Animalul aflat odată în pericol de dispariție și care s-a întors în pădurile României. Harta prezenței în Europa

Cu trei categorii de prezență – permanentă, nedefinită și sporadică – harta ne arată noul peisaj în care acest animal redevine un actor important al ecosistemelor naturale.

Harta ilustrează nu doar o realitate biologică, ci și un fenomen social: modul în care Europa se confruntă cu revenirea unui prădător de vârf pe care, odinioară, aproape îl exterminase.

În unele țări, lupii s-au întors natural, în timp ce în altele au fost reintroduși prin programe de conservare și refacere a biodiversității.

Unde trăiesc lupii în Europa

Schimbările nu se văd doar în natură, ci și în societate – lupul nu mai este doar amenințarea mitică din povești, ci și o realitate pentru crescători de animale, excursioniști și ecologiști.

Harta arată limpede că lupii nu sunt distribuiți uniform. În timp ce unele regiuni din Europa au o prezență puternică și stabilă, altele rămân aproape complet „goale”. Dar un lucru este sigur: continentul se schimbă, iar revenirea lupului este povestea unei naturi care nu uită.

În nordul Europei, mai ales în Suedia și în anumite regiuni din Finlanda, harta arată o prezență importantă a lupilor, concentrată mai ales în zonele centrale și estice.

Norvegia, în schimb, prezintă mult mai puține suprafețe marcate cu verde închis – semn al unei populații limitate sau strict controlate, adesea însoțită de tensiuni politice și sociale.

În aceste ținuturi reci și împădurite, lupii trăiesc aproape în condiții legendare – rar văzuți, dar profund înrădăcinați în conștiința colectivă.

Țările unde lupii trăiesc permanent, au pradă și adăpost

Pe hartă, aproape toată zona centrală, vestică și sudică a Serbiei este marcată ca teritoriu de locuire permanentă a lupilor, ceea ce arată că aceștia sunt mult mai numeroși în pădurile sârbe decât în mare parte din Europa Occidentală, unde au dispărut de mult.

Lupii din Serbia fac parte din marea populație balcano-carpatică, ce se întinde pe teritoriile Muntenegrului, Bosniei și Herțegovinei, Bulgariei și României.

Ei se stabilesc în special în regiunile montane și împădurite – de la Kopaonik și Zlatibor, până la Pešter, Golija, Stara Planina și estul Serbiei.

În aceste zone au suficient spațiu, pradă și adăpost, ceea ce le permite să se reproducă și să se extindă cu succes.

Alpii, Pirineii și Apeninii – lanțuri montane ca refugii

Europa Centrală, în special lanțurile muntoase precum Alpii și Pirineii, înregistrează, de asemenea, tot mai frecvent populații stabile de lupi.

În Italia, mai ales în Apenini și în sudul țării, regiunile sunt intens marcate cu verde închis, iar lupii se răspândesc treptat și spre nord.

Slovenia și Austria joacă rolul de punte între populațiile balcanice și cele din Europa Centrală.

În Pirinei, lupii formează grupuri stabile, iar extinderea spre centrul Franței se face lent, dar constant.

Vestul Spaniei, în special provinciile Galicia și Castilia-León, este marcat ca unul dintre cele mai importante bastioane ale lupilor din Europa Occidentală.

Germania, Polonia și statele baltice – teritorii redobândite

Lupii s-au întors surprinzător de bine în Germania, unde ocupă în mod stabil regiunile estice și nord-estice.

Polonia, vecina sa, prezintă o prezență foarte extinsă și stabilă, iar lupii se regăsesc și în țările baltice – Lituania și Letonia.

Aceste regiuni, cândva curățate de marii prădători, devin acum zone-cheie pentru extinderea lupilor către vestul și nordul continentului.

Țările unde aproape că nu există lupi

Zonele goale de pe hartă arată că, în mare parte din Europa Occidentală – precum Olanda, Belgia și Marea Britanie – lupii sunt practic absenți.

Regatul Unit este complet alb pe hartă, semn că acolo lupii nu trăiesc deloc. În Belgia și Olanda au fost raportate apariții sporadice, dar fără dovezi ale unei prezențe permanente.

De asemenea, marile câmpii din nordul Franței, cea mai mare parte a Ungariei și alte regiuni puternic agricole sau dens populate rămân în mare parte lipsite de lupi, probabil din cauza activității umane intense și a infrastructurii rutiere dense.

Lupul va mai fi sau nu va mai fi strict protejat

Pe măsură ce harta Europei devine tot mai „verde” din cauza prezenței lupilor, și peisajul politic se schimbă.

În aprilie 2025, Consiliul Uniunii Europene a dat undă verde unei propuneri de modificare a statutului de protecție al lupului – din specie „strict protejată” în specie „protejată”.

Decizia vine într-un moment în care populația de lupi din Europa atinge niveluri record – aproape dublu față de acum zece ani – iar tot mai multe țări raportează dificultăți în coexistența dintre oameni și prădători.

Deși amendamentul la Directiva privind habitatele nu a fost încă aprobat definitiv de Parlamentul European, este clar că direcția de gestionare a acestei specii se schimbă: de la protecție absolută la un model mai flexibil, care permite statelor membre să reacționeze mai ușor la provocările locale, păstrând totodată obligația de a conserva populația.

Lupul poate că a pierdut o parte din statutul său juridic, dar a câștigat o nouă orientare – una care caută echilibru, nu extreme.

Situația lupilor în România

România este țara unde trăiește una dintre cele mai mari populații de lup din Europa, între 2.500 și 3.000 de exemplare, conform unui raport din septembrie 2022, cu tendință de creștere.

În România, lupul face parte din lista speciilor de animale şi plante de importanţă comunitară care necesită protecţie strictă.

Capturarea, uciderea exemplarelor aflate în mediul lor natural, perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare, precum şi deţinerea, transportul sau vânzarea de exemplare luate din natură sunt interzise.

Începând cu aprilie 2025, România poate să aloce o cotă de prevenție și să permită recoltarea lupilor care reprezintă un pericol pentru comunitate.

La începutul anilor ‘70, România înregistra cel mai mic număr de lupi din istoria recentă, sub 1.600 de exemplare, concentrate în zona Munților Carpați. Comerțul cu piele și blană de lup, dar și valoarea trofeelor au făcut ca populația de lupi să fie de-a dreptul decimată la noi în țară.

De ce este mai bine să întâlnești o haită și nu un lup singuratic

Spre deosebire de urși – animale sălbatice cu o notorietate mult mai mare în România – lupii sănătoși sunt mult mai discreți și mai ales evită contactul direct cu omul.

Trăiesc în haite retrase în zonele împădurite ale Munților Carpați sau de podiș și rareori coboară spre gospodăriile oamenilor. Sunt însă foarte activi în imediata apropiere a stânelor sau a fermelor izolate de munte.

„Lupul nu atacă omul cum atacă ursul. Lupul are o spaimă față de om, pentru că sute de ani a fost obiectul vânătorii. După sute de ani de persecuție au prins frică de om. Acum ei sunt mai îndrăzneți, este adevărat. Îi mai vedem și pe la marginea drumurilor, prin localități destul de des, în zona de deal, pe lângă păduri, dar mai des merg la stâne. Oi mâncate de lupi au fost dintotdeauna, dar om atacat de lup nu a fost raportat până acum în România. Insist, vorbim acum despre lupii sănătoși”, a precizat Ovidiu Ionescu, profesor la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov și doctor în silvicultură.

Acesta adaugă că, în cazul lupilor bolnavi de turbare, comportamentul se schimbă radical. Sunt imprevizibili, pot ataca omul, iar simptomele specifice (saliva spumoasă care curge din gură) nu sunt evidente din prima fază a bolii. Există însă un semn care ne-ar putea alarma, dacă avem ghinionul să întâlnim un lup în timpul unei drumeții.

„Lupii bolnavi atacă, e clar. Atacă tot ce găsesc în cale. Boala poate apărea oricând pentru că există un rezervor în natură de turbare. Îl putem identifica doar în faza finală, pentru că are spumă la gură, bale, dar inițial nu-l descoperi. Este la fel precum cel sănătos. Singurul aspect care îl deosebește la început este că trăiește singur. Haita fuge de el”, spune profesorul Ovidiu Ionescu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE