Suntem uniți! În anul Centenarului, Libertatea vă invită să întindeți o mână românilor copleșiți de nevoi. Asta e dragostea de țară, așa sărbătorim o sută de ani de România.
Cuprins:
Costel Voinac, 61 de ani, n-a avut noroc în viață. S-a îmbolnăvit de tânăr de TBC. Prima soție l-a părăsit, a luat și fetița cu ea. Acum, nea Costelică nu mai știe nimic despre fiica lui. A doua soție a murit de cancer, la București. Copiii vitregi l-au alungat, iar Costel s-a trezit pe drumuri, ca un câine. Nu putea munci, din cauza bolii. Nici nu putea plăti chirie din pensia de invaliditate de 600 de lei.
Între timp, a aflat că i-a murit tatăl, într-un incendiu care a mistuit casa părintească. Costel a decis să se întoarcă în satul de baștină, în Gălăteni, Teleorman. Casa arsă nu mai putea fi locuită, așa că s-a instalat în magazia veche, a acoperit-o cu prelate, să nu plouă înăuntru. "Locuia, practic, într-un grajd, ca animalele. Nu puteam să-l lăsăm așa. Cu boala lui, nu trecea iarna fără foc în sobă", povestește preotul satului, Constantin Daniel Ivan.
O valiză cu acte pentru un braț de lemne
Pe Facebook, preotul a strâns donații și a izbutit să-i ridice lui nea Costelică o căsuță, cu o singură cameră, dar cu o sobă de teracotă și termopane. În cămăruța care miroase a tencuială proaspătă, cu un pat și o măsuță, nea Costelică și-a înșirat bruma de lucrușoare. Pămătuful antic pentru bărbierit, o oglinjoară, niște haine de căpătat, iconițe plastifiate, câteva acadele și, pentru că suntem în Teleorman, o valiză cu documente. O valiză veche, de piele roasă, care a fost a tatălui său. Nea Costelică scotocește în ea cu râvnă, să găsească adeverințele cerute de cei de la primărie. "Mi-au cerut să le duc niște acte, să dovedesc că nu m-am îmbogățit, altfel nu-mi dau ajutor de lemne".
Nu mai ia pensie de invaliditate, cei de la comisii l-au declarat sănătos tun, un miracol medical. "Nici lemne nu pot să tai, că obosesc și nu mai pot să suflu. De câteva zile, vomit. Doctorița mi-a zis că n-am nici pe dracu’, dar farmacistei i-a fost milă și mi-a dat medicament pentru pancreas".
Lunar, nea Costelică primește 120 de lei, ajutor social. De la biserică, are asigurată o masă caldă pe zi. Pentru o pâine și-o conservă, îl ajută pe poștașul din sat să împartă ziarele. Bicicleta lui nea Costelică a trecut prin zeci de reparații, abia se mai ține pe roți. Aragazul s-a stricat și el. Curtea e plină de electrocasnice defecte, iar la fântână atârnă un ceas de perete. Nici el nu merge, dar nea Costelică nu se îndură să-l arunce. O să roage pe cineva să-l dreagă.
Nea Costelică are nevoie de un reșou, de o bicicletă nouă, de alimente, de haine groase, de un gând bun, să nu mai fie cel mai singur dintre pământeni.
Cei care vor să-l ajute pe Constantin Voinac pot scrie un mail la adresa ajutacopiii@ringier.ro sau pot dona bani în conturile deschise la Raiffeisen Bank de Fundația Ringier, precizând la detaliile de plată numele familiei ajutate. În acest caz, Costel Voinac:RO29 RZBR 0000 0600 1552 6176- RONRO02 RZBR 0000 0600 1552 6177- EURO
CITEȘTE ȘI:VIDEOREPORTAJ/ Campania Libertatea "Centenar Solidar" a început. Opt copii, o cameră, nici o jucărie, dar multe visuriCENTENAR SOLIDAR/ Visul unei nopți de iarnă: un acoperiș deasupra capului și un ursuleț de pluș nou-nouț. O familie din Lehliu Gară trăiește într-o casă de rugăciuni – VIDEOCENTENAR SOLIDAR/ Dragostea de tată și sfântul sac de cartofi. Gheorghe își crește singur fiul. Câștigă sub 500 de lei pe lună și, ca să se descurce, a învătat să gătească și să coacă pâine/VIDEOVIDEO/ Centenar Solidar: Piele și os și dragoste de mamă. Șerbana, Doinița și Aurel, o familie unită de suferințeVIDEO | Centenar Solidar: 600 de lei lunar, patru suflete și o păpușă cam urâtă. Laura, Mihai și fetițele lor se încălzesc cu speranță, în lipsa lemnelorCentenar Solidar: Regatul lor pentru o plapumă. În Teleorman, am găsit familia care nu există pentru Protecția Socială!