Cea mai mare instalație de captare a carbonului din Europa a fost inaugurată luni, 7 septembrie, în Olanda. Proiectul poate capta până la 800.000 de tone de CO₂ pe an de la una dintre cele mai mari fabrici de îngrășăminte de pe continent, potrivit Reuters.
Cuprins:
Instalația a fost construită la fabrica Yara din Sluiskil, în provincia Zeeland, în sudul Olandei. Fabrica aparține companiei norvegiene Yara International și este unul dintre cele mai mari centre de producție de îngrășăminte din Europa. Începând din 2026, instalația va putea capta și lichefia până la 800.000 de tone de dioxid de carbon în fiecare an, în loc ca această cantitate să fie eliberată în atmosferă.
Dar CO₂-ul nu va rămâne în Olanda. După captare și lichefiere, el va fi transportat până în Norvegia, unde va fi preluat de compania Northern Lights.
Destinația finală a carbonului captat este sub Marea Nordului. CO₂-ul va fi transportat din Olanda în Norvegia și depozitat permanent la aproximativ 2,6 km sub fundul mării, pe platoul continental norvegian. În următorii 15 ani, Yara estimează că proiectul va împiedica eliberarea în atmosferă a aproximativ 12 milioane de tone de CO₂ provenite de la fabrica din Sluiskil. Practic, carbonul rezultat dintr-un proces industrial desfășurat în Olanda este captat înainte să ajungă în atmosferă, transformat într-o formă care poate fi transportată, trimis în Norvegia și injectat apoi în formațiuni geologice aflate adânc sub fundul mării.
Premierul norvegian Jonas Gahr Store a participat la inaugurarea proiectului și a spus că instalația din Sluiskil arată că o asemenea tehnologie poate funcționa nu doar din punct de vedere științific, ci și comercial.
„Provocarea noastră climatică se află în industrie, pentru că acolo găsim combinația dintre forță de muncă, capital și tehnologie”, a declarat premierul Norvegiei, citat de Reuters.
Store a subliniat și rolul energiei în transformarea industriilor cu emisii mari.
Uniunea Europeană consideră tehnologia de captare și stocare a carbonului, cunoscută sub abrevierea CCS, una dintre soluțiile care ar putea contribui la atingerea obiectivului de emisii nete zero până în 2050. Tehnologia este considerată importantă mai ales în industriile unde eliminarea rapidă a emisiilor este foarte dificilă.
Printre acestea se numără inclusiv industria chimică, unde pentru unele procese de producție nu există încă alternative cu emisii reduse care să poată fi introduse pe scară largă. Principiul este relativ simplu: dioxidul de carbon este separat înainte să fie eliberat în atmosferă, apoi este transportat și depozitat permanent în structuri geologice aflate la mare adâncime.
Captarea și stocarea carbonului este discutată în Europa de zeci de ani, însă dezvoltarea sa la scară largă a fost lentă. Unul dintre obstacole a fost costul și întrebarea dacă asemenea proiecte pot deveni viabile comercial. Tehnologia are și adversari printre organizațiile de mediu și unele guverne, care susțin că folosirea CCS ar putea permite companiilor să continue exploatarea și utilizarea petrolului și gazelor, bazându-se pe promisiunea că o parte dintre emisiile rezultate va fi captată ulterior. Susținătorii tehnologiei spun însă că ea poate reduce emisiile în industriile în care alternativele cu emisii foarte mici nu sunt încă disponibile.
Instalația inaugurată în Olanda reprezintă acum cel mai mare proiect european de acest tip și va trebui să demonstreze la scară industrială că milioane de tone de CO₂ pot fi captate, transportate între două țări și păstrate permanent la kilometri sub fundul mării. Un proiect similar este testat și în Germania, unde o instalație de peste 120 de milioane de euro construită la o fabrică de ciment folosește oxigen pur pentru a face CO₂-ul mai ușor de separat și ar putea permite captarea a până la 95% din emisiile rezultate la producerea clincherului.
VioViovio 08.09.2026, 08:32
Ăștia devin deja stupizi in tot acest proces , depozitează CO2 in oceane in loc sa îl folosească în industria chimica , energetică sau alimentară, prostia asta cu decarbonificarea transforma industria europeană într-o industrie ineficiența șidevine necompetitive