35 de ani de la cea mai lungă translare. Un bloc din București a fost mutat, cu oamenii în el, 63 de metri
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sub conducerea dictatorului Nicolae Ceaușescu a apărut moda mutării clădirilor, blocurilor și bisericilor. Marian Ștefan a participat la mai multe dintre ele, cea mai importantă și cea mai lungă din București fiind mutarea unui bloc de pe bulevardul Republicii, în iulie 1985.
Cuprins:
Conform specialiștilor în construcții, existau două modalități de a realiza mutarea. Demontarea structurii și reasamblarea ei la destinație sau mutarea structurii în întregime. În cel de-al doilea caz structura este ridicată și împinsă pe niște șine introduse temporar sub ea. Aceasta din urmă e cunoscută de către specialiști sub denumirea de translare.
S-a dat semnalul operațiunilor de translare
Așa s-a întâmplat și cu clădirea de la numărul 237 de pe bulevardul Republicii din București.
Suntem în luna iulie a anului 1985, la primele ore ale dimineții, când e forfotă de muncitori pe șantier.
Luni, la ora 11 fix, erau prezenți la pupitrul de comandă inginerul Marian Ștefan, șeful acestui punct de lucru, împreună cu inginerii Aurel Apreotesei, șef adjunct de brigadă, dar și alți oameni sub a căror conducere s-a efectuat ansamblul de lucrări pregătitoare mutării. Ei au fost aceia care au dat semnalul de începere a operațiunii de translare.
În cazul de față este vorba de un bloc de locuințe de trei etaje, având la parter o frumoasă farmacie cu mobilier foarte frumos. ”Blocul cu farmacia”, așa cum îi spun locuitorii din preajmă, aflat în stare foarte bună, va parcurge 63 de metri, retrăgându-se pe aceeași arteră.Ziarul Scânteia din 1985:
“Inginerul Raiului” n-a lipsit de pe șantier
“La ora 11.47 au fost pornite pompele ce acționau cei doi cilindri hidraulici cu ajutorul cărora se realiza împingerea clădirii. Aceasta cântărea 1.700 de tone și blocul a fost mutat de la numărul 237 la numărul 225. A fost desprins complet de vechea fundație și îmbrăcat la bază într-o grindă de beton. A fost trecut pe niște cărucioare și a început deplasarea”, își amintește astăzi, pentru Libertatea, Marian Ștefan, șeful lucrărilor de atunci.
“Comenzile erau scurte și precise. Se lucra ca la carte. Nu se făcea nicio greșeală! Erau specialiști și fiecare avea sarcini clare. Erau oameni care urmăreau inclusiv forța de împingere a celor două burghiuri ce trebuiau să se deplaseze paralel evitându-se astfel orice frecare la buza roților”, mai spune acesta.
Pe șantierul de pe Republicii a fost prezent și inginerul Virgil Vasilescu, cel care a asigurat toate calculele și măsurătorile topometrice, pentru că operațiunea de translare trebuie să fie făcută la milimetru.
N-a lipsit nici Eugeniu Iordăchescu, supranumit astăzi “Inginerul Raiului”! E cel care a propulsat România în rândul primelor țări din lume care au aplicat procedee de translare a clădirilor. El a fost inițiatorul și coordonatorul unui amplu proces de mutare a unui număr de 29 de clădiri, dintre care 13 biserici sau mănăstiri.
După trei ore de la startul mutării, clădirea avansase cu 11 metri. Forța de împingere pe fiecare cilindru era de 11 tone, blocul deplasându-se pe cele 31 de boghiuri montate. Viteza medie de deplasare varia între 7,4 și 7,6 metri pe oră. Era un record pentru acei ani, în ceea ce privește operațiunea de translare.Marian Ștefan, șeful lucrărilor din 1985:
”Oamenii erau în apartamentele lor și au beneficiat de toate utilitățile”
După o zi de la startul operațiunii, clădirea avansase 50 de metri. “E important de precizat că oamenii erau în apartamentele lor la translare! Și au beneficiat de toate utilitățile. Fie că vorbim de telefon, instalații sanitare, apă sau energie electrică. Nu a existat niciun fel de problemă. În jurul orei 17.30 - 18.00, îmi amintesc că blocul de pe Republicii a ajuns la destinație. A fost o adevărată armată de oameni care și-a adus aportul în mutarea blocului. S-au făcut din nou verificări, apoi s-a realizat fundația definitivă”, ne mai povestește Ștefan.
Cu blocul mutat pe noua poziție, locatarii s-au obișnuit rapid. Presa vremii scria despre operațiunea din iulie 1985: “A fost o premieră inginerească pe una din marile artere ale Capitalei. Protagoniștii, aproape acieași ca la precedentele nouă translații de clădiri efectuate în țara noastră. Inginerul Eugeniu Iordăchescu, împreună cu o echipă deja specializată în asemenea lucrări, condusă de inginerul Marian Ștefan”.
Iordăchescu a murit în 2019
În luna ianuarie a anului trecut, inginerul Eugeniu Iordăchescu a încetat din viață, la vârsta de 89 de ani. El a fost cel care a salvat biserici ce urmau să fie demolate la ordinul lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80.
Acesta a salvat Schitul Maicilor, Biserica Olari, Biserica Sfântul Ilie, Biserica Mihai Vodă, clopotniţa Bisericii Mihai Vodă, Palatul Sinodal, Mănăstirea Antim, Biserica Petru Iacob din Reşiţa, Biserica Sfântul Ioan, Biserica Sfântul Gheorghe, Biserica Sfântul Ştefan “Cuibul cu barză”, ansamblul statuar de la Biserica Domniţa Bălaşa, Biserica Mănăstirii Râmeţ.
În 2016 a primit cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române - “Crucea patriarhală pentru mireni” pentru meritele aduse.
