Atletul Ștefan Gavril, despre Coreea de Nord, după ce a participat la Maratonul Internațional de la Phenian: „Fetele sunt destul de drăguțe, dar se căsătoresc repede”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ștefan Gavril, 35 de ani, a alergat, pe 6 aprilie, la Maratonul Internațional de la Phenian. Atletul brașovean a vorbit cu reporterii Libertatea, din Beijing, China, unde făcuse escală în drumul de 14 ore spre Milano. Românul e stabilit cu familia la Torino, în Italia.
Cuprins:
„Am aplicat vineri, luni aveam viza. Nord-coreenii au plătit tot”
Libertatea: Ștefan, cum ai ajuns să participi la cursa de la Phenian? Maratonul nu e neapărat specialitatea ta.
Ștefan Gavril: Corect, e al doilea maraton pe care-l fac. Am primit invitația prin managerul meu. Ca o curiozitate, primul meu maraton a fost la vecinii din Coreea de Sud, la Seul. Acum, în Nord, au fost mai mulți sportivi din alte țări, ruși, polonezi, britanici. Ca să fii acreditat ca maraton internațional, ai nevoie să participe atleți din cel puțin 5 țări diferite.
A fost o cursă serioasă, au fost prezenți reprezentanții federației internaționale, care au omologat rezultate, a fost control doping.
- Cum ai luat viza de Coreea de Nord?
A fost simplu la mine. Am avut o invitație de la federația nord-coreeană de atletism. Cu e-mailul oficial, m-am prezentat la ambasada nord-coreeană de la București. Am fost vineri, luni mi-au pus viza. Toate cheltuielile au fost decontate de forul de la Phenian. Din ce am văzut și acolo, au un mare respect pentru sportivi.
- Presa din Nord a scris că ați ajuns pe 3 martie. A publicat o poză în care apari și tu. Cine mai e acolo?Sunt managerul meu și băiatul din Maroc, Abdelali Razyn.
- Ai terminat pe 11. În imaginile agențiilor de presă ești în prim-plan, semn că ai fost în plutonul fruntaș?
Doar la început, când era pe un ritm mai pe placul meu. Când s-a ridicat ritmul, am rămas în spate. Chiar și așa, am scos un timp mai bun cu 7 minute decât cel de la Seul.
„Am rămas un pic așa... Se construiește mult, am văzut Audi și Mercedes pe stradă”
- Cum ai descrie experiența nord-coreeană?
Am rămas un pic așa.... Pe Tik-tok, Instagram, totul pare rău... Totuși, se construiește mult, am văzut Audi, Mercedes, pe stradă. Într-adevăr, nu sunt mașini private, ci de firmă, dar am rămas uimit. Și mâncarea mi-a plăcut, simplă și bună.
- Au fost restricții?
Noi aveam dreptul la alergare singuri, prin cartierul nostru. N-aveai voie să calci pe iarbă, pe lângă monumente. Iar pozele cu cei doi lideri era obligatoriu să nu iasă tăiate. La cursă, era multă armată, era poliție, erau voluntari.
Cazați într-un hotel de 30 de etaje dintr-un complex sportiv uriaș
- Unde ați fost cazați?
Într-un hotel de 30 de etaje dintr-un complex sportiv cu terenuri pentru toate disciplinele. Era situat într-un cartier cu mulți tineri.
- Apropo de tineri, cum erau îmbrăcați? Sunt multe restricții impuse de regim.
Destul de normal. Am văzut pantofi Nike și haine de firmă! Noi, străinii, am fost sfătuiți să ieșim cât mai puțin în evidență. Oamenii pot chema poliția dacă te uiți la ei într-un fel sau doar pentru că le faci poze și Când cheamă poliția, nu se știe!
În ultima seară, pe 7, am fost cu nord-coreenii la o bere. Unul dintre ei s-a abțiguit și s-a dezbrăcat, umbla în maiou prin hotel.
- Ați vizitat ceva? Am văzut că se promovează turismul, au deschis granițele. Andreia și Ionuț Chiperi sunt primii români care au ajuns în Coreea de Nord.
Puțin din Phenian. În rest, antrenament pentru cursă.
12 dolari, 10 minute de net
- Cum comunicați între voi?
Eu și managerul ne dădeam întâlnire. La 8.30 la micul dejun, la 10.30 la antrenament. În hotel era internet, dar costa 12 dolari pentru 10 minute.
Ștefan Gavril are dublă legitimare, pentru CSU Cluj-Napoca și Nice Côte d'Azur Athlétisme. Atletul este campion național en-titre la semimaraton, „până la noua ediție din 27 aprilie”, și vicecampion național la 10 kilomtetri.
„Nu mi-a fost frică, m-aș mai duce”
- Se scriu multe despre Coreea de Nord. Nu ți-a fost teamă să te duci?
Cei de la Ambasada României mi-au mai dat indicații clare, ce să fac, ce să nu fac. M-au și întrebat ce fel de om sunt, să fiu direct. În unele cazuri, nimeni nu știe cum pot acționa autoritățile locale. Dar nu mi-a fost frică.
- Ți-ai luat vreun suvenir?
Am mers în oraș, mi-am luat o pungă de caramele și două pahăruțe pentru tărie.
- Dacă vei mai fi învitat, te ma duci?
Sincer, da... Dacă aflu din timp, pregătesc cursa mult mai bine.
- Ți-ai schimbat starea civilă, te-ai căsătorit în Italia?
Nu! Mi-am schimbat cursele favorite, de la 1.500 și 3.000 de metri, am trecut la 10 kilometri, semimaraton și, acum, la maraton.
- Deci pot să te întreb cum ți s-au păruit fetele din Coreea de Nord?
Femeile sunt destul de drăguțe, dar am înțeles că se căsătoresc repede...
- Cât timp mai vrei să alergi, Ștefan?
Eu am început cam târziu, am făcut înainte kickboxing... Sincer, încă vreo 10 ani nu scăpați de mine.
Ștefan Gavril spune că este „part-time sportiv, part-time angajat”. El lucrează în Resurse Umane la Torino.
