Controversele barajului de la Mihăileni: autorizația de construire emisă în comunism a fost anulată. „Este un exemplu clasic de proiect fosilă, o relicvă a ingineriei hidrotehnice” 

ONG-ul a obținut, definitiv, pe 16 februarie 2026, la Curtea de Apel Cluj, anularea autorizației de construcție emisă în anul 1987 de Consiliul Popular al județului Hunedoara. 

Construcția, oprită înainte de finalizare

Anterior, în august 2024, Tribunalul Cluj a constatat „caducitatea” (pierderea valabilității sau a efectelor juridice) documentului și a dispus oprirea lucrărilor de construire. La momentul respectiv, barajul era aproape finalizat. De altfel, în 31 martie 2022, ministrul Mediului de la acea vreme, Tanczos Barna, participa la o recepție a obiectivului. 

Valoarea totală a investiţiei se ridica, la momentul respectiv, la 116 milioane de lei. Recepția a fost, de fapt, una parțială, care nu a fost înregistrată în documente. 

Potrivit proiectului, acumularea de la Mihăileni va îndeplini funcţiuni complexe de gospodărire a apelor din zona Brad, respectiv: 

*apărarea împotriva inundaţiilor, industriei şi amenajărilor agricole din lunca Crişul Alb pe sectorul Mihăileni – Vaţa prin atenuarea viiturilor a unui volum de atenuare de 6,5 milioane de metri cubi de apă; 

*asigurarea necesarului de apă pentru alimentarea populaţiei şi industriilor; 

*producerea de energie electrică – 1,2 GW/an. 

Lucrări abandonate

Apărarea împotriva inundațiilor era deja îndeplinită încă din 2022, când s-a realizat recepția parțială. „Apele Române” au comunicat că în urma precipitațiilor abundente din ianuarie 2024 au fost atenuate aproximativ 2,5 milioane metri cubi de apă, iar în luna mai 2025 – aproximativ 3 milioane metri cubi de apă.

Lacul poate reține un volum de apă de peste 10,3 milioane de metri cubi și are prevăzută o suprafață de 119 hectare. Înălțimea barajului lacului de acumulare este de 35 de metri, construcția fiind realizată din balast, anrocamente și beton.

Ulterior recepției din 2022, mai trebuiau realizate următoarele lucrări: 

• devierea drumului naţional DN 74 Brad – Abrud pe o lungime de 4,54 km; 
• devierea a 5 km drum de exploatare pe malul stâng al lacului de acumulare, cu pod peste râul Crişul Alb la coada lacului; 
• strămutarea celor 5,5 km ai liniei de înaltă tensiune care traversează lacul de acumulare; 
• amenajarea traseelor torenţilor care se descarcă în lacul de acumulare în scopul reducerii colmatării acestuia cu aluviuni și amenajarea cuvetei lacului de acumulare în vederea ecologizării acesteia. 

Construcția noii șosele a fost realizată parțial, traficul desfășurându-se pe vechiul traseu. De asemenea, au fost demarate lucrări și pentru mutarea rețelei de energie electrică, fiind finalizată etapa I și în procent de 85% etapele II și III. Devierea rețelei de înaltă tensiune este în procedură de avizare.

În plus, mai trebuia instalată centrala care urma să producă energia electrică, dar și să se finalizeze procesul de expropriere a terenurilor astfel încât investiția să poată fi folosită la întreaga capacitate proiectată. 

În perioada celor aproape 40 de ani de durată a proiectului, lucrările de construcție au fost oprite total pentru o perioadă de cel puțin 16 ani, între anul 1990 și anul 2006. 

Declic: apă pentru exploatări miniere

Reprezentanții Asociației Declic au exploatat vechimea autorizației de construire, susținând, în același timp, că realizarea barajului nu se susține nici din punct de vedere energetic, nici din perspectiva protecției la inundații. 

Potrivit reprezentanților ONG-ului, care are printre obiectivele de activitate protecția mediului, singura utilizare a barajului ar urma să fie furnizarea de apă pentru exploatările miniere anunțate în zona respectivă, la Certej și Rovina. 

Proiectele miniere de exploatare a unor zăcăminte polimetalice (aur și argint la Certej, cupru la Rovina) necesită cantități foarte mari de apă pentru a putea funcționa, iar singura soluție ar fi barajul de la Mihăileni. 

Proiectul de la Certej este blocat după pierderea licenței de concesiune a perimetrului minier, un proces pe această temă fiind în derulare în instanță, în timp ce investiția de la Rovina, care ar urma să fie realizată cu sprijin financiar de la Uniunea Europeană, nu a fost demarată oficial.

Demers întârziat al beneficiarului

Tribunalul Cluj a constatat că pierderea valabilității autorizației de construire pentru barajul de la Mihăileni „pare să fi fost acceptată inclusiv de beneficiarul actual al proiectului, Administrația Națională Apele Române – Administrația Bazinală de Apă Crișuri”. 

Instituția a solicitat emiterea certificatului de urbanism în scopul elaborării proiectelor pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții privind „Acumularea Mihăileni pe râul Crișul Alb, județul Hunedoara”, iar ulterior emiterea autorizației de construire necesare pentru executarea lucrărilor. Noua autorizație va fi emisă de Consiliul Județean Hunedoara. 

Atât „Apele Române”, cât și administrația județeană au susținut că actele normative în vigoare la data emiterii autorizației au fost o Hotărâre a Consiliului de Miniștri din 1985 și un decret al Consiliului de Stat din 1987, iar Declic „și-a întemeiat acțiunea pe acte normative care au intrat în vigoare ulterior emiterii acesteia”. 

S-a mai susținut că un act administrativ, respectiv autorizația în cauză, nu poate fi anulat de Legea contenciosului administrativ din 2004, care a intrat în vigoare la 18 ani după emiterea acesteia. 

„Autorizația a fost emisă pentru o lucrare cu caracter industrial, a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, statul român investind sume importante în acest proiect”, au mai susținut reprezentanții celor două instituții.

Curtea de Apel: Valabilitatea autorizației, expirată „cândva în anii ’90”

La Curtea de Apel Cluj, autorizația a fost anulată definitiv. „Referitor la faptul că, în anul 2021, lucrările ar fi fost realizate în proporție de 95%, curtea reține că intervenția caducității a avut loc mult înainte de acest moment. Un act administrativ poate deveni caduc și dacă a fost realizat în parte, condiția esențială pentru intervenția caducității fiind doar ca actul să nu își fi epuizat absolut toate efectele înainte de a interveni această sancțiune. 

Chiar dacă toate efectele actului ar fi realizate la momentul actual, tot se poate constata intervenirea caducității cândva în anii ’90, la un an de la întreruperea lucrărilor, cu consecința că toate lucrările ulterioare au statutul unor lucrări realizate fără autorizație de construire”, a stabilit Curtea de Apel Cluj, prin hotărârea din 16 februarie 2026.

Magistrații au susținut că, în prezent, „interesul public este altul decât cel din 1987 și include, inter alia, protejarea mediului”. 

„Considerentele de oportunitate nu au nicio legătură cu soluția din cauză și, oricum, producția de energie electrică de 1,2 GW/an este comparabilă cu cea a unui parc fotovoltaic de dimensiuni reduse. Pe de altă parte, dacă este adevărat că există un rol major al barajului în stoparea inundațiilor și altele asemenea și că argumentele legate de mediu nu ar fi de natură să ridice îngrijorări, nu ar trebui să existe nicio piedică în calea reautorizării proiectului, în condițiile de legalitate actuale”, a mai susținut instanța.

Judecătorii au precizat că posibilul impact asupra mediului nu putea fi stabilit în cadrul procedurii privind legalitatea autorizației de construire:  

„Va fi stabilit ulterior, în procesul de reautorizare, de către autoritățile competente, unde vor fi luate în considerare atât beneficiile, cât și posibilul impact negativ asupra mediului ce sunt aduse de acest proiect. Instanța de judecată nu hotărăște pe bază de oportunitate, ci prin analizarea chestiunilor de legalitate”.

Exemplu de proiect „fosilă”

„Barajul Mihăileni este un exemplu clasic de proiect fosilă, o relicvă a ingineriei hidrotehnice, care astăzi se află în conflict direct cu noile realități climatice, economice și legislative și mai ales de mediu. Anacronismul acestui proiect este dat de nealinierea la noile tendințe europene de gestionare a riscului la inundații, nerespectând legislațiile actuale de mediu și mai ales din eficiența socioeconomică scăzută a unui demers care nu este adaptat realităților actuale ale unei țări europene. 

