Avionul lui Aurel Vlaicu zboară din nou | Un grup de pasionaţi de aviaţie au reconstruit celebrul avion după schiţele originale

Povestea replicii la scară 1/1 a aeronavei la bordul căreia şi-a pierdut viaţa Aurel Vlaicu a început în 1997. Atunci, câţiva “hobbyişti”, aşa cum singuri se definesc, dar şi specialişti în aviaţie totodată, au pus la cale reconstrucţia nu numai a aparatului de zbor ultrauşor Vlaicu II, ci şi îndeplinirea visului genialului inventator, acela ca “maşina de zburat” să treacă peste Munţii Carpaţi. După ce din variate surse - muzee, arhive sau colecţionari - au reuşit să identifice planurile aeroplanului, l-au refăcut de la zero şi speră că acesta va şi zbura. Prin ce au trecut a explicat pentru Libertatea Constantin Voicu, unul dintre cei care îl venerează pe Vlaicu. Pe Voicu l-am găsit meditând în faţa unei machete a avionului Vlaicu II, pe care o păstrează la loc de cinste într-o cameră a casei sale din Bucureşti. “Deşi cunosc în detaliu fiecare bucăţică din acest avion, tot sunt uimit cum, la acea vreme, Aurel Vlaicu a creat prima aripă cu geometrie variabilă (n.r. - îşi modifică forma în zbor)”, începe discuţia cu instructorul de zbor, calificat şi în investigarea catastrofelor aviatice. “Ideea de a reface această minune a aeronauticii româneşti s-a născut în urma unor discuţii cu renumitul pilot Constantin Manolache (n.r. - considerat a fi părintele acrobaţiei aeriene), Aleodor Frâncu (n.r. - politician şi fost director al Romatsa) şi inginerii Gheorghe Coman şi Traian Tomescu. Din păcate însă, nu am avut atunci bani să ducem proiectul la capăt, chiar dacă Manolache studiase în detaliu traseul lui Vlaicu peste Carpaţi. Găsise chiar şi loc de aterizare la Braşov, în oraş”, ne-a spus Voicu. Proiect suspendat până în 2003 Suspendat o perioadă din cauza lipsei de finanţare, proiectul a fost reluat în anul 2003, când echipei de împătimiţi li s-a adăugat un altul, Alexandru Murg, omul de afaceri care a adus în România trenurile “Săgeata Albastră”. Acesta din urmă a donat Fundaţiei Aerospaţiale Române 16.000 de euro, bani care au fost de ajuns pentru materialele necesare construirii avionului. Motorul şi staţia radio au fost primite donaţie din Germania. “Am cărat motorul pe braţe, cu Manolache, prin tot aeroportul din Stuttgart ca să-l aducem în România. Doar îl primisem cadou. La fel şi staţia radio”, a continuat Voicu. Atât motorul, cât şi celelalte materiale cumpărate din banii de la Murg au ajuns în hangarele de la Romaero Băneasa, acolo unde Vlaicu II a fost asamblat complet abia în 2006. Atunci însă, aparatul n-a avut nici o şansă să zboare. După ce că greşiseră conformaţia aripii avionului iniţial, folosind materiale prea grele, pilotul ce urma să treacă la manşă, Constantin Manolache, nu mai era printre ei, decedând în 2004. “Din păcate, Constantin Manolache a plecat la cele sfinte cu doar două zile înainte de a primi, după o nouă evaluare, dreptul de zbura din nou. Nu împlinise 80 de ani...”, spune Voicu.