Câți angajați avea Securitatea la finalul regimului comunist: peste 6.000 de oameni erau trecuți în acte numai în București
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În septembrie 1988, cu doar 14 luni înainte de prăbușirea regimului comunist, aparatul de represiune al statului român a atins apogeul organizatoric, cu un efectiv de 14.629 de angajați, conform unor documente secrete publicate recent de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) pe Facebook.
Cuprins:
Aceste informații oferă o imagine detaliată asupra modului în care Departamentul Securității Statului (DSS) controla viața cotidiană a românilor, de la birourile centrale din București până la oficiile poștale din cele mai îndepărtate colțuri ale țării.
Structura DSS: Trei piloni ai controlului
DSS era împărțit în trei diviziuni principale pentru a asigura un control complet. Aparatul central din București, nucleul de comandă, număra 6.023 de cadre (41,17%) și concentra expertiza tehnică și analitică. În teritoriu, inspectoratele județene aveau 5.869 de ofițeri (40,12%), responsabili de supravegherea la nivel local. Trupele de securitate, cu 2.737 de membri (18,71%), constituiau o forță militarizată gata să intervină în cazul revoltelor populare.
Un alt element esențial al aparatului represiv era personalul muncitor civil, format din aproximativ 1.200 de persoane. Acestea aveau roluri variate, de la dactilografi și tehnicieni care întrețineau infrastructura operativă, până la specialiști în laboratoare de analiză foto-chimică, contribuind la perpetuarea unui climat de supraveghere constantă.
Bucureștiul, epicentrul supravegherii
Capitala era epicentrul aparatului represiv, cu aproape 7.000 de agenți concentrați în oraș, incluzând 6.023 de cadre ale aparatului central și 557 de cadre ale Securității Municipiului București (SMB). Această densitate ridicată reflecta teama regimului de revolte în inima puterii.
Direcția a IV-a (Contrainformații militare), cu 1.022 de angajați, avea misiunea de a supraveghea loialitatea Armatei, în timp ce Unitatea specială „F” (Filaj) folosea 745 de agenți pentru urmărirea fizică a „obiectivelor”. USLA (Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă) adăuga 772 de membri la acest sistem represiv, fiind considerată o forță de elită.
Controlul comunicațiilor era esențial pentru regim. Unitatea Specială „T” gestiona interceptările telefonice și ambientale, cu 466 de angajați, iar Unitatea Specială „S” analiza corespondența poștală, având 356 de cadre. Birourile Unității „S” erau adesea ascunse în oficii poștale, subliniind integrarea supravegherii în viața de zi cu zi.
Prezență redusă în zonele cu „risc minim”
În afara Bucureștiului, DSS își calibra prezența în funcție de importanța strategică a regiunilor. Constanța avea cel mai mare număr de cadre (285), datorită portului și prezenței străinilor. Urmau județele Timiș (271), Prahova (261), Cluj (251) și Brașov (212), toate fiind zone industriale sau de frontieră.
În zonele considerate cu „risc minim", cum ar fi Covasna (73 de cadre), Ialomița (76), Sălaj (76) sau Călărași (78), prezența Securității era mai redusă, dar adaptată densității populației locale. Totuși, chiar și în aceste regiuni, nivelul de supraveghere rămânea ridicat, alimentând un climat de teamă și suspiciune generalizată.
Câte femei erau în DSS
Deși regimul comunist promova egalitatea de gen, realitatea din interiorul DSS era diferită. În septembrie 1988, doar 15,70% dintre angajați erau femei (2.297 din 14.629), majoritatea fiind repartizate în funcții tehnice sau administrative. În unități precum Unitatea Specială „T” (interceptări) sau „S” (control poștal), femeile reprezentau între 25% și 30% din personal. Cu toate acestea, accesul lor la funcții de conducere era aproape inexistent. La nivel național, doar 22 de femei dețineau funcții de conducere, adică 0,95% din totalul angajatelor.
Excluderea femeilor era totală în trupele de securitate, unde nicio femeie nu ocupa funcții de comandă. Această segregare reflecta o viziune patriarhală asupra securității ca domeniu al forței brute, în care femeile erau marginalizate la roluri administrative sau de suport tehnic.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
CharlieHarperIII 14.09.2026, 16:30
D-na Dinu, apogeul l-a atins in perioada recenta, cand a ajuns la peste dublul numărului de cadre, fata de numărul citat, la o populație cu 5 milioane de locuitori mai mica! Sigur, se pune întrebarea: in timpul regimului socialist, principalele atribuții priveau reprimarea tuturor formelor de contestare sau opoziție la regimul politic din acea perioada; acum, pentru ce pretind ca e nevoie de ei, atât de multi si cu bugete atât de mari (cam cat ar costa opt spitale regionale, cu tot cu teren, construcții si dotări, atât înghit IN FIECARE AN)?