Castelul Peleș a fost restaurat cu tul pentru sutiene, în loc de piele de Cordoba. Meșterii aduși din închisoare au reparat reședința Regelui
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Castelul Peleș a fost restaurat cu tul pentru sutiene, în loc de piele de Cordoba, iar mai mulți meșteri au fost aduși în închisoare pentru a salva monumentul arhitectonic grav afectat de ciupercă. Sunt dezvăluirile făcute de cel care a coordonat operațiunea de restaurare a Castelului Peleș, făcută la presiunile regimului comunist.
Vasile Tănase este inginerul care a coordonat lucrările de restaurare ale Castelului Peleş din perioada 1978 -1987, scrie Adevărul.ro. În prezent pensionar, bărbatul, în vârstă de 72 de ani, a vorbit despre improvizațiile care au fost făcute pentru a salva monumentul istoric.
Afectată de ciuperca merulius lacrymans, fosta reședință de vară a familiei regale a fost închisă începând din 1975 și până în 1989. În acea perioadă, la Sinaia au fost mobilizați meşteri populari aduşi din Maramureş, Timişoara şi Comarnic, măicuţe de la mănăstirea Dărmăneşti, puşcăriaşi din Piteşti, muncitori de la Fabrica de Mobilă din Bucureşti, dar şi ingineri specialişti din cadrul Trustului de Construcţii Montaj Carpaţi Bucureşti, pentru a restaura Castelul Peleș.
Apariția ciupercii a fost considerată inițial o legendă pentru ca familia Ceaușescu să nu se instaureze pe timpul verii pe domeniul regal de la Sinaia. Cu timpul, aceasta s-a dovedit a fi un adevărat pericol. Descrisă ca fiind cancerul lemnului, ciuperca a fost depistată inițial în Salonul Francez, însă aceasta a atacat întreaga brodierie din lemn, mobila și parchetul.
Pentru că situația era cu adevărat gravă, Ceaușescu s-a temut că ar putea izbucni un scandal extern, întrucât clădirea era cunoscută în străinătate. Așa se face că dictatorul comunist a ordonat începerea restaurării Castelului Peleș. Nu a venit niciodată pe șantier, speriat și de nomenclaturiștii care i-au spus că ar putea avea probleme cu plămânii din cauza ciupercii.
„Eu nu eram membru de partid aşa că m-au pus să scriu un angajament că nu am voie să vorbesc despre ce facem noi în Peleş. Ceauşescu nu a intrat niciodată în Peleş de frică. Fugeau toţi cum fuge dracul de tămăie. Lui îi era frică şi de ciupercă, şi de responsabilitate”, a povestit, pentru sursa citată, inginerul Vasile Tănase.
Restaurarea a început în interior cu Salonul Francez, Salonul Carmen Sylva, Salonul Florentin, Sala de Maură și sufrageria. În același timp, se lucra la refacerea structurii clădirii.
„S-a recondiţionat şi mobilierul, motiv pentru care noi am dărâmat pe la Castelul Huniade de la Timişoara care era construit pe la 1300-1400 pentru că aveam nevoie de lemn vechi. Am luat de acolo lemn care, la testul care se face cu apă şi carbon, ne-a ieşit că era de secol XIV-XV. Erau nişte grinzi uriaşe, masive din pin. A fost decizia Partidului să folosim lemn de acolo”, a mărturisit coordonatorul lucrărilor de restaurare.
Meseriașii români, implicați în restaurarea monumentului, au avut parte de o misiune dificilă pentru eliminiarea totală a ciupercii care distrugea lemnul.
„Noi scoteam rizomorfele şi micelii cu lemn cu tot, se băgau în saci, se legau, se formolizau, se duceau cu maşini închise ermetic în cariera făcută în groapa de gunoi din Sinaia şi acolo se dădea foc, se formoliza din nou şi astupam cu pământ. Este o ciupercă extrem de periculoasă. Când se simte atacată se strânge, se face ca o gogoaşă şi rezistă aşa şi sute de ani până ce găseşte un mediu prielnic să se dezvolte din nou. În 24 de ore se extinde pînă la 20 de centimetri. Mănâncă tot carbonul din lemn până îi distruge toată capacitatea portantă. În urma ei rămâne o grindă neagră asemănătoare cărbunelui“, a menționat Vasile Tănase.
În plin comunism, celor care au fost implicați în restaurarea Castelului Peleș le-a fost dificil să găsească meșteri și artiști iscusiți care să realizeze broderiile din lemn atât la interiorul, cât și la exteriorul castelului regal.
„Au prins comuniştii pe vremea aceea vreo 4-5 tâmplari care făceau mobilă în stil Rococo, florentină, baroc, napoleon şi o vindeau la negru şi i-au băgat la puşcărie. Când am auzit de treaba asta, am cerut să aducă oamenii la Sinaia, să-i scoată din puşcărie. Le-am dat o casă să stea, în vila Ambasadei Americane situată pe drumul spre Cotă. Unul dintre ei, până în 30 de ani, avea o mână foarte bună. Eram în Cazino, în restaurant, în sala cu struguri. I-am zis să-mi facă o copie după un strugure. A pus mâna pe daltă şi l-a făcut imediat. Nu era greu şi l-am pus să-mi facă mecla şi al dracului mi-a făcut-o. Era mică cât pumnul. Am pus-o la scara melcoidală din holul principal al Peleşului. Acolo era Schulz (Johannes Schultz, arhitectul castelului Peleş), Liman (Karel Liman, arhitect) şi am zis ia să fie şi Puiu Tănase şi m-am pus acolo. Dacă ştiau aştia, mă împuşcau. Am dat un cep şi m-am băgat acolo. Ştiu doar eu şi cu meşterul. Portretul se vede dacă ştii unde să te uiţi“, mărturiseşte Vasile Tănase.
Inginerul spune că la acea vreme s-a recurs la o improvizație pentru a înlocui decorul din piele de Cordoba care era învechită și crăpată în saloanele Peleşului.
„Am avut probleme cu pielea de Cordoba. Când era umiditate mare se încreţea şi când era uscăciune mare crăpa. A văzut la un moment dat o nemţoaică care juca tenis la Furnica. Avea un piept mare şi am întrebat ce fel de material e ăla de-i ţine sânii cum trebuie. O abordez şi îmi zice: tul raşel. Am dat imediat comandă la Iaşi să-mi aducă un val de tul. Am luat un fitil lat de lampă şi am pus tulul peste fitil, date găuri, am cusut tulul de pielea pusă pe perete în holţşuruburi, cu baghetă peste ea şi, asta a fost. Acum, când e umiditate şi se înmoaie pielea, trage tulul de ea şi se întinde, iar când este uscat, la fel, trage pielea şi nu crapă”, explică Vasile Tănase.
Tot printr-o improvizație a fost salvată o parte dintre vitraliile din castel. La acea vreme era imposibil de găsit sticla moale colorată, spune inginerul, așa că salvarea a fost sifonul.
„Am văzut sifoanele pe masă. Şi am pus să scoată cămaşa de sârmă şi să spargă sticla, să-i taie cumva fundul. Am văzut că merge şi se potriveşte şi apoi ne-am pus pe adunat sifoane prin toată ţara. Da, domnule, la Peleş am folosit funduri de sticlă de sifon pentru vitraliu”, susţine Vasile Tănase.
Inginerul spune că nu este exclus ca în lemnul Castelului Peleș să mai existe ciuperca periculoasă. După finalizarea lucrărilor, specialiștii au montat obloane care să acopere terasa exterioară, care, în prezent, au dispărut.
Castelul Peleș se numără printre obiectivele turistice din lume care trebuie vizitate. Monumentul impunător, ridicat la inițiativa Regelui Carol I, figurează pe harta celor mai căutate atracții din fiecare țară de pe glob de către turiștii străini.
Citește și VIDEO | Robotul Sophia, care amenința că distruge omenirea, a ajuns în România. Acesta va primi, în premieră mondială, un card de credit
