Amintirile de neuitat nu le strângi pe plajele bulgăreşti ori greceşti, ci vizitând locuri unice în lume, fie ele monumente ale naturii ori construcţii impresionante, vechi de sute ori mii de ani. Este adevărat că astfel de călătorii nu sunt ieftine, dar, până la urmă, le faci o dată în viaţă şi merită un efort financiar...
Dovadă a uneia dintre cele mai frumoase povești de dragoste, Taj Mahal, mausoleul imens de marmură albă din Agra, India, a fost construit între anii 1631 și 1653, din ordinul împăratului Shah Jahan, în memoria soției sale favorite. Moartea lui Mumtaz, la nașterea celui de-al 14-lea copil, în 1631, l-a distrus pe împărat, care, potrivit legendelor, a albit la păr peste noapte. Shah Jahan a înființat un consiliu al celor mai buni arhitecți, cărora le-a trasat sarcina ridicării mausoleului. Taj Mahal este considerat a fi cel mai frumos exemplu de arhitectură mogulă, un stil care combină elemente persane, indiene și islamice, precum și una din cele mai admirate capodopere ale patrimoniului universal.
Marele Zid Chinezesc, o altă minune a lumii, s-a întins, de-a lungul istoriei, pe 21.196,18 km, pentru a apăra granițele de invaziile triburilor migratoare venite dinspre stepele nordice. Administrația de Stat a Relicvelor Culturale din China, care s-a ocupat de stabilirea exactă a dimensiunilor zidului, a dezvăluit chiar că acesta s-a întins pe 15 provincii și regiuni. În prezent, există 43.721 de relicve, în care intră porţiuni ale zidului propriu-zis, șanțuri, turnuri și cetăți. Înălțimea sa variază de la 4,5 până la 12 m, iar grosimea, de zece metri la bază până la patru metri pe creastă. Se estimează că zidul avea peste 25.000 de turnuri de strategie integrate și încă 15.000 de turnuri de observare și semnalizare.
Pe vârfurile Anzilor, în apropiere de orașul peruan Cuzco, la o altitudine de 2.430 de metri, arheologul Hiram Bingham a descoperit, în 1911, ruinele orașului antic incaș Machu Picchu. Acesta a fost inclus, în 1983, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, iar an de an, milioane de turiști fac drumul, pe jos sau cu trenul, pentru a vedea ruinele.
Unul din cele mai cunoscute drumuri din lume este legendarul Route 66 din SUA. Şoseaua porneşte din Chicago şi ajungea, atunci când era în vogă, până la Los Angeles, traversând 3.940 de kilometri. În 1985, şoseaua a fost scoasă din Sistemul American de Autostrăzi, iar astăzi este considerată un monument al istoriei Statelor Unite, dar și un traseu pentru toți cei cărora le place să pornească la drum întins. Șoseaua are chiar și o melodie dedicată ei de Bobby Troup în 1946, melodie preluată ulterior de Nat King Cole Trio şi de Rolling Stones.
Dacă îți place sălbăticia, ar trebui să încerci o expediție în Parcul Național Yellow-stone din SUA, cel mai vechi parc național din lume, potrivit Guinness World Records 2013. Parcul încă este un teritoriu sălbatic, “casa” urșilor Grizzly, a lupilor cenușii și a turmelor de bizoni și elani, fiind, totodată, nucleul unuia dintre ultimele ecosisteme naturale aproape intacte, aflate în zona temperată a Pământului. În lunile de vară, turiștii pot merge în excursii pe jos sau cu bicicleta, pot campa, se pot aventura cu pluta pe râurile repezi, pot călări și se pot cățăra sau pescui. În lunile de iarnă, se pot face trasee pe schiuri sau cu săniile trase de câini, dar și plimbări cu snowmobilul.
Tot în SUA, natura a fost generoasă și a lăsat în urmă Marele Canion, creat de-a lungul a milioane de ani de râul Colorado. Străbătând o distanță de 446 km, cu lățimi între 6 și 30 km și o adâncime maximă de 2.133 m, canionul a fost descoperit în 1540 de un grup de 13 conchistadori conduși de López de Cárdenas și apoi redescoperit, în 1776, de doi preoți spanioli.
O vizită pe Insula Galapagos ar fi ca o incursiune în istorie și ați putea vedea exact pe ce și-a bazat Charles Darwin teoriile sale din “Evoluția speciilor”. Arhipelagul este o oază pentru cei interesați de natură și botanică, mai ales că găzduieşte sute de specii de animale cu adevărat deosebite. Dintre acestea se remarcă iguanele, vulturii, pinguinii, leii de mare și, bineînțeles, celebrele țestoase.
Marea Barieră de Corali, aflată în largul Australiei, este una din cele șapte minuni naturale ale lumii, iar din anul 1981 face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Depăşeşte în dimensiune Marele Zid Chinezesc și e singura structură vie de pe planetă observabilă din spațiu. Cuprinde în jur de 3.000 de recife și 300 de insule, ce se întind de-a lungul a 2.600 de kilometri și acoperă o suprafață de 344.400 km (mai mare decât Irlanda și Marea Britanie împreună!). În rândul amatorilor de scuba diving, Marea Barieră de Corali este, poate, cea mai dorită destinaţie, deoarece peisajele subacvatice sunt feerice, iar filmările realizate acolo sunt de neegalat. Ecosistemul adăposteşte un sfert din speciile de peşti existente în lume. Iar printre sutele de tipuri de corali divers coloraţi trăiesc şi peste 10.000 de specii marine unice, de la crustacee şi moluşte până la broaşte ţestoase şi delfini.
Aurora boreală este considerat cel mai frumos fenomen de pe pământ. Aurora polară, numită boreală în emisfera nordică și australă în cea sudică, este un fenomen luminos provocat de ciocnirea între particulele încărcate electromagnetic de vânt solar și moleculele gazoase din atmosfera terestră. Această simfonie de culori poate fi observată în general în zonele apropiate de cercul arctic, cum ar fi Groenlanda, Laponia (Finlanda), Alaska, Islanda, nordul Canadei, eventual nordul Scoției și doar rareori mai la sud. Totuși, în cazul unei activități magnetice deosebit de intense, “arcul auroral” poate depăși zona obișnuită - s-a întâmplat recent, când a putut fi observat din Olanda!
Dacă vrei să ajungi să vezi aurora cu ochii tăi, orașul norvegian Tromso este unul din cele mai bune locuri din lume pentru observare. Un alt fenomen sărbătorit de locuitorii acestui oraș este soarele de la miezul nopții sau Midnight Sun: din 14 mai până în 30 iulie, astrul ceresc rămâne deasupra orizontului toată noaptea...
Nopțile albe de la Sankt Petersburg sunt un fenomen asemănător celui din Norvegia: de la sfârșitul lunii mai și până la mijlocul lunii iulie, când afară nu se întunecă nici o clipă, terasele orașului continuă să fie animate la ore ieșite din comun, iar teatrele răsună de festivaluri.
Să pui piciorul în Antarctica este pentru unii de neconceput, iar pentru alții, cel mai mare vis. Cei care vor să ajungă la “Capătul lumii” trebuie să fie însă foarte rezistenți la frig! Punctul de plecare este în Ushuaia (Argentina). La destinaţie, de la bordul vasului, turiştii merg cu bărcile până aproape de ghețuri și de coloniile de pinguini. O astfel de excursie costă între 8.000 și 12.000 de euro. Cu toate acestea, de la mai puțin de 5.000 în 1990, numărul turiștilor a ajuns acum la 40.000 pe an.
... şi 5 călătorii care nu trebuie ratate