Card de credit şi card de debit. Ce le leagă şi ce le desparte

Ambele arată la fel. Dar diferenţele între cele două bucăţi de plastic sunt majore. Pe cardul de debit ţii banii tăi, adică salariul, pensia, economiile. Dacă vrei, îi poţi ataşa un overdraft (“descoperire de cont”), care e o sumă suplimentară (echivalentul a până la 6 salarii sau până la 3 pensii), pe care o poţi folosi imediat, fără restricţii. Banii sunt disponibili în cont permanent şi nu există o taxă propriu-zisă de neutilizare a liniei de credit. Plăteşti dobândă doar pentru sumele folosite. În schimb, cardul de credit (“cardul de cumpărături”) e un împrumut cu dobândă uriaşă oferit de bancă. Are, de regulă, ca limită de credit, valoarea a trei venituri nete, iar obligaţia ta este ca lunar să depui o sumă de bani numită “suma minim datorată”, care este stabilită de fiecare bancă în parte, în funcţie de câţi bani ai scos de pe cardul respectiv. Atenţie, nu folosi cardul de credit la cumpărături zilnice sau la bancomat, ca să ai “cash” în buzunar! Vei avea de plătit comisioane de retragere şi dobânzi care sar de 30% şi rişti, astfel, să intri într-un labirint al datoriilor. Ţine cont şi că toate băncile cer bani pentru administrarea contului la care e ataşat cardul, fie el de debit sau de credit. Primeşti bani în cont? Plăteşti pentru asta. Vrei să depui numerar la ghişeu? Alt comision. Scoţi cumva o sumă de la bancomat? Şi pentru asta eşti taxat. Vei pierde câteva procente şi dacă depui sume în contul altcuiva, îţi schimbi PIN-ul sau vrei chitanţă de la bancomat. Dacă tragem linie şi adunăm, într-un an, o bancă poate să încaseze şi câte 800-900 de lei din comisioane de la un singur client. În România, există acum circa 14 milioane de carduri valabile. Dintre acestea, în jur de 3 milioane sunt carduri de credit, iar 11 milioane, de debit. Din totalul cardurilor de debit, 75% sunt carduri de salarii.