Ce teorii SF a emis Marius Humelnicu în fața judecătorilor pentru a scăpa de amenzile primite de la Poliția Rutieră. Senatorul PSD va avea „în pix” legea salarizării magistraților

A contestat și s-a dus în instanță

Înalta Curte, instanță condusă de judecătoarea Lia Savonea, a fixat pe 28 septembrie 2026 primul termen în dosarul în care Marius Humelnicu este judecat pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis.

Senatorul PSD a fost prins de polițiști de două ori, în 2022 și în 2023, după ce a depășit cu 50 km/h viteza legală, fiind sancționat de fiecare dată cu amendă și suspendarea permisului pe 90 de zile.

Senatorul PSD a contestat sancțiunile Poliției, apoi a lăsat procesele să își urmeze cursul anevoios în instanțe.

Când polițiștii l-au prins a treia oară, în 2024, Humelnicu se afla sub imperiul uneia dintre sancțiuni, rămasă definitivă după ce judecătorii i-au respins una dintre contestații.

Așa se face că, în iunie 2025, senatorul PSD Marius Humelnicu s-a ales cu dosar penal, după ce a fost prins în timp ce conducea cu permisul suspendat:

• „La data de 31.03.2024, inculpatul a condus un autoturism în municipiul București, având dreptul de a conduce suspendat în perioada 13.12.2023 – 10.04.2024, ca urmare a aplicării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
• Acest drept îi fusese suspendat inculpatului ca urmare a săvârșirii, în anul 2022, a contravențiilor prevăzute de art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin H.G. nr. 1391/2006. (n.r. – a depășit cu 53 km/h viteza maximă admisă).
• După suspendarea dreptului de a conduce, inculpatul a făcut plângere la instanță împotriva procesului-verbal de contravenție, fiindu-i restituit permisul de conducere.
• Ulterior, plângerea sa a fost respinsă ca neîntemeiată, decizia definitivă în speță fiind pronunțată pe 13.11.2023 (n.r. – prin Hotărârea nr. 1283/2023 a Tribunalului Ialomița”, se arată în comunicatul Parchetului General.

Periplul contestațiilor lui Marius Humelnicu în instanțe

Documentul citat face referire la prima sancțiune de suspendare a permisului pe care polițiștii i-au aplicat-o lui Marius Humelnicu pe data de 6 noiembrie 2022.

Senatorul PSD a fost depistat cu aparatul radar în timp ce conducea pe DN21, între Galați și Slobozia, cu 153 km/h, pe o secțiune de drum unde viteza maximă legală era de 100 km/h.

• Marius Humelnicu a contestat în instanță procesul-verbal de contravenție, iar permisul i-a fost restituit.
• Judecătoria Galați a declinat soluționarea cauzei către Judecătoria Slobozia.
• Ulterior, senatorul PSD a pierdut atât la Judecătoria Slobozia (Hotărârea nr. 1334/2023 din 8 iunie 2023), cât și la Tribunalul Ialomița (Hotărârea nr. 1283/2023 din 13 noiembrie 2023).
• Așa se explică de ce Marius Humelnicu s-a ales cu permisul suspendat pe 90 de zile, în perioada 13 decembrie 2023 – 10 aprilie 2024, deși a comis contravenția pe 6 noiembrie 2022.

Pe 7 octombrie 2023, cu cinci săptămâni înainte de finalizarea procesului pe rolul Tribunalului Ialomița, Marius Humelnicu a fost prins din nou circulând cu 108 km/h pe DN1 B, pe raza localității Pietroasele, unde limita era de 50 km/h.

Judecătoria Galați i-a respins plângerea în data de 8 noiembrie 2024.

Ce teorii SF a invocat în fața judecătorilor

Libertatea a consultat atât Hotărârea nr. 1283 a Tribunalului Ialomița, cât și Hotărârea nr. 5736 a Judecătoriei Galați pentru a vedea ce argumente a adus Marius Humelnicu împotriva celor două procese-verbale de contravenție.

Pe scurt, senatorul Marius Humelnicu a susținut, în ambele dosare, că aparatele radar prezintă datele legate de viteză cu o anumită marjă de eroare, iar această eroare ar trebui să-i profite, potrivit principiului in dubio pro reo (n.r. – orice dubiu e în favoarea acuzatului). Judecătorii l-au contrazis în ambele situații.

În legătură cu prima contravenție, din 6 noiembrie 2022, avocatul lui Marius Humelnicu a susținut în fața Judecătoriei Slobozia și, ulterior, la Tribunalul Ialomița o întreagă teorie științifico-fantastică.

Apărătorul a argumentat că aparatul radar era montat pe o mașină a Poliției aflată în mișcare, iar curenții de aer care ieșeau din sistemul de răcire au modificat forma undei radio care se întorcea de la BMW-ul lui Humelnicu spre Volkswagenul Poliției, înregistrând în acest fel viteza în defavoarea lui Marius Humelnicu.

În plus, avocatul a mai invocat și chichițe legate de întocmirea procesului-verbal:

• „În opinia apelantului, procesul-verbal de contravenție întocmit de agentul de poliţie nu cuprinde locul exact unde a fost săvârșită contravenția, acesta rezumându-se la a indica locul ca fiind DN 21 – km 73.
• Locul încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a presupusei contravenții constă în individualizarea din punct de vedere spațial a întocmirii acestuia.
• Astfel că determinarea locului întocmirii se face prin indicarea și a altor repere spațiale (zona străzii, vis-a-vis de, sector, etc), condiții neîndeplinite de către agentul constatator, acesta limitându-se la a preciza doar o zonă extrem „de largă.”
• În acest sens, apreciază că instanța de fond a aplicat în mod greşit dispozițiile legale, menținând procesul-verbal de contravenție, deși acesta este lovi de nulitate absolută, fiind încălcate prevederile legale amintite mai sus.
• A susţinut apelantul că nu a depășit limita legală de viteză, astfel încât să atragă aplicarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, aplicarea acestei măsuri fiind nelegală si netemeinică.
• În ipoteza faptelor contravenționale stabilite ajutorul mijloacelor tehnice omologate, sarcina probei temeiniciei procesului-verbal de contravenție revine organului din cadrul căruia face parte agentul constatator, o componentă importantă fiind garantarea dreptului la apărare al persoanei sancționate.
• Instanța de fond a reținut în mod eronat că din înregistrarea video rezultă cu claritate faptul că autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare (…) condus de apelant, a fost înregistrat circulând cu viteza de 153 km/h pe DN21, km 73, limita de viteză pe acel tronson de drum fiind de 100 km/h.
• Chiar dacă se află în imposibilitate de a contesta cu probe științifice valoarea vitezei înregistrată de cinemometrul aparatului radar, dubiul cu privire la viteza ar trebui să profite petentului, în condițiile în care autospeciala de poliție pe care era instalat aparatul radar era în mișcare, iar cinemometrul era amplasat pe bordul mașinii, fiind curentului de aer pompat de sistemul de răcire/încălzire al autospecialei, factori ce au influențat în mod direct valoarea vitezei înregistrate.
• Marja de eroare cu privire la măsurătoarea efectuată de aparatul radar este implicită în această situație, în condițiile în care tehnologiile folosite pentru a măsura viteza vehiculului aflat în mișcare constau în emiterea unei unde radio spre vehicul și deducerea apoi a vitezei vehiculului prin măsurarea schimbării în frecventa undei reflectate.
• În concluzie, atât viteza de deplasare a autospecialei de poliție, cât și viteza aerului introdus prin partea parbrizului de către sistemul de răcire/încălzire al autospecialei au modificat în mod direct valoarea vitezei înregistrată de aparatul radar, aceasta fiind eronată, rezultată din adunarea vitezei autoturismului pe care îl conducea și a vitezei aerului sistemului de ventilație al autospecialei, cu atât mai mult cu cât vitezometrul autoturismului pe care îl conducea indica o viteză inferioară vitezei de 153 km/h.

Tribunalul: „Scopul acestei plângeri a fost suspendarea sancțiunilor”

Instanțele de judecată ar fi putut să-i explice lui Marius Humelnicu, de exemplu, că undele radio se propagă cu viteza luminii, nefiind influențate de mișcările sau temperatura aerului, precum undele sonore.

În schimb, judecătorii au intuit adevăratul scop al demersului lui Marius Humelnicu:

• „(…) Tribunalul apreciază, ca şi prima instanţă, că procesul-verbal conține toate elementele prevăzute de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute și care pot fi invocate și din oficiu de către instanță.
• Totodată, instanţa reţine că apelantul a formulat în apel critici referitoare la nelegalitatea ori netemeinicia procesului-verbal în sensul că probatoriul administrat nu certifică comiterea contravenţiei, respectiv că nu a depăşit viteza legală, nefiind avută în vedere marja de eroare cu privire la măsurătoarea efectuată de aparatul radar. Criticile apelantului nu pot fi primite. (…)
• În opinia tribunalului, intimatul-pârât (IPJ Ialomița -n.r.) a făcut dovada mai presus de orice dubiu că apelanta a comis fapta contravenţională pentru care a fost sancţionată, răsturnând prezumţia de nevinovăţie de care se bucură contravenientul în asemenea situaţii, deşi apelantul (Humelnicu Marius –  n.r.) a beneficiat de toate garanţiile unui proces echitabil, fiind evident că scopul acestei plângeri a fost suspendarea executării sancţiunilor”, notează Tribunalul Ialomița în Hotărârea nr. 1283/2023.

