Preferința pentru mâna dreaptă, prezentă la aproximativ 90% din populație, își are originea în evoluția umană și organizarea creierului. Factori precum uneltele, limbajul și structura cerebrală au influențat această tendință, scrie Forbes.
Cuprins:
Biologii evoluționiști au identificat mai multe explicații posibile pentru această tendință, care își are rădăcinile în evoluția speciei umane și în structura creierului nostru.
Conform cercetătorilor, preferința pentru o anumită mână este rezultatul a peste 30 de milioane de ani de evoluție.
Influențată de factori genetici, structura creierului și dinamica socială, această caracteristică rămâne un element fascinant al naturii umane.
„Gândește-te de câte ori pe zi îți folosești mâinile pentru a îndeplini sarcini banale, cum ar fi să iei un pix, să deschizi un borcan sau să-ți iei telefonul de peste masă. Undeva în jumătatea de secundă dinaintea acțiunii, creierul tău face o alegere, iar pentru aproximativ 90% dintre oamenii care citesc acest articol, alege mâna dreaptă. Această prejudecată este atât de consistentă, atât de încăpățânat universală în fiecare cultură și continent pe care l-am studiat vreodată, încât necesită o explicație”, scrie contributorul Forbes Scott Travers în articolul său din Forbes.
Termenul tehnic pentru preferința unei mâini față de cealaltă este lateralizare manuală și nu este un fenomen specific uman. Multe vertebrate, și chiar unele nevertebrate, prezintă preferințe individuale legate de mână sau membre.
Cercetătorii au propus 4 ipoteze neexclusive, iar „răspunsul sincer este că toate au probabil o oarecare greutate”.
Una dintre teorii sugerează că folosirea uneltelor în epoca de piatră a contribuit la formarea preferinței pentru mâna dreaptă.
Activitățile precise, precum confecționarea uneltelor din piatră sau prelucrarea oaselor, necesitau o diviziune a funcțiilor între mâini: una pentru controlul fin și cealaltă pentru stabilizare.
Această separare ar fi dus la predominanța mâinii drepte pe parcursul evoluției umane.
Un alt factor important este legătura dintre dezvoltarea limbajului și preferința pentru mâna dreaptă.
Majoritatea funcțiilor legate de vorbire sunt localizate în emisfera cerebrală stângă, care controlează partea dreaptă a corpului.
Dezvoltarea comunicării prin gesturi și cuvinte ar fi putut contribui la această asimetrie, afirmă specialiști.
Cercetările arată că emisfera stângă a creierului este mai eficientă în gestionarea acțiunilor complexe și a sarcinilor care implică o succesiune logică, precum gătitul sau construirea unui adăpost.
Aceasta capacitate ar fi favorizat folosirea mâinii drepte, consolidând astfel preferința pentru dreptaci.
Pe lângă factorii biologici, și învățarea socială joacă un rol esențial.
Într-o societate dominată de dreptaci, este mai simplu pentru indivizi să imite comportamentul majorității, perpetuând astfel această preferință din generație în generație.
Aproximativ 10% din populație este stângace, iar această proporție a rămas constantă de-a lungul mileniilor, conform dovezilor arheologice.
O explicație pentru acest fenomen poate fi selecția dependentă de frecvență: în contexte de competiție, stângacii pot avea un avantaj datorită stilului lor neobișnuit.
Ambidextrii reali, capabili să utilizeze ambele mâini cu aceeași pricepere, sunt extrem de rari, reprezentând doar 0,1% din populație.