Ce pot face lucrătorii dacă sunt concediați de AI? Deciziile automatizate sunt o sursă de tensiune subapreciată în abordarea guvernului britanic față de angajații slab plătiți
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-o zi a lunii trecute, un bărbat cu o barbă albă bine tunsă stătea pe trotuar în fața sediului central al Uber din Londra. El ținea în mână un dosar din plastic transparent care conținea o grămadă de scrisori, e-mailuri tipărite și o hartă desenată de mână și adnotată cu grijă. Ghulam Qadir a fost „dezactivat" de Uber în 2018, după ceea ce el a spus că a fost o încurcătură cu privire la un pasager care l-a plătit în numerar atunci când aplicația i-a anulat călătoria.
Opinie de Sarah O'Connor
El a încercat să explice ce s-a întâmplat la Uber (de unde și harta), dar a spus că nu a reușit să convingă pe nimeni să îl asculte. A apelat chiar și la parlamentarul său.
Se pare că recurgerea la parlamentarul tău a devenit versiunea șoferului Uber de a apăsa butonul zero în mod repetat în timpul unui apel la serviciul clienți atunci când vrei doar să vorbești cu un om. Qadir a considerat că este o nebunie.
„Parlamentul ar trebui să fie pentru problemele lumii, dar nu pentru problemele mele", a spus el.
El a fost la biroul Uber pentru a înmâna o petiție din partea a 10.000 de șoferi și susținători ai acestora, facilitată de platforma pentru drepturile lucrătorilor Organise, pentru a protesta împotriva a ceea ce ei au numit „concedieri automate" și „dezactivări incorecte".
Uber, la rândul său, mi-a spus că politicile sale s-au îmbunătățit mult din noiembrie 2023 și că toți șoferii pot cere acum ca cazul lor să fie analizat de un grup de experți.
„Lucrăm continuu pentru a ne asigura că abordarea noastră este transparentă și corectă", a declarat un purtător de cuvânt.
Dar petiția este un semn al unei tensiuni subapreciate în abordarea guvernului britanic față de viitor. Pe de o parte, prim-ministrul a promis să elimine birocrația pentru a pompa inteligența artificială „în venele" economiei britanice, convins că aceasta va stimula productivitatea și, prin urmare, creșterea.
Pe de altă parte, guvernul a promis, de asemenea, să facă viața profesională mai echitabilă și mai puțin nesigură pentru lucrătorii prost plătiți. Desigur, aceste obiective nu se exclud neapărat reciproc. Este în interesul lucrătorilor să devină mai productivi, presupunând că își asigură o parte din aceste câștiguri de productivitate.
O mulțime de angajați aleg deja să utilizeze instrumente de inteligență artificială generativă (uneori, chiar fără ca angajatorii lor să știe), deoarece pot vedea valoarea scurtăturilor în anumite sarcini, cum ar fi scrierea de e-mailuri.
Însă o utilizare din ce în ce mai frecventă a AI și a altor instrumente algoritmice este aceea de a lua decizii cu miză mare cu privire la lucrători, de la recrutare la gestionarea performanței. Un sondaj realizat anul trecut de OCDE pe un eșantion de peste 6.000 de manageri de nivel mediu din Franța, Germania, Italia, Japonia, Spania și SUA a arătat că utilizarea instrumentelor de gestionare algoritmică, devenită celebră mai întâi prin companiile de gig-uri precum Uber, este acum foarte răspândită.
Rata de adopție a variat de la 90 % în SUA la 40 % în Japonia. Cu toate acestea, chiar și managerii păreau să se simtă puțin neliniștiți cu privire la aceste instrumente. Șase din 10 au afirmat că tehnologia a îmbunătățit calitatea procesului lor decizional, dar aproape două treimi au avut cel puțin o îngrijorare.
Cea mai des menționată preocupare a fost responsabilitatea neclară în cazul unei decizii greșite, urmată de incapacitatea de a urmări logica deciziilor algoritmului și de protecția inadecvată a sănătății fizice și mentale a lucrătorilor.
În Regatul Unit, aceste tensiuni sunt puse în evidență în proiectul de lege privind datele (utilizarea și accesul) care își croiește drum prin parlament. Sindicatele sunt îngrijorate de faptul că o prevedere a proiectului de lege ar slăbi legislația privind utilizarea procesului decizional automatizat.
Legea ar trece de la o interdicție generală, cu unele excepții, la o prezumție generală de autorizare, împreună cu unele garanții, cum ar fi faptul că persoanele ar trebui să poată contesta o decizie care le privește, să obțină o explicație a modului în care a fost luată și să obțină intervenția unei persoane.
Pentru Adam Cantwell-Corn, ofițer de politici în cadrul TUC, organismul care reunește sindicatele, problema este că aceste garanții ar pune povara pe umerii individului și ar interveni adesea după faptă.
„(Să spunem că) un lucrător primește o decizie privind concedierea, managementul performanței, recrutarea, oricare ar fi aceasta - în primul rând, trebuie să știți că s-a întâmplat ... apoi trebuie să treci prin diverse obstacole juridice și birocratice pentru a solicita informații și a contesta decizia", a spus el.
„Chiar și în mediile în care există o activitate sindicală activă și robustă, acest lucru devine destul de dificil. În locurile de muncă foarte precarizate, acest lucru devine practic neexecutabil."
Protecțiile actuale împotriva deciziilor automatizate sunt deja slab aplicate. Cu toate acestea, principiul care stă la baza modificării legislative rămâne important.
Mantra protehnologie din Silicon Valley „mișcă-te repede și sparge lucrurile" nu funcționează atât de bine dacă „lucrurile" pe care le poți sparge sunt de fapt oamenii, care stau pe trotuare, cu un teanc de e-mailuri tipărite în mâini. Mai ales dacă ești un guvern care a promis să fie de partea lor.