Judecătoria Slobozia: Nu există niciun dubiu că viteza era de 153 km/h

Instanța de apel face referire pe larg la analiza Judecătoriei Slobozia în cuprinsul Hotărârii nr. 1334/2023, în care judecătorul fondului explică de ce nu se poate prevala Marius Humelnicu de „erorile” radarului pentru a scăpa de sancțiunea Poliției.

• „Cu privire la aparatul care a măsurat viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, instanţa constată că acesta este verificat şi omologat din punct de vedere metrologic (Admis), aşa cum rezultă din buletinul emis în acest sens de Institutul Român de Metrologie Legală.
• Mai mult, se reţine că aparatul este omologat în a măsura viteza atât în regim staţionar, cât şi în regim de deplasare.
• Instanţa reţine că în buletinul de verificare metrologică este indicată în mod expres autospeciala de poliţie pe care este montat cinemometrul, respectiv Volkswagen Golf, cu nr. de înregistrare 40836.
• Referitor la susţinerile petentului privind luarea în considerare a erorii tolerate la măsurarea vitezei cu aparatele de măsurare de tip cinemometru rutier, prin care se creează un dubiu temeinic cu privire la viteza reală de deplasare, care profită contestatorului, potrivit principiului in dubio pro reo, instanţa are în vedere cele statuate de ÎCCJ în decizia nr. 3/2018 pronunţată în recursul în interesul legii cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021-05. 
• Astfel, ÎCCJ a reţinut că din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale (…), rezultă că erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei reprezintă cerinţe metrologice care sunt avute în vedere doar cu ocazia verificării metrologice a aparatelor «cinemometru», în vederea atestării legalităţii acestora, cât şi periodic, fiind obligatorie verificarea mijloacelor de măsurare, la intervale de timp specificate, conform unei proceduri stabilite prin reglementări de metrologie, iar nu cu ocazia utilizării acestor aparate pentru măsurarea vitezei participanţilor în trafic.
• Ca urmare a verificărilor iniţiale şi a verificărilor periodice ale cinemometrelor se eliberează buletinul de verificare metrologică ce atestă legalitatea aparatului pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor, iar din momentul eliberării, măsurătorile efectuate în termenul de valabilitate al acestuia exprimă o valoare legală, fără a se aplica niciun fel de marjă de eroare.
• Ca urmare, instanța supremă a reținut că agentul constatator înscrie în procesul-verbal de contravenţie valoarea afişată de mijlocul tehnic omologat şi verificat metrologic, care este prezumat că afişează viteza reală de deplasare a autovehiculului.
• A accepta interpretarea potrivit căreia pentru fiecare valoare măsurată de cinemometru ar trebui aplicată eroarea maximă tolerată, în sens negativ, în aplicarea principiului conform căruia dubiul profită persoanei acuzate (in dubio pro reo), ar însemna a nesocoti scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv «asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului».
• Pe cale de consecință, în situaţia încălcării limitei maxime de viteză constatate cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, viteza înregistrată de cinemometru reprezintă viteza de deplasare a autovehiculului, valoare în raport cu care se aplică sancţiunea contravenţională prevăzută de lege, iar cerinţele referitoare la erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei, reglementate în cuprinsul pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, sunt aplicabile numai la încercarea pentru obţinerea aprobării de model şi la verificarea metrologică a unui aparat, iar nu la utilizarea efectivă a acestuia. (…)
• Ca urmare, instanţa constată că măsurările vitezei efectuate de aparatul radar sunt legale, astfel că asupra lor nu se poate interveni.
• Pe cale de consecinţă, instanţa reţine că viteza indicată şi înregistrată de acesta a fost aceeaşi cu viteza reală de deplasare a autovehiculului, respectiv 153 km/h, şi nu există motive pentru a considera că există dubiu cu privire la viteza de deplasare a autoturismului condus de petent”, se arată în motivarea instanței.

Judecătoria Galați: „Agentul nu poate decât să constate, fără ajustări”

Aceleași argumente privind presupusele erori ale aparatului radar au fost invocate de Marius Humelnicu și în fața Judecătoriei Galați, de data acesta în legătură cu măsura suspendării permisului din data de 7 octombrie 2023, când a fost prins că circula cu 108 km/h într-o zonă în care viteza legală maximă era de 50 km/h.

