Armata SUA îi cere Pentagonului resurse pentru alte 100 de zile de război și nimeni nu se aștepta la asta

„Dați-ne resursele necesare!”

„Dați-ne resursele necesare pentru a face față unui război de 100 de zile”. Aceasta este cererea pe care Centcom – Comandamentul Central al forțelor armate americane, cu sediul în Florida și competență asupra întregii regiuni a Orientului Mijlociu – a trimis-o în zilele trecute către Pentagon.

Generalii care gestionează operațiunea „Epic Fury” cer mai mulți soldați și mai multe echipamente. Acest lucru înseamnă că Departamentul Apărării va trebui să aloce alte zeci de miliarde de dolari, care se vor adăuga celor 11,3 miliarde cheltuite doar în primele șase zile de război.

Este o cifră care pare să ofere o pistă în confuzia permanentă creată de anunțurile contradictorii ale lui Donald Trump. Ajunși în acest punct, după ce au testat rezistența îndârjită a ayatollahilor, liderii militari americani consideră că războiul ar putea continua cel puțin încă trei luni. Un orizont mult mai lung, așadar, față de cele „patru-șase săptămâni” anunțate public de președinte.

În acest sens, Casa Albă confirmă obiectivele inițiale: anihilarea forțelor armate ale ayatollahilor, în special a Marinei militare; neutralizarea amenințării rachetelor; anihilarea capacității de a construi bomba atomică.

În acest cadru, se înțelege mai bine de ce Secretarul Apărării, Pete Hegseth, trebuie să onoreze o solicitare din partea Centcom, probabil prima dintr-o serie lungă.

Mii de militari au pornit spre Iran

Astfel, o flotilă de trei nave, condusă de unitatea amfibie de asalt „Tripoli”, va părăsi baza niponă din Sasebo, îndreptându-se spre Iran.

Grupul naval va transporta un contingent de 5.000 de militari, printre care 2.500 de pușcași marini staționați până acum la Okinawa, tot în Japonia. Dispozitivul va fi completat de două sau trei duzini de avioane F-35, cele mai letale avioane de vânătoare din dotarea Forțelor Aeriene.

Ce se întâmplă cu Insula Kharg

Expediția amfibie și prezența trupelor de elită ale pușcașilor marini i-au determinat imediat pe analiștii americani să presupună o posibilă incursiune pe Insula Kharg, care a fost deja ținta bombardamentelor SUA.

„Nu se exclude, așadar, ca Trump să se gândească la ocuparea permanentă a acelei fâșii de pământ, 22 de mile pătrate aflate în partea superioară a Strâmtorii Ormuz.

Un nod vital pentru Iran, având în vedere că insula găzduiește infrastructuri petroliere prin care tranzitează aproximativ 80-90% din țițeiul destinat exportului. Desigur, consecințele geopolitice ale unei asemenea operațiuni ar putea fi devastatoare.

O mare parte din acel petrol este achiziționat de China. Are Trump într-adevăr intenția de a stopa furnizările cruciale pentru Beijing? Probabil mizează pe înlocuirea iranienilor, fără a altera fluxul de hidrocarburi care călătorește spre China. Sau, un alt scenariu, mișcarea americană trebuie interpretată ca un avertisment dur, poate ultimul, pentru regimul ayatollahilor.

Extinderea conflictului trebuie evitată cu orice preț

Există însă și o altă variantă complementară. În ultimele săptămâni, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit, Bahrain și Oman s-au reunit oficial de mai multe ori în cadrul Consiliului de Cooperare al Golfului.

În plus, contactele informale între diversele capitale ale regiunii sunt constante. Cele șase monarhii s-au pus imediat de acord asupra unui punct: trebuie evitată cu orice preț extinderea conflictului; prin urmare, este necesar ca acestea să se limiteze la apărarea propriului teritoriu împotriva rachetelor și dronelor iraniene, fără a planifica vreun contraatac asupra Teheranului.

Liderii sunniți sunt convinși că o confruntare totală cu ayatollahii iranieni ar avea consecințe devastatoare pentru Orientul Mijlociu, Europa, Asia și chiar pentru SUA. Iată de ce până și țările cele mai afectate, precum Emiratele Arabe Unite – ținta a aproximativ 40% din totalul dronelor lansate de Iran – continuă să încaseze loviturile, deși au la dispoziție arsenale hipertehnologizate.

În același timp însă, saudiții, emiratezii și toți ceilalți au început să facă presiuni asupra Statelor Unite: trebuie să redeschideți cât mai curând Strâmtoarea Ormuz și să restabiliți siguranța navigației pentru petroliere.

„Aici nu este în joc doar țițeiul”

Conform arabilor, ar fi suficiente niște atacuri rapide țintite. Un diplomat din Golf s-ar fi adresat interlocutorilor occidentali aproximativ în acești termeni: aici nu este în joc doar țițeiul, aceea este doar suprafața problemei.

În acest punct, trebuie să înțelegem dacă Teheranului i se va permite posibilitatea de a șantaja restul lumii, manevrând după bunul plac traficul de mărfuri fundamentale. Alte entități, în schimb, fac presiuni pentru a relua firul dialogului cu noul lider suprem, Mojtaba Khamenei. Turcia pare să fie cea mai avansată în acest sens. În ultimele zile, diplomații lui Recep Tayyip Erdogan ar fi intrat în contact cu omologii lor din Teheran.

Conflictul escaladează

Donald Trump spune în cea de-a 16 zi de război că SUA ar putea ataca din nou insula Kharg din Iran, doar „ca să se distreze”. Între timp conflictul escaladează: SUA și Israel au atacat provincia Isfahan, iar Iranul a ripostat cu salve de rachete asupra Israelului și a bazelor americane din Irak și Kuweit.

Pe 28 februarie 2026, atacurile SUA și Israel asupra Iranului au început, vizând eliminarea conducerii supreme a regimului. Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, a fost ucis, dar strategia de a destabiliza regimul a generat un vid puternic de putere. „Majoritatea celor pe care îi aveam în vedere ca să discutăm sunt morți”, a recunoscut Donald Trump câteva zile mai târziu. „Acum trebuie să găsim un alt grup. În curând, nu vom mai ști pe cine să alegem.”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE