Cât de expusă e România din cauza bazelor militare americane pe care le găzduiește. Ce rol au Deveselu, Patriot și ce apărare reală are țara noastră

Ce este, de fapt, scutul de la Deveselu

România găzduiește mai multe facilități folosite de armata SUA, în baza acordurilor bilaterale și NATO. Cele mai importante sunt Deveselu, unde funcționează sistemul antirachetă Aegis Ashore, și Mihail Kogălniceanu, principala bază pentru rotația trupelor americane pe flancul estic. Americanii folosesc și facilități la Câmpia Turzii pentru exerciții și desfășurări temporare.

Baza de la Deveselu găzduiește sistemul american Aegis Ashore, parte a arhitecturii NATO de apărare antirachetă. Rolul lui este să detecteze și să intercepteze rachete balistice lansate din afara Europei, folosind interceptori de tip SM-3, înainte ca acestea să ajungă la țintă. Nu este un „acoperiș” pus peste România, ci un element al scutului NATO pentru protecția aliată.

Scutul de la Deveselu nu apără, concret, țara noastră, a declarat generalul în rezervă Virgil Bălăceanu: „Nu ne apără scutul, este, de fapt, exact invers. Noi apărăm scutul de la Deveselu.” El explică faptul că baza în sine devine un obiectiv strategic, care trebuie protejat cu alte sisteme antiaeriene și antirachetă, în timp ce apărarea directă a teritoriului României împotriva rachetelor cu rază scurtă sau medie se bazează, în principal, pe Patriot și pe celelalte capabilități aflate în dotare.

Ce apără concret România: Patriot și SAMP/T

Dacă scutul de la Deveselu nu este scutul direct al României, atunci ce ne protejează?

„Sistemele Patriot, respectiv sistemul francez SAMP/T sunt destinate pentru rachete balistice și de croazieră, dar acum vorbim de cele balistice cu bătaie scurtă, până în 1.000 de kilometri, medie, până în 3.000 de kilometri, și cred că și pentru cele intermediare, bătaie între 3.000 și 5.000 de kilometri, pe care iranienii nu le au”, explică generalul în rezervă Virgil Bălăceanu pentru Adevărul.

El subliniază că „acestea sunt suficiente pentru a face față unui ipotetic atac.” România are deja baterii Patriot PAC-2 și PAC-3 și alte mijloace de apărare antiaeriană și antidronă.

„Avem instalații Gepard, avem tunuri Oerlikon 2×35 mm, avem sisteme antibruiaj și debruiaj, avem rachetele OSA… Avem mitralierele antiaeriene de pe navele flotilei de Dunăre.”

În plus, urmează noi achiziții: „Avem rachete antiaeriene Chiron, cumpărate de la sud-coreeni, urmează să primim Mistral și urmează să primim sistemul israelian pe toate gamele: Short Range, Very Short Range… de tip Spyder (…) Probabil în următorii 3 până la 5 ani ar trebui să avem sistemele operaționale.”

Cum vede Patriot o rachetă care vine

Totul începe cu radarul. Sistemul Patriot are un radar puternic, care funcționează continuu. El „mătură” cerul și detectează obiecte aflate la zeci sau chiar peste 100 de kilometri distanță.

Când apare o rachetă inamică, radarul o detectează imediat, calculatorul sistemului calculează traiectoria și, în doar câteva secunde, știe unde va cădea dacă nu e oprită. În acel moment se decide lansarea interceptorului. Tot procesul durează extrem de puțin, adică vorbim de secunde.

Cât timp avem la dispoziție? Asta depinde de tipul rachetei. O rachetă balistică poate zbura cu viteze de peste 3.000–5.000 km/h, ceea ce înseamnă că din momentul în care intră în raza radarului și până la impact pot fi doar câteva minute. De aceea sistemul este automatizat. Oamenii supraveghează, dar calculul și reacția sunt făcute de computer, în timp real.

Se poate rata? Da, bineînțeles, niciun sistem nu garantează 100%. Iar succesul depinde de viteza rachetei atacatoare, de numărul de rachete lansate simultan, de un eventual bruiaj electronic sau de un atac combinat cu drone și rachete de croazieră. De aceea specialiștii militari vorbesc despre „apărare în straturi”.

