Captivă de 574 de zile. Drama fetiţei de 12 ani din Brad, nevoită să locuiască ușă-n ușă cu vecinul condamnat că a violat-o
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Între Iulia* şi bărbatul care a violat-o când ea avea doar 10 ani e doar un zid subţire de beton dintr-un bloc de locuinţe sociale. Din ianuarie 2020, de când Protecţia Copilului a trimis-o pe fetiţă acasă, iar agresorul a fost eliberat din arest, Iulia a rămas prizonieră între pereţii casei. Nu iese decât cu tatăl ei şi nu se mai joacă, precum odinioară, cu copiii din bloc. E captivă de 574 de zile, după ce magistraţii l-au plasat sub control judiciar pe agresor, care stă perete-n perete cu victima.
Cuprins:
- Tatăl Iuliei: „O ademenea cu bani”
- I-a oferit 10.000 de lei, ca să tacă
- Eliberat după o lună de arest
- Proba care demonstrează violul
- Ameninţările şi răspunsul poliţiei
- Reacţia comunităţii: „Fiecare cu treaba lui”
- Victima n-a mai mers la psiholog
- Violatorul: „Judecătoarea m-a condamnat pentru că sunt țigan”
- În așteptarea deciziei finale
Abuzul sexual a început de când avea doar 9 ani, mărturiseşte Iulia.
Am găsit-o pe fetiţă într-una dintre cele mai sărace locuinţe care există în blocurile sociale din Brad (Hunedoara), acolo unde ea trăieşte alături de tatăl ei şi de partenera de viață a acestuia.
Tatăl Iuliei: „O ademenea cu bani”
Iulia are părul lung şi negru, cu vârtej în frunte, ochii migdalaţi şi o lumină ce-i umple tot chipul, atunci când zâmbeşte. „Eşti frumoasă, Iulia!” „Mulţumesc”, ne răspunde ea, ruşinată.
E o fetiţă timidă, vizibil afectată de trauma prin care a trecut, şi chiar dacă fizic este mai dezvoltată, mental şi sufleteşte ea pare mult mai mică de 12 ani. E un copil cu nevoi speciale, diagnosticat cu gradul III de handicap.
Tatăl a crescut-o singur de la vârsta de 9 luni, după ce i-a fost încredințată de instanță, în urma unui proces cu mama copilei. Bărbatul a fost ajutat şi de mama lui, bunica fetiței, dar ea a murit anul trecut, la scurt timp după ce a aflat că Iulia fusese violată, iar Aurel B. spune că „şi-a făcut inimă rea şi din cauza asta s-a dus”.
În casa în care bărbatul ne primeşte e o sărăcie lucie. „Camera de zi” are pereţii văruiţi în roz şi acoperiţi de carpete şi tablouri cu scene biblice, iar unul dintre paturi e improvizat dintr-o scândură pusă pe nişte cărămizi.
„O ademenea cu bani, şi fata nu-mi spunea”, mărturiseşte tatăl Iuliei, în timp ce varsă pe pat, dintr-o pungă de un leu, copii ale actelor din dosar.
Agresorul este Nicolae Găman, un bărbat de 57 de ani, vecin de apartament şi rudă îndepărtată cu tatăl. În aprilie anul acesta, Judecătoria Brad l-a condamnat pe Găman la 6 ani de închisoare. Dar decizia nu e definitivă.
I-a oferit 10.000 de lei, ca să tacă
Din acuzaţiile aduse lui Găman, instanţa a reţinut doar fapta ce a fost probată: violul din seara zilei de 16 noiembrie 2019. Atunci, precizează judecătoarea în motivare, Găman a ademenit-o pe fetiţa de 10 ani într-o baracă din spatele blocului şi a întreţinut relaţii sexuale cu ea. Potrivit procurorilor, a fost surprins de soţia lui, care i-a găsit pe cei doi dezbrăcaţi şi apoi i-a mărturisit totul concubinei tatălui Iuliei.
După ce a aflat, Aurel B. s-a dus să-i ceară socoteală vecinului, iar acesta, spune el, i-a oferit 10.000 de lei, ca să nu facă sesizare la poliţie. „Eu copilul ăsta nu l-am făcut să-l vând pe bani!”, i-a replicat tatăl Iuliei.
Pe 19 noiembrie, Găman a plecat în Anglia, unde sunt stabiliţi copiii lui, şi s-a întors în ţară după trei zile, „când deja era căutat de poliţie”, spun procurorii în rechizitoriu. Arestat abia după o lună, el n-a recunoscut niciodată că ar fi violat-o pe Iulia. Soţia a fost tot timpul de partea lui; la audieri, a negat că l-ar fi prins în flagrant şi a refuzat să fie testată la poligraf.
Eliberat după o lună de arest
„Ultima oară când m-a violat, m-a ameninţat cu un cuţit şi mi-a zis că, dacă spun cuiva ce s-a întâmplat, voi ajunge la centrul de plasament”, le-a mărturisit Iulia anchetatorilor.
Legiştii au stabilit că victima „prezintă o deflorare veche, a cărei dată nu poate fi precizată”, iar în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică se precizează că fetiţa are „tulburări emoţionale cu caracter disruptiv (exploziv - n.r.), reacţie acută la stres, cu agitaţie psihomotorie, suspect victimă a unui abuz sexual comis în afara familiei”.
Pe 26 noiembrie 2019, cei de la DGASPC Hunedoara au mers acasă la Iulia şi apoi au notat în raportul lor că ea „prezintă o stare emoțională negativă, tristețe, deprimare”, că îi e frică să meargă la școală şi că refuză să mai mănânce.
Iulia le-a spus celor de la Protecţia Copilului că se teme să iasă din casă, pentru că a fost agresată de soția lui Găman.
În aceeaşi zi, ea a fost dusă în Centrul de Primire în Regim de Urgență din Deva, iar apoi, pentru că făcea atacuri de panică, a fost internată într-un spital din Timișoara.
Pe 17 decembrie 2019, Găman a fost arestat preventiv. A doua zi, tatăl Iuliei a cerut, iar Judecătoria Brad i-a aprobat, ca fetiţa să se întoarcă acasă.
Dar după numai o lună, procurorii au decis înlocuirea arestului lui Găman cu controlul judiciar, iar Iulia şi tatăl ei au dat nas în nas cu agresorul, pe scara blocului.
Proba care demonstrează violul
„Mi-au explicat că l-au eliberat pentru că n-au venit probele de la Bucureşti”, spune tatăl Iuliei.
Am vrut să aflăm direct de la procurori de ce au decis controlul judiciar pentru un acuzat de viol care locuieşte uşă-n uşă cu victima şi am mers la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad.
Dar la Parchet, nimeni nu a vrut să discute despre acest subiect, în lipsa prim-procurorului Cornelia Șoica-Duma, aflată în concediu, care ne-a transmis să o căutăm după data de 16 august.
Din motivarea judecătorilor reiese că nu anchetatorii au căutat probe, aşa cum ar fi fost firesc, ci tatăl fetiţei. În ianuarie 2020, după eliberarea lui Găman, el a găsit prin casă o haină de-a Iuliei ce nu fusese spălată şi a predat-o la poliţie. Două luni mai târziu, expertiza genetică a stabilit că pe acea haină există ADN-ul Iuliei, dar şi urme de spermă cu profilul genetic al lui Găman.
E o probă care a contat mult în condamnarea pe care Nicolae Găman a primit-o în aprilie anul acesta. Însă el a atacat decizia şi a rămas liber în continuare, sub control judiciar, fiind obligat să nu plece din ţară fără voia instanţei, „să nu se deplaseze la domiciliul persoanei vătămate şi să nu se apropie de ea la o distanță mai mică de 5 m”.
Între blocul unde locuiesc Găman şi victima lui şi clădirea în care se află Parchetul şi Judecătoria Brad sunt zece minute de mers pe jos. Magistraţii care i-au fixat condiţiile lui Găman ar fi putut descoperi ușor că uşa lui e lipită de uşa victimei.
Ameninţările şi răspunsul poliţiei
De un an şi jumătate, Iulia trăieşte în continuare cu frică. Nu iese din casă decât cu tatăl ei, iar cât s-a făcut şcoală fizic, el a dus-o şi a adus-o de acolo. Tot în prezenţa tatălui, fetiţa merge şi în faţa blocului sau, uneori, în parc, ca să se joace.
„El iese afară, bine mersi, trebe să se plimbe omul!, iar fata mea trebe să steie în casă. Aşa ceva nu se poate!”, se plânge Aurel B. El spune că primeşte ameninţări de la familia Găman şi ne arată trei răspunsuri la plângerile lui, în care poliţia, după ce-l anunţă că e deschis un dosar penal pentru amenințare, îl asigură de „întreaga noastră disponibilitate pentru rezolvarea problemelor dumneavoastră”.
„Poliţia mi-a zis că nu are ce să-i facă, până nu se termină procesul cu violul”, spune tatăl Iuliei.
Reacţia comunităţii: „Fiecare cu treaba lui”
În punga în care tatăl ţine copiile după actele din dosar s-a rătăcit o filă din ierbarul pe care fata l-a făcut pentru şcoală. „E o frunză de nectarină”, ne explică Iulia.
Îi pare rău că s-a terminat şcoala, pentru că a trebuit să predea tableta pe care avea şi jocuri, cu care îi mai trecea timpul. „Acum stau în casă şi mă uit la televizor. Îmi plac desenele animate, Tom şi Jerry, Mickey Mouse”, spune fetiţa de 12 ani.
Râde când o întrebăm de păpuşi şi ne spune că nu s-a mai jucat cu ele de la 5 ani. Nici cu copiii de la bloc nu se mai joacă azi, „pentru că strigă după mine că-s violată”, mărturiseşte Iulia.
Pe acea stradă sunt patru blocuri cu câte două etaje. Într-o seară de marţi, toţi locatarii erau adunaţi pe băncile de afară, iar în capătul uliţei sfârâiau grătarele şi răsuna muzica.
Dacă îi întrebi pe vecini de întâmplarea ce ar fi trebuit să revolte comunitatea, ei răspund, invariabil, că nu ştiu, că habar n-au ce e la altă scară sau că „nu ne băgăm. Fiecare cu treaba lui”.
Victima n-a mai mers la psiholog
Locuind lângă agresorul ei şi în aceeaşi casă cu tatăl care nu-şi ascunde furia pentru tot ce s-a întâmplat, Iulia e condamnată să retrăiască încontinuu trauma. Ne mărturiseşte că s-a simţit mai bine când a fost la psiholog şi că ar vrea să mai meargă acolo.
Dar ea nu mai face consiliere psihologică din decembrie 2019, de când s-a întors în familie. „N-au mai fost bani”, spune Aurel B. „Eu n-am mai avut serviciu, ca să pot să stau cu ea, iar drumul până la Deva şi înapoi costă, trebuie să plătesc maşină”.
Legea 211/2004 spune că minorii care sunt victime ale infracţiunii de viol beneficiază de consiliere psihologică gratuită pe o perioadă de cel mult 6 luni. În cazul Iuliei, consilierea n-a durat nici o lună.
„Există programe de includere în consiliere psihologică şi avem psihologi şi în Brad, nu s-a pus niciodată problema să punem oamenii pe drumuri, însă familia trebuie să facă solicitarea. Dacă ei nu doresc, nu putem să-i obligăm”, spune Cristina Sav, purtător de cuvânt al DGASPC Hunedoara.
După ce a fost reintegrată în familie, cazul Iuliei a rămas în monitorizarea Direcţiei de Asistenţă Socială din Brad, mai spune Sav. Ultimul raport de monitorizare datează din iunie 2020. De atunci, timp de un an, nimeni de la Protecţia Copilului nu s-a mai interesat de starea fetiţei.
Violatorul: „Judecătoarea m-a condamnat pentru că sunt țigan”
După ce am ieşit din casa în care locuiesc Iulia şi tatăl ei, am bătut şi la uşa vecinului de alături. Nicolae Găman, bărbatul de 57 ani acuzat de viol, ne-a primit înăuntru, dar a refuzat să fie fotografiat.
Găman vorbeşte poticnit şi spune că e din cauza unui AVC suferit în urmă cu 12 ani, când s-a şi pensionat medical. A lucrat în mină şi are o pensie bună, dar mărturiseşte că a reușit să-şi renoveze apartamentul cu ajutorul copiilor lui, care „muncesc pe dincolo”.
Are condiţii de trai foarte bune, iar peretele ce-l desparte pe agresor de victima lui e un fel de graniţă între lumi, „om bogat, om sărac”.
Apartamentul e al primăriei, iar soţia lui Găman ne zice că au făcut evaluarea lui, „dar nu-l cumpărăm deocamdată, pentru că avem procesul”. În aprilie, Judecătoria Brad a decis că Găman trebuie să-i plătească Iuliei 30.000 de euro - daune morale.
El ne spune că e nevinovat şi că, din cauza problemelor de sănătate, nici nu putea să o violeze pe fetiţă, pentru că e impotent. Iar soţia lui vrea să-l dezbrace, ca să ne arate „în ce hal e omu’ ăsta”. Nu e cazul; la dosar există un certificat medico-legal prin care s-a stabilit că bărbatul „are capacitatea de coabitare (copulare) păstrată, prezentând o erecţie, stimulată medicamentos”.
Găman spune că Aurel B. e neam cu el, „bunicile au fost surori”, şi că tot ce se întâmplă e un conflict între rude.
Libertatea: Dar de ce v-a dat judecătoarea de la Brad 6 ani de închisoare?
Nicolae Găman: Pentru că eu sunt ţigan şi nu suportă ţiganii.
- Păi, dacă sunteţi neamuri, nu e şi tatăl fetiţei la fel?
Nicolae Găman: Şi el e ţigan.
Soţia lui Găman: Au fost aranjamente, doamna mea.
- Înainte să fiţi acuzat de viol, fetiţa venea aici, în casă la dumneavoastră?
Nicolae Găman: Îi dădeam să mănânce, că ei sunt săraci.
- Acum vă mai întâlniţi cu fetiţa, când ieşiţi din casă?
Nicolae Găman: Pff… Continuu! Da’ aia nu-i fetiţă, doamnă dragă!
În așteptarea deciziei finale
Pe 15 aprilie anul acesta, Judecătoria Brad l-a condamnat la 6 ani de închisoare pe Nicolae Găman pentru viol. Pedeapsa prevăzută de Codul Penal, la data săvârşirii faptei, era de la 5 la 12 ani de închisoare.
Procurorii nu au atacat decizia de condamnare. A făcut-o Găman, iar dosarul a ajuns la Curtea de Apel Alba Iulia, unde în 22 iulie, la primul termen, avocata lui a depus o cerere de amânare.
Următorul termen a fost fixat pentru 9 septembrie când, speră Aurel B., „se gată procesul. Mai tragem şi noi luna asta, cumva”, se încurajează bărbatul, „şi după aia, iese şi ea afară şi se joacă…”.
„Eu, ca părinte, am făcut ce am putut. Acuma, justiţia română să-şi facă treaba în continuare, să-şi facă treaba până la capăt, că este un copil”, cere tatăl Iuliei.
*Am schimbat numele victimei, pentru a-i proteja identitatea reală.