Configurația sa tehnică ignoră standardele moderne privind conectivitatea râurilor, hidromorfologia și protecția biodiversității. Discursul public care îl prezintă drept un proiect de «dezvoltare durabilă» nu este susținut de studii tehnico-economice actualizate, accesibile specialiștilor sau publicului”, a spus dr. ing. Cornel Ilinca, lector universitar, cu experiență în proiectarea și execuția lucrărilor hidrotehnice, în cadrul unei dezbateri organizate de Asociația Declic. 

Potrivit acestuia, microhidrocentrala va fi nesemnificativă din punct de vedere al sistemului energetic național. Energia medie anuală estimată este de sub 2.500 MWh, adică aproximativ 0,2% din energia hidroelectrică produsă în România în 2025.

„Am luat un proiect din anii ‘80, l-am realizat în perioada în care suntem în Uniunea Europeană, în care avem legislație de mediu, avem legislație de ape. Apărarea împotriva inundațiilor pentru populația, industria și terenurile agricole din lunca Crișului Alb, pe sectorul Mihăileni – Vața, este justificată disproporționat și contrazisă de datele oficiale de risc. Conform «Planului pentru prevenirea, protecția și diminuarea efectelor inundațiilor în Bazinul Hidrografic Crișuri», în eventualitatea unei viituri cu probabilitate de depășire de 1% în regim natural, impactul ar fi limitat strict la pagube materiale în intravilan, fără a fi înregistrate pierderi de vieți omenești. 

Deși datele indică o expunere a aproximativ 2.200 de persoane și 800 de locuințe (concentrate majoritar în municipiul Brad și localitatea Crișcior), aceste cifre reflectă un scenariu de risc teoretic, fără pagube structurale majore sau risc vital pentru populație”, mai spune specialistul.

Cei de la Declic afirmă că o altă problemă a barajului este faptul că nu a avut niciodată la bază un studiu de mediu. „Chiar dacă România are obligația, începând cu 2011, să facă inclusiv studii despre impactul asupra sitului Natura 2000 din apropiere, aceste studii nu s-au realizat. De altfel, și Garda de Mediu nota în 2021 că e nevoie de aceste evaluări consistente. 

APM Hunedoara a comunicat Apelor Române că în acest caz nu era nevoie de evaluarea impactului de mediu, prin urmare nu era nevoie de un acord de mediu. Ei bine, lucrurile astea nu au rămas în picioare pentru că instanța a venit și a arătat, inclusiv acum prin decizia definitivă a curții de apel, că această caducitate a autorizației de construire e luată în calcul și din prisma impactului de mediu pe care hidrocentrala l-ar produce”, a precizat Roxana Pencea Brădățan, coordonatoare campanii în cadrul asociației.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Dispută politică cu Diana Buzoianu, convocată de PSD

Anularea autorizației de construire în instanță a devenit și subiect de dispută politică între reprezentanții administrației județene din Hunedoara și cei ai Ministerului Mediului. 

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat (PSD) a convocat-o pe ministra Diana Buzoianu (USR) în Camera Deputaților, pentru explicații legate de „responsabilitatea ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor pentru blocarea investiţiilor strategice ale statului român – cazul Acumulării Mihăileni de pe râul Crişul Alb, judeţul Hunedoara”. 

Buzoianu a spus că subiectul este unul exploatat în mod populist și că Ministerul Mediului își dorește finalizarea investiției, însă în condiții legale. 

Proiectul ar fi vulnerabil din punct de vedere juridic, pentru că documentele care stăteau la baza acestui proiect de infrastructură au fost de-a lungul timpului vulnerabile juridic, a spus ministra. 

Aceasta a mai declarat că există lucrări la baraj, care sunt conexe, lucrări pentru care au fost avize emise în 2024, în 2025, lucrări ale căror avize nu au făcut obiectul litigiului. 

Autoritățile administrației locale și județene din Hunedoara, respectiv cele de mediu, a precizat ministra, pregătesc documente actualizate pentru ca, pe baza lor să poată fi emisă o Hotărâre de Guvern prin care să fie reaprobat bugetul actualizat, pentru lucrările care mai sunt de făcut. Valoarea lucrărilor care mai sunt de realizat este estimată la peste 75 de milioane de lei.

De asemenea, Administrația Bazinală de Apă „Crișuri” a transmis că acționează pe două direcții: reactualizarea documentațiilor tehnico-economice și reaprobarea indicatorilor prin Hotărâre de Guvern și obținerea noilor avize și autorizații necesare pentru lucrările rămase (deviere DN74, linie electrică de înaltă tensiune, curățarea cuvetei lacului și integrarea finală).

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro