărie specială, dar plină de probleme. Cei din familia Becali au fost torturați în pușcărie pentru că s-au opus colectivizării.
"Eu nu am avut jucării când eram copil. Jucăriile mele erau animalele, oile și munca. Eu cred că jertfa străbunilor mei s-a transformat în noroc pentru mine. Ei au suferit mult… Uneori mă gândesc de unde m-a ales pe mine Dumnezeu. Mama, când era însărcinată cu mine, făcea chirpici pentru casă. Umezeala aia din chirpici s-a transformat în dragoste, mântuire și bogăție pentru mine", povestește Becali într-una din cărțile lui.
Am copilărit între salcâmi, porumb, grâu și oi. Am crescut prin livezi, între animale și m-am bucurat de fructele oferite de natură, am băut lapte direct din găleată și am muls oile de la 12 ani" Gigi Becali, patron FCSB
"Mă legau de copac când eram mică"
Impresarul Anamaria Prodan, soția lui Laurențiu Reghecampf povestește extrem de emoționată anii copilăriei, pe care i-a petrecut la Dăbuleni, în județul Dolj.
"A fost superb! Mama era un înger pentru mine și aveam tot ce-mi doream. Eram geloasă, supărată, că toată lumea îi dădea atenție doar ei. Doar era Ionela Prodan! Țin minte că mama avea concerte și mă trimitea mereu la țară. Am crescut cu bunicii, mă băgam în noroi, alergam după găini, porci, făceam de toate. Ţin minte că mă legau cu o funie de un copac ca să nu mai fug d-acasă și să fac tâmpenii. Le dădeam teroare, eram o nebună", spune Ana.
Sifoanele, coșmarul copilăriei lui Popescu
Gică Popescu, președinte la Viitorul, fostul mare fotbalist internațional, căpitanul celor de la FC Barcelona își amintește de anii copilăriei pe care i-a petrecut pe străzile din Calafat.
"Coșmarul copilăriei au fost însă sifoanele. Nimic nu se compara, niciuna dintre bătăile administrate, cu calvarul încărcării sifoanelor. Erau patru sifoane în dotarea familiei Popescu. Două mari, de câte doi litri, și două mici, de câte un litru. Pe vremea aceea, la începutul anilor '70, sifoanele erau din alea grele, rusești, cu sticlă groasă și înveliș din plasă. Calvarul pornea din faptul că, existând o singură sifonărie în tot Calafatul, cozile erau la fel de lungi precum cele la carne sau ulei. Iarna trebuia să stai în zăpadă și ger la asemenea cozi era cumplit", își amintește Popescu, în cartea sa, "Viața mea", scrisă împreună cu jurnalistul Daniel Nanu.