Patriot PAC-2 și PAC-3, scutul mobil al Armatei Române

Sistemele Patriot sunt principalele capabilități moderne de apărare antiaeriană ale României. Ele detectează o rachetă inamică, o urmărește cu radarul și trimite o altă rachetă ca s-o oprească în aer. Potrivit Ministerului Apărării Naționale, România a achiziționat șapte sisteme Patriot, capabile să intercepteze rachete balistice tactice, rachete de croazieră și aeronave.

Diferența dintre PAC-2 și PAC-3 este esențială și ține de modul în care „doboară” ținta:

PAC-2 este varianta mai veche și este optimizat pentru interceptarea țintelor aerodinamice și a rachetelor balistice la distanță mai mare. Adică radarul vede racheta care vine, sistemul calculează traiectoria, se lansează o rachetă interceptoare, interceptoarea explodează foarte aproape de țintă iar unda de șoc și schijele distrug racheta inamică. Pe scurt, PAC-2 lovește prin explozie în apropiere.

PAC-3 este varianta mai modernă și folosește tehnologia „hit-to-kill”, distrugând racheta prin impact direct. Cum funcționează? Radarul detectează racheta inamică, interceptoarea este lansată. În faza finală, racheta PAC-3 își folosește propriul radar și o lovește direct, frontal, la viteză uriașă. Adică PAC-3 distruge prin impact direct, ca un glonț care lovește glonțul.

Ca să înțelegem și mai bine, PAC-2 acoperă o zonă mai mare, iar PAC-3 e mai precis și mai eficient contra rachetelor balistice moderne. România are ambele variante, ceea ce înseamnă că sistemul poate răspunde la mai multe tipuri de amenințări.

SAMP/T, varianta europeană a sistemului Patriot

SAMP/T, cunoscut și sub denumirea MAMBA, este sistemul franco-italian de apărare antiaeriană și antirachetă cu rachete Aster 30. A fost dislocat inclusiv la Capu Midia în cadrul misiunilor NATO. Pe scurt, este „varianta europeană” a Patriotului american.

SAMP/T poate intercepta:

• rachete balistice cu rază scurtă și medie

• rachete de croazieră

• avioane

• unele tipuri de drone

Sistemul poate lovi ținte la zeci de kilometri distanță și la altitudine mare. Radarul detectează racheta sau avionul care vine, sistemul calculează traiectoria și se lansează racheta Aster 30, care urcă foarte rapid. În faza finală, își ajustează singură direcția și lovește ținta. Racheta Aster 30 este foarte manevrabilă. Poate schimba brusc direcția în aer, ceea ce o face eficientă împotriva țintelor rapide.

Dar SAMP/T nu este un „laser” care lovește de la distanță, ci este un sistem fizic, cu lansatoare și rachete reale. Ca să apere România, el trebuie să fie ori dislocat pe teritoriul României, ori foarte aproape de zona pe care o apără. Sistem a fost prezent temporar în România în cadrul misiunilor NATO, dar nu face parte din dotarea permanentă a Armatei Române.

Dar, dacă situația de securitate ar impune, NATO poate decide redislocarea unui astfel de sistem în România.

Gepard și Oerlikon, scutul împotriva dronelor

Gepard este un sistem blindat cu două tunuri automate de 35 mm, destinat combaterii țintelor aeriene la joasă altitudine, inclusiv drone. Este un vehicul blindat pe șenile, ca un mic tanc, dar în loc de tun mare are două tunuri automate montate pe o turelă rotativă. El este făcut special pentru apărare antiaeriană la joasă altitudine.

Gepard are propriul radar, care detectează o țintă (dronă, elicopter, avion), calculatorul calculează traiectoria, turela se rotește automat iat tunurile trag rafale foarte rapide. Trage peste o mie de proiectile pe minut, dar nu lansează rachete, ci lovește ținta cu muniție clasică, dar extrem de precisă.

Gepard este foarte eficient împotriva țintelor lente sau care zboară și jos poate doborî:

• drone (inclusiv tip Shahed)

• elicoptere

• avioane la altitudine joasă

• rachete de croazieră în anumite condiții

Tunurile Oerlikon 2×35 mm sunt sisteme antiaeriene folosite pentru distrugerea țintelor aeriene la distanță mică. În războiul din Ucraina, astfel de sisteme sunt folosite frecvent împotriva dronelor Shahed. România are sisteme Oerlikon antiaeriene, care pot fi tractate (pe platformă) sau integrate în sisteme moderne. Adică sunt tunuri antiaeriene fixe sau semi-mobile.

Oerlikon funcționează ca radar sau sistem optic care detectează ținta. Se calculează punctul de interceptare iar tunul trage rafale rapide. Este foarte eficient împotriva dronelor iar proiectilele pt folosi muniție specială în funcție de configurație, potrivit unui raport MApN.

În cazul unui atac, Gepard și Oerlikon ar fi ultimele linii de apărare înainte de impact, care protejează:

• baze militare

• orașe

• infrastructură critică

OSA, Chiron, Mistral și Spyder, următorul strat

Acestea sunt și ele sisteme de rază scurtă sau foarte scurtă, care apără zona apropiată: baze, orașe, infrastructură.

OSA este un sistem mobil de rachete sol-aer, de origine sovietică, montat pe un vehicul amfibiu și echipat cu radar propriu și rachete gata de lansare, dar și cu o capacitate de deplasare rapidă, explică Gândirea Militară Românească. Deși este un sistem vechi și nu este optim pentru rachete balistice rapide, este eficient împotriva avioanelor, elicopterelor, dronelor și a rachetelor de croazieră lente.

Chiron este un sistem sud-coreean de tip MANPADS (man-portable air defense system) care poate fi tras de pe umăr sau montat pe vehicule ușoare. Este stratul cel mai apropiat de sol, acționat de militar, eficient împotriva elicopterelor, avioanelor la joasă altitudine sau a dronelor. În acest caz, soldatul este cel care vede ținta, sistemul se fixează pe semnătura termică iar racheta lansată urmărește căldura motorului țintei.

Un alt sistem care urmează să intre în apărarea aeriană a României este Mistral, rachetă sol-aer produsă în Franța de compania MBDA. Este un sistem VSHORAD (Very Short Range Air Defense), destinat interceptării țintelor la distanță mică: drone, elicoptere, avioane la joasă altitudine sau rachete de croazieră lente.

Mistral poate fi operat de pe lansatoare mobile sau instalat pe vehicule militare și folosește ghidaj infraroșu, urmărind semnătura termică a țintei. România a semnat contractul pentru acest sistem în cadrul programelor de modernizare a apărării aeriene pe rază scurtă.

Spyder, însă, este un sistem israelian modern, mai complex și mai sofisticat decât OSA sau Chiron. Este SHORAD (Short Range Air Defense – „apărare aeriană cu rază scurtă”)/ VSHORAD (Very Short Range Air Defense, adică „apărare aeriană cu rază foarte scurtă”) și are:

• radar modern

• lansatoare mobile

• rachete avansate

La Spyder, care poate intercepta avioane, drone, rachete de croazieră și chiar unele rachete balistice tactice, radarul detectează ținta, sistemul decide tipul de rachetă necesar, se lansează interceptorul iar racheta își ajustează traiectoria singură.

România dezvoltă și capabilități dedicate combaterii dronelor, inclusiv în cooperare regională, prin sisteme precum MEROPS, axate pe detectare și neutralizare electronică.

De ce România mizează pe parteneriate externe

România își consolidează apărarea în principal prin achiziții externe și parteneriate strategice. Nu este o întâmplare. Specialiști în securitate atrag atenția că industria națională nu poate, în acest moment, să producă eficient echipamente militare grele precum tancuri moderne sau avioane de luptă, motiv pentru care integrarea în programe europene devine esențială.

Participarea la astfel de consorții nu înseamnă doar cumpărarea de tehnică militară, ci acces la tehnologie, transfer de know-how și dezvoltarea capacităților industriale pe termen lung.

Scutul de la Deveselu este parte a apărării NATO împotriva rachetelor intercontinentale, nu un scut general pentru orice tip de atac. În fața unor rachete cu rază scurtă sau medie, apărarea României se bazează în principal pe Patriot, SAMP/T, plus sistemele antiaeriene și antidronă deja existente și cele aflate în curs de livrare.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro