Brutarii din Germania au schimbat afacerea pâinii în Rusia prin inovații și rețete noi. Ingredientele ,,Russian Twig Cookies”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Competiția este întotdeauna benefică pentru consumator. Datorită concurenței sănătoase, acum aproape 200 de ani, moscoviții au beneficiat de brutării curate și ordonate, cu pâine mereu proaspătă, relatează The Moscow Time.
Competiția între brutari în Moscova a adus beneficii consumatorilor, asigurând pâine proaspătă și brutării curate începând cu sfârșitul anilor 1700.
Până în anii 1820, brutarilor ruși li s-au stabilit specialitățile, coacând diverse tipuri de pâine și produse de patiserie, iar după Marele Incendiu din 1812, cererea de pâine a crescut semnificativ.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, aproape toate brutăriile aveau propriile magazine pentru a-și vinde pâinea, în timp ce în anii 1820, pâinea era vândută aproape exclusiv prin livrare directă la consumatori.
La acea vreme, facilitățile de panificație nu aveau săli de vânzare în ele sau în apropiere. Brutăriile erau construite în principal lângă intrările în orașe sau pe străzi lăturalnice. Pâinea albă și de secară era vândută sub corturi răspândite prin piețele orașului, precum și în alte părți centrale ale orașului, pe terenuri private.
Pe măsură ce populația a crescut, a crescut și cererea pentru pâine coaptă, iar autoritățile au sprijinit comerțul, permițând comerțul liber în piețe și percepând taxe foarte mici.
Începând cu anii 1820, profitabilitatea comerțului a atras mulți brutari străini la Moscova, majoritatea germani, care au deschis brutării curate și bine aprovizionate în părțile centrale ale orașului. Acest lucru a schimbat semnificativ caracterul comerțului cu pâine în oraș. În următorii 30 de ani, numărul brutarilor străini a crescut, iar până la mijlocul anilor 1840 erau aproape mai mulți brutari străini decât ruși.
Brutarii ruși au fost inițial sceptici față de ideile germane, dar când au realizat că pâinea bine coaptă și proaspătă din brutăriile curate germane atrage consumatorii, au început să adopte metodele germane.
Un grup de brutari din satul Khatun a fost deosebit de dornic să adopte metodele germane de brutărie și le-a stăpânit rapid. Dar eroul principal al acestei perioade de luptă între brutăriile rusești și germane a fost Ivan Filippov. În primele anii 1850, marele succes al lui Filippov în afacerea de brutărie a atras chiar atenția împăratului. În 1855, i s-a acordat titlul de Brutar al Curții.
În anii 1850-60, brutăriile lui Ivan Filippov din Moscova ofereau clienților multe varietăți de pâine realizate din făină de cea mai înaltă calitate și coapte frumos. Kalachi-urile delicioase ale lui Filippov erau faimoase în toată Rusia. Filippov a fost urmat de alți brutari ruși care încercau să coacă pâine la fel de bună ca cea a germanilor și, în general, să mulțumească consumatorii și să vândă chifle și pâini mai ieftine decât brutăriile germane.
În anii 1860, brutăriile rusești depășeau deja cu mult numărul brutăriilor străine. Germanii, incapabili să reziste concurenței cu brutarii autohtoni, au început să-și închidă afacerile una câte una, mutându-se în orașe de provincie sau plecând în străinătate. Din acel moment și până aproape de Revoluția din 1917, brutăriile rusești au dominat Moscova, aproape fără concurență. De exemplu, în martie 1888, din 364 de brutării, 347 aparțineau ortodocșilor ruși sau staroverilor, 12 evreilor și doar 5 erau conduse de luterani.
Rețeta pentru un desert rusesc minunat și simplu numit хворость. În engleză, uneori sunt numite ,,Russian Twig Cookies". În română sunt numite ,,Minciunele". Au multe denumiri în Europa, iar în SUA sunt de obicei numite «Angel Wings». Spre deosebire de eclere și prăjituri, costă practic nimic. Dar oferă la fel de multă plăcere ca cele mai rafinate deserturi
Ingrediente ,,Russian Twig Cookies"
- 420 g făină
- 250 g kefir
- 1 ou
- 1 linguriță acid citric
- 5 g sare
- 30 g unt moale
- 1 pachet zahăr vanilat sau 1-2 lingurițe extract de vanilie
- 1 linguriță bicarbonat de sodiu
- 30 g zahăr
- zahăr pudră
- ulei vegetal pentru prăjit
Amestecați kefir, acid citric, sare, zahăr, zahăr vanilat și ou într-un bol de mixer pe blat și bateți până devine omogen.
Adăugați făina, bicarbonatul de sodiu și untul; atașați cârligul la mixer, puneți bolul pe suport și frământați până devine neted. Luați bolul de pe suport, acoperiți aluatul și lăsați-l să stea 30 de minute pentru a permite formarea glutenului.
Scoateți aluatul din bol, întindeți-l la o grosime de ½ cm, tăiați în fâșii de aproximativ 10x5 cm. În centrul fiecărei fâșii faceți o tăietură care nu ajunge la margini, apoi trageți o parte a fâșiei prin tăietură.
Puneți fâșiile pliate în ulei fierbinte. Prăjiți până devin aurii și puneți-le pe prosoape de hârtie pentru a se scurge. Presărați cu zahăr pudră și serviți cu ceai.
