Bolizi Lamborghini cumpărați pe o firmă românească, găsiți de ANAF cu amenzi pentru viteză în Franța. Mașinile, folosite de un pilot francez de raliuri

Proces câștigat definitiv de ANAF

Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat la începutul lunii iulie 2025 sentința finală în dosar. Firma care a dat în judecată ANAF a pierdut atât în primă instanță, cât și în recurs. Decizia finală nu a fost încă motivată, dar sentința pronunțată de Tribunalul Sibiu în primă instanță arată cum a ajuns firma în vizorul Fiscului.

Potrivit datelor publice studiate de Libertatea, firma a fost înființată în octombrie 2018 de un cetățean român cu domiciliul în Franța, având la data înființării obiectul activitate „comerț cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții și echipamentelor sanitare” (CAEN 4673). 

Anul următor înființării (2019), societatea a raportat, cu un singur angajat, o cifră de afaceri de 3,8 milioane de lei și un profit de 3,2 milioane de lei. În 2020, compania a realizat o cifră de afaceri de 3 milioane de lei și un profit de 1,4 milioane de lei, tot cu un singur angajat. Din 2021, cifrele firmei s-au înrăutățit, ajungând până în 2024 la pierderi anuale cuprinse între 160.000 de lei (cel mai puțin) și 1,3 milioane de lei (cel mai mult). 

Cererea de rambursare de TVA și verificările ANAF

În urma unei cereri de rambursare de TVA, firma a fost supusă unui control ANAF, ocazie cu care inspectorii au descoperit că societatea a cumpărat mai multe mașini de lux, printre care și trei autoturisme, dintre care două Lamborghini, în valoare totală de peste un milion de euro. 

În urma controlului, ANAF a stabilit că firma nu poate deduce TVA integral, urmând să beneficieze de o deducere de doar 50%. Astfel, societatea a fost obligată în urma controlului să achite TVA în valoare de 492.000 de lei. 

ANAF a invocat că la momentul achiziției mașinilor de lux, activitatea principală declarată de firmă era de „comerţ cu ridicata al materialului lemnos şi al materialelor de construcţii şi echipamentelor sanitare”, schimbându-și obiectul de activitate în „activităţi de închiriere şi leasing cu autoturisme şi autovehicule rutiere uşoare” abia în 2022. 

Practic, inspectorii fiscali au constatat că, până la autorizarea activității de închiriere, mașinile au circulat fără ca administratorul firmei să poată dovedi că bolizii au fost folosiți exclusiv în interesul firmei. Din acest motiv, ANAF a stabilit că firma „trebuia să aplice limitarea de 50% a dreptului de deducere a TVA, deoarece autoturismele nu au fost utilizate exclusiv în activitatea de închiriere”.

Mașinile au ajuns la un pilot francez

Cu ocazia controlului, ANAF a mai descoperit că pentru mașinile de lux cumpărate în 2020 au fost încheiate contracte de închiriere abia în 2022. Bolizii au avut un singur client, o firmă deținută și controlată de un pilot francez de raliuri, participant la mai multe ediții ale Dakar Rally. În plus, ANAF a mai constatat că până la închiriere, mașinile au parcurs mii de kilometri în Franța, fiind surprinse de radar că au depășit viteza de mai multe ori. 

Inspectorii fiscali au verificat și datele referitoare la kilometraje, constatând mai multe diferențe suspecte. Spre exemplu, un Lamborghini cumpărat în 21 august 2020 cu 88 de kilometri la bord a fost închiriat pentru prima dată firmei deținute de pilotul francez abia în data de 1 iunie 2020. Trei luni mai târziu, factura pentru închiriere a fost stornată, iar mașina a fost închiriată aceluiași client, cu peste 4.500 de kilometri la bord. 

Echipa de inspecţie fiscală a mai reținut și „inadvertenţe privind tarifele practicate”, dând exemplul unei mașini care a fost închiriată aceluiași client cu un tarif de 580 de euro/zi, dar și cu 2.892 de euro pentru trei luni. O altă mașină a fost închiriată cu un tarif de 1.400 de euro/zi şi ulterior a fost închiriată cu 2.831 de euro pentru trei luni.

Folosința gratuită, justificată ca investiție

Pentru perioada în care mașinile au luat amenzi de viteză în Franța fără să existe contracte de închiriere a autoturismelor, ANAF a cerut explicații, iar patronul român a pus la dispoziție mai multe contracte de comodat prin care firma românească dădea în folosință gratuită mașinile de lux firmei deținute de pilotul francez. Darea în folosință gratuită a fost justificată prin promovarea societăţii românești de către pilotul francez pentru a intermedia un contract de organizare a unor evenimente automobilistice.    

Inspectorii ANAF au considerat că acele contracte de comodat sunt redactate „pro causa” „pentru a justifica diferenţa de kilometri constatată de echipa de inspecţie fiscală”. Inspectorii au subliniat că firma românească era în cunoștință de cauză cu privire la faptul că „în practica economică nu se întocmește acest tip de contracte între două persoane juridice, întrucât vor genera consecinţe fiscale privind taxa pe valoarea adăugată aferentă bunului dat în comodat”. 

Pilotul francez, bănuit că a finanțat achizițiile 

Concluziile ANAF au fost că cele trei mașini de lux „au fost utilizate doar ocazional pentru închiriere şi cu un beneficiu financiar mult redus, raportat la valoarea de achiziţie a acestora”.  

Inspectorii ANAF au mai apreciat că „cele 3 autoturisme au fost utilizate, în principal, în scop personal de către administratorul de drept al societăţii reclamante (n.r. – firma din România)” și de pilotul francez, despre care Fiscul spune că, „prin intermediul societăţilor deţinute în Franța, finanţează întreaga activitate a societăţii reclamante (n.r. – din România), şi pentru că dispune cu titlu gratuit de cele 3 autoturisme noi, de lux, poate fi asimilat unui administrator, de fapt, al societăţii verificate”. 

„Întocmirea celor 3 contracte de comodat a avut ca scop crearea unei aparente justificări a utilizării autoturismelor în afara perioadelor de închiriere, ca urmare a faptului că organele de inspecţie fiscală au informat reprezentantul societăţii că au fost identificate mai multe procese-verbale de contravenţie aplicate de poliţia franceză pentru depăşirea vitezei pentru cele 3 autoturisme, tocmai în afara perioadelor de închiriere”, a mai justificat ANAF. 

Apărarea firmei românești

Decizia de impunere a ANAF a fost contestată pe cale administrativă la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor. Contestația a fost respinsă, iar firma din Hunedoara a mers în instanță. Prima fază a procesului s-a judecat la Tribunalul Sibiu. În proces, firma controlată de Fisc a cerut să beneficieze de deducerea integrală a TVA pentru că „achiziția automobilelor s-a realizat în limitele stabilite de legislaţia fiscală”.

În procesul prin care a cerut anularea deciziei ANAF, firma a arătat că „achiziţionarea automobilelor a fost realizată cu scopul de a fi închiriate şi de a produce venit pentru societate, fapt ce nu poate fi negat atât timp cât la acest moment, societatea a înregistrat venit din contractele de închiriere”. 

„De asemenea, încheierea contractelor de comodat trebuie privită din perspectiva strategiei economice pe care o are societatea. Astfel, prin încheierea acestor contracte, societatea nu a urmărit obţinerea unui venit imediat, ci a avut în vedere obţinerea unor venituri pe termen lung”, se mai arată în cererea de chemare în judecată. 

Practic, firma aflată în proces cu ANAF s-a apărat susținând că prin darea mașinilor în folosința gratuită a pilotului francez s-a urmărit „asimilarea bazei logistice a firmei românești cu imaginea personală a pilotului francez și cu echipele de piloţi sportivi”, scopul final fiind acela de a intermedia un contract de organizare eveniment tip raliu „astfel încât să avem acces la potenţiali clienţi în vederea închirierii autoturismelor”.

Disputa pe tariful de închiriere

În privința acuzației ANAF referitoare la neconcordanța prețurilor de închiriere, firma s-a apărat, arătând că stabilirea prețurilor „nu este un procedeu simplu şi trebuie privită prin aplicarea mai multor criterii”. Printre acestea: „timpul în care sunt închiriate automobilele, fidelitatea operatorului economic, încrederea de care se bucură partenerul economic, istoricul pe care îl are operatorul economic etc.”. 

„În acest context, preţul stabilit pentru închiriere care asigură fidelizarea partenerilor este de natură a aduce profit pentru societate. Organul fiscal apreciază, dincolo de principiul constituţional ce protejează economia de piaţă, că decizia de a stabili preţul de închiriere nu se justifică din punct de vedere economic. Decizia de a stabili tariful de închiriere ţinând cont de aspectele arătate mai sus nu poate fi cenzurată nici măcar de o eventuală instanţă de judecată, cu atât mai puţin de un organ fiscal”, a mai arătat firma care s-a judecat cu ANAF pentru TVA. 

Instanța: folosirea mașinilor pentru închiriere a fost neglijabilă

Tribunalul Sibiu, unde procesul s-a judecat în primă instanță, a arătat în motivarea studiată de Libertatea că, potrivit Codului Fiscal, o firmă are dreptul să deducă TVA dacă „achizițiile sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile”. În cazul achizițiilor de vehicule, dacă acestea nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, dreptul de deducere a TVA se limitează la 50%, iar această limitare nu se aplică în cazul vehiculelor utilizate pentru închiriere.

Instanța a mai subliniat că normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal prevăd că pentru mașinile utilizate pentru închiriere nu este aplicabilă limitarea la 50% a TVA dacă sunt folosite și în alte scopuri decât al activităţii economice, dar numai dacă această utilizare în alte scopuri „este neglijabilă și nu se face dovada unei practici abuzive”. 

Trei mașini, folosite de o singură persoană

În cazul de față, tribunalul a reținut că din probele ANAF „este limpede” că mașinile de lux cumpărate de firma din România „au circulat pe drumurile publice, chiar dacă nu au făcut obiectul niciunui contract de închiriere”. „Concluzia este susținută și de amenzile contravenționale aplicate pe teritoriul statului francez (…)”, a mai reținut instanța. 

Judecătorul a subliniat că, de la achiziție și până la controlul ANAF, mașinile au fost folosite de una și aceeași persoană: pilotul francez. 

„De asemenea, rezultă că autovehiculele au fost folosite în principal cu titlu gratuit, operațiunile de închiriere nefiind de esență, ci doar ocazionale. În concret, într-un interval de 2 ani și 4 luni, autovehiculul Lamborghini Urus a fost închiriat doar aproximativ 4 luni, din care numai pentru o lună a fost prevăzut un tarif de 1.400 de euro/zi, pentru restul perioadei fiind stipulat un tarif de 31 de euro/zi”, a mai scos în evidență Tribunalul Sibiu, care a respins cererea de chemare în judecată a firmei românești. 

Instanța a mai arătat că „referirile la caracterul redus al tarifelor practicate pentru cele trei autovehicule de lux nu au semnificația cenzurării prețului dreptului de folosință, așa cum a fost stabilit de părțile contractante, ci vin să consolideze teza potrivit căreia închirierea a fost o activitate neglijabilă comparativ cu darea spre folosință gratuită a bunurilor respective”.

Reclama în schimbul comodatului nu a fost dovedită

Tribunalul Sibiu a tratat și problema contractelor prin care mașinile erau puse la dispoziția pilotului francez pentru promovare. Instanța a arătat că firma românească nu a dovedit cum anume ar fi fost asimilată baza logistică a sa cu imaginea pilotului francez. „În concret, nicio clauză din contractele de comodat nu impun comodatarului vreo obligație în scopul declarat (…) ori de a facilita intermedierea vreunui contract de organizare eveniment (…)”, a mai punctat instanța. 

Judecătorul a subliniat că nu există indicii concrete care să arate că operațiunile juridice calificate drept „titlu gratuit”, încheiate sub forma contractelor de comodat, sunt, de fapt, activități cu caracter economic. 

„Urmând raționamentul expus de reclamantă, aceasta ar putea atribui caracter economic oricărei gratuități acordate unicului său partener contractual ori aceluia cu care colaborează de obicei, doar pe considerentul că acordarea unor privilegii l-ar stimula pe acesta să recomande serviciile respective la diferite evenimente”, se mai arată în sentința Tribunalului Sibiu, prin care cererea firmei care a dat în judecată ANAF a fost respinsă. 

Hotărârea Tribunalului Sibiu a fost atacată cu recurs, dar Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizie definitivă, a menținut hotărârea. 

Fotografie ilustrativă: Shutterstock

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro