Atacurile B2 ale SUA asupra Iranului spulberă teoria lui Elon Musk despre „roiurile de drone” și dezvăluie limitările lor în război
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În cel mai ambițios atac aerian american cu avioane stealth din ultimele decenii, șapte bombardiere B-2 Spirit au zburat 11.000 de kilometri din Missouri până în Iran în weekend, lansând peste 12 bombe de 13.600 kg asupra unor situri nucleare îngropate adânc sub stâncă și beton armat, potrivit publicației americane Newsweek.
Numită Operațiunea Midnight Hammer, misiunea desfășurată peste noapte s-a bazat pe tactici de diversiune, realimentare în aer și un nivel aproape total de tăcere radio pentru a lovi instalațiile de îmbogățire a uraniului de la Fordo și Natanz - locații care rezistaseră săptămâni întregi de atacuri susținute din partea Israelului.
Oficialii Pentagonului au descris-o drept o lovitură de precizie menită să „devasteze” infrastructura nucleară a Iranului și să demonstreze capacitatea de intervenție globală și determinarea Americii.
Deși lumea așteaptă încă evaluările oficiale privind daunele produse la Fordo și Natanz, misiunea a reprezentat un contraargument aplicat în realitate față de afirmațiile unor lideri din tehnologie, precum Elon Musk, care susțin că dronele au făcut ca aeronavele specializate precum B-2 să fie o cheltuială inutilă pentru armatele moderne.
Inspirat de succesul Ucrainei în a folosi drone pentru a lovi adânc în teritoriul rus, Musk a ironizat dependența Pentagonului de avioane stealth pilotate, precum F-35, numindu-le depășite, vulnerabile și risipitoare în comparație cu „roiuri de drone”.
„Avioanele de luptă pilotate cu echipaj uman sunt învechite”, spunea Musk anul trecut, adăugând că războaiele viitorului vor fi câștigate de flote de drone autonome și ieftine.
Însă atunci când SUA au avut nevoie să neutralizeze ținte nucleare extrem de fortificate, aflate într-unul dintre cele mai apărate spații aeriene din lume, nu s-a bazat pe sisteme fără pilot - ci pe echipaje umane aflate la bordul unor bombardiere vechi de 30 de ani, trimise în misiune la jumătatea distanței globului.
O demonstrație aplicată
General-locotenent (r) al Forțelor Aeriene, David Deptula, unul dintre arhitecții doctrinei inițiale de atac cu B-2, a declarat că atacul de duminică al SUA marchează un moment de cotitură - nu doar pentru programul nuclear iranian, ci și pentru dezbaterea privind viitorul puterii aeriene.
„Acest nivel de performanță nu e teoretic. Este o demonstrație în lumea reală că aeronavele stealth cu echipaj uman rămân esențiale pentru operațiuni de vârf - mai ales atunci când sunt implicate ținte nucleare sau îngropate adânc”, a spus Deptula.
Naveed Jamali, jurnalist, fost ofițer de informații navale și gazda emisiunii Unconventional de la Newsweek, a spus că misiunea a dovedit că SUA domină încă lumea în materie de bombardament strategic.
„Arată că SUA sunt superioare oricărei alte țări în ceea ce privește capacitatea de a folosi bombardiere cu rază lungă - din punctul de vedere al letalității, capabilității și capacității”, a spus Jamali, care a devenit anul trecut doar a 820-a persoană care a zburat într-un B-2, fiind invitat să relateze din interiorul unuia.
Oficialii americani au confirmat că apărarea aeriană a Iranului nu a reușit să detecteze sau să intercepteze atacul.
Majoritatea parlamentarilor nu au fost informați în prealabil, iar declarațiile publice ale președintelui Trump din zilele anterioare, cum că nu s-a luat încă nicio decizie, au contribuit la menținerea confuziei strategice.
Misiunea ar fi fost planificată de un grup restrâns de oficiali militari de rang înalt, sub un nivel ridicat de secretizare.
„B-2-urile noastre au intrat, au lovit și s-au întors fără ca lumea să știe absolut nimic”, a spus secretarul Apărării, Pete Hegseth.
„Faptul că mai multe B-2 pot pătrunde prin apărarea aeriană fără să fie detectate transmite un mesaj înspăimântător adversarilor. E posibil să nu știi nici măcar că avionul a fost acolo până după ce a lovit. Nu este doar o capabilitate militară - este o armă psihologică”, a spus Jamali, remarcând că exercițiul - indiferent de cât de grav au fost avariate țintele din Iran - transmite un semnal puternic rivalilor SUA precum China, Rusia și Coreea de Nord.
Aparate vechi, precizie modernă
Atacul - și utilizarea eficientă de către Israel a avioanelor F-35 în spațiul aerian iranian - a reconfirmat valoarea avioanelor stealth pilotate, într-un moment în care unele dintre cele mai vocale figuri din Silicon Valley le consideră relicve învechite.
„Există o diferență importantă între operațiunile militare de azi și ceea ce ar putea deveni posibil peste 5-15 ani, pe măsură ce inteligența artificială evoluează. În lumea de azi, avioanele stealth pilotate, precum F-35-ul de la Lockheed, sunt uneltele de bază”, a declarat Guy Snodgrass, fost pilot de vânătoare în Marina americană și strateg în cadrul Pentagonului.
Snodgrass a menționat profilul stealth al avionului, senzorii interconectați și adaptabilitatea pilotului ca elemente cruciale în spațiul aerian contestat - capabilități care s-au văzut clar în ofensiva Israelului.
„Avioanele lor au pătruns prin sistemele de apărare aeriană ale Iranului cu impunitate. Această permeabilitate le-a permis israelienilor să sfâșie apărarea Iranului, iar se pare că Teheranul nu prea are ce face”, a spus el.
În timp ce Musk și alții susțin că piloții umani vor deveni în curând inutili, Deptula afirmă că acea complexitate a misiunilor precum Midnight Hammer spune altceva.
„Există limitări uriașe pentru sistemele autonome și fără pilot atunci când operezi în spații aeriene interzise și în fața unor amenințări dinamice. Nicio dronă nu ar fi putut face ceea ce au reușit B-2-urile deasupra Iranului. Aceasta a fost o misiune unde intuiția pilotului, adaptabilitatea și antrenamentul au făcut diferența. Nu poți automatiza asta - nici pe departe”, a spus el.
Deptula a subliniat și mesajul strategic mai amplu al atacului.
„Niciun sistem autonom nu transmite același mesaj strategic precum un bombardier stealth pilotat, care zboară la jumătatea lumii și lovește fără a fi interceptat. Asta înseamnă proiecție de putere - și e în continuare fundamental umană”, potrivit lui.
Totuși, el a recunoscut rolul în creștere al dronelor în războiul modern. Forțele israeliene, a remarcat el, au folosit drone letale mici pentru a suprima apărarea antiaeriană iraniană.
„E un exemplu excelent de abordare bazată pe efecte: alegi unealta potrivită pentru misiune”, a precizat Deptula.
De la moștenirea B‑2 la viitorul B‑21
Pe măsură ce dezbaterea privind dronele continuă, armata americană construiește deja următorul pas. Iar dacă performanța B-2 în Iran a demonstrat valoarea durabilă a aeronavelor stealth pilotate, succesorul său - B‑21 Raider - este proiectat să ducă acest model și mai departe.
Jamali a spus că marele câștigător al operațiunii din Iran nu a fost nici Casa Albă, nici industria de apărare, ci Forțele Aeriene ale SUA.
„B-2 urmează să fie înlocuit de B‑21, iar succesul acestei misiuni oferă un argument puternic pentru păstrarea ambelor platforme. Demonstrează că aceste bombardiere nu sunt doar relevante - ci esențiale”, a spus el.
Acest viitor - reprezentat de B‑21 - este deja în zbor. SUA intenționează să construiască cel puțin 100 de bombardiere stealth de generație nouă, primul dintre ele fiind deja în faza de testare în zbor. Proiectat să penetreze sistemele moderne de apărare și să transporte armament masiv, B‑21 are un sistem cu arhitectură deschisă, permițând actualizări rapide pe măsură ce tehnologia evoluează.
Deși fulgerătoare și tăcută, lovitura Midnight Hammer a oferit o previzualizare cu muniție reală a promisiunii strategice a B‑21 - un pod între precizia controlului uman și reziliența automatizării.
„Dronele își vor extinde utilitatea”, a spus Deptula, „dar avantajul strategic va depinde în continuare de combinația unică de stealth, precizie, adaptabilitate umană și mesaj strategic - pe care doar bombardierele pilotate precum B-2 - și în curând B‑21 - o pot oferi”.