Instanța i-a respins contestația cu aceeași motivare:

• „În ceea ce priveşte apărările petentului privind influenţarea vitezei indicate de cinemometru datorată faptului că s-a făcut dintr-un autovehicul în mişcare şi a sistemului de ventilaţiei a autospecialei, instanţa le va respinge având în vedere faptul că din filmarea depusă rezultă că constatarea vitezei s-a făcut cu aparatul radar tip Trucam (pistol radar), din staţionare, acesta nefiind montat pe vreo autospecială.
• De asemenea, cu privire la o eventuală marja de eroare a măsurătorilor efectuate de aparatul radar, instanța reţine că, la fel ca orice alt instrument de măsurare a unor mărimi fizice, cinemometrul rutier prezintă o anumită marjă de eroare a măsurătorilor efectuate, însă acest fapt nu este de natură să valideze susținerile petentului precum că nu ar fi circulat cu viteza reţinută.
• Astfel, marjele de eroare permise pentru cinemometrele rutiere sunt reglementate de Norma de metrologie legală NML 021-05, iar încadrarea în aceste erori maxime tolerate se verifică cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model şi cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.
• Marjele de eroare în discuție nu prezintă însă relevanță în funcţionarea propriu-zisă a aparatului radar.
• În condiţiile în care acesta a obţinut aprobarea de model şi buletinul de verificare metrologică, poate fi utilizat pentru măsurarea vitezei autovehiculelor în traficul rutier, iar vitezele măsurate în cursul acestei utilizări reprezintă vitezele reale convenționale de deplasare a autovehiculelor, fără alte «ajustări».
• Prin urmare, agentul de poliţie nu poate decât să constate valoarea măsurată şi afişată de cinemometru, fără a avea posibilitatea aplicării vreunei «marje de eroare», iar sancţionarea contravenţională a faptei potrivit încadrării date prin raportare la viteza măsurată de cinemometru este legală şi temeinică.
• Această soluție a fost, de altfel, statuată, cu forță obligatorie pentru toate celelalte instanțe, prin Decizia nr. 3/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii”, nota în hotărâre și judecătorul de la Galați.

Ce spune Marius Humelnicu despre incompatibilitate

Libertatea l-a întrebat pe Marius Humelnicu dacă, din punctul lui de vedere, calitatea de președinte al Comisiei pentru muncă din Senat este sau nu compatibilă cu cea de inculpat pentru conducere fără permis din dosarul nr. 966/1/2026 de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Am precizat că întrebarea vine din perspectiva faptului că, din poziția de președinte al Comisiei pentru muncă din Senat, el va lucra cu proiectul de lege privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care include și veniturile magistraților.

Senatorul a răspuns prin comunicarea soluției pe fond dintr-un alt dosar, cu același obiect, cu numărul 1338/1/2025:

„În baza art. 396 alin. 1 şi 5 C.pr.pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.pr.pen., achită pe inculpatul Humelnicu Marius (date de stare civilă) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 335 alin. 2 C.pen. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată prin punerea sentinţei la dispoziţia inculpatului şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 22 aprilie 2026”, a transmis Marius Humelnicu.

I-am pus în vedere senatorului PSD că întrebarea noastră viza dosarul 966/1/2026, pe când răspunsul lui viza dosarul 1338/1/2025, a cărui soluție oricum nu este definitivă, la care Marius Humelnicu a transmis, scurt, că nu se consideră incompatibil.

„Răspunsul este nu!”, a concluzionat Marius Humelnicu.

Cum îi protejează Înalta Curte pe demnitarii cu probleme penale

Încercarea lui Marius Humelnicu de a induce publicul în eroare este favorizată și de practica Înaltei Curți, care șterge de pe site sau blochează la căutare anumite dosare, după ce ele au fost soluționate fie și pe fond.

Astfel, după criteriile nume/număr de dosar, procesul lui Marius Humelnicu în care a obținut pe fond achitarea (1338/1/2025) nu se mai regăsește pe site-ul Înaltei Curți. Este disponibil doar noul dosar (966/1/2026) cu termen pe 28 septembrie 2026.

Această practică face imposibilă investigarea trecutului infracțional al politicienilor și oamenilor de afaceri atunci când interesul public reclamă astfel de verificări. 

Înalta Curte justifică această limitare la informații de interes public prin directiva europeană  privind „dreptul la uitare”, care se aplică însă cauzelor mai vechi de cinci ani, nicidecum unui dosar precum cel în care a fost achitat Marius Humelnicu, soluționat pe fond în urmă cu doar două luni.

Potrivit surselor Libertatea, Marius Humelnicu i-a înduplecat pe judecătorii de la Înalta Curte să-l achite în primul dosar după ce l-a chemat ca martor pe avocatul care s-a ocupat de contestarea măsurii suspendării permisului.

Avocatul a recunoscut că a omis să-l informeze pe senatorul PSD că a pierdut contestația, acesta fiind motivul pentru care Marius Humelnicu se afla la volan, deși avea permisul suspendat.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro