Un studiu recent, publicat pe platforma bioRxiv și încă neaprobat prin procesul de evaluare de către alți medici specialiști, aduce o perspectivă surprinzătoare asupra transplanturilor de inimă. Conducerea cercetării a fost asigurată de biologul molecular Jesse Poganik, de la Harvard Medical School, iar descoperirile sale pot revoluționa selecția donatorilor de organe. Conform ScienceAlert.com, inima transplantată începe să adopte vârsta biologică a corpului în care este introdusă, schimbând astfel concepțiile despre îmbătrânirea organelor.
Cuprins:
Deși tendința este să asociem vârsta unui organism cu numărul anilor trăiți, îmbătrânirea biologică este un proces mult mai complex, determinat de schimbările moleculare și fiziologice.
Cercetătorii au folosit „ceasuri epigenetice”, instrumente care analizează grupările atașate ADN-ului, pentru a evalua vârsta biologică a inimilor transplantate.
Pentru a testa ipoteza, cercetătorii au realizat transplanturi de inimă între șoareci de vârste diferite. Metoda utilizată presupune conectarea unei a doua inimi la vasele de sânge ale gâtului șoarecelui receptor, păstrând totodată inima originală.
După 4-6 luni, analizele au arătat că inimile transplantate adoptă vârsta biologică a noului corp: inimile bătrâne devin mai tinere în șoarecii tineri, iar cele tinere îmbătrânesc mai rapid în șoarecii vârstnici.
Pentru validarea rezultatelor, echipa lui Poganik a analizat țesuturi cardiace prelevate de la 11 pacienți umani, în cadrul procedurilor de monitorizare post-transplant. Diferențele de vârstă între donatori și receptori au variat între 24 și 50 de ani.
Cercetătorii au constatat că vârsta biologică a inimilor transplantate era mai apropiată de cea a receptorilor decât de cea a donatorilor. Sursa citată mai subliniază că acest fenomen ar putea extinde criteriile de selecție ale donatorilor de inimă, mai ales pentru pacienții tineri.
Pe lângă analizele moleculare, cercetătorii au investigat datele funcționale ale inimilor transplantate, colectate de la sute de pacienți la un an după operație. Rezultatele arată că structura și funcția inimilor sunt mai strâns legate de vârsta biologică a receptorului decât de cea a donatorului.
Capacitatea de exercițiu și consumul maxim de oxigen au scăzut odată cu creșterea vârstei receptorului, indiferent de vârsta inimii donate.
În prezent, inimile donatorilor sub 45 de ani sunt preferate, iar puține programe acceptă organele de la donatori peste 50 de ani.
Conform cercetării, inimile mai vechi ar putea beneficia de o „rejuvenare biologică” atunci când sunt transplantate în corpuri tinere. Aceasta ar putea extinde semnificativ baza de donatori, salvând mai multe vieți.
Deși descoperirile sunt promițătoare, studiul nu clarifică dacă „rejuvenarea” inimilor bătrâne se traduce în rezultate pe termen lung mai bune. Nu se știe cât de rapid se produce transformarea sau dacă alte organe transplantate prezintă schimbări similare.
Poganik și echipa sa au identificat modificări în procesele mitocondriale și metabolice ale inimilor transplantate la șoareci, sugerând o posibilă conexiune între aceste căi și influența corpului asupra organelor.
„Datele noastre controlate riguros, atât la șoareci, cât și la oameni, oferă dovezi convingătoare despre asimilarea vârstei biologice a țesuturilor în medii sistemice heterocronice”, afirmă cercetătorii.
Acest studiu deschide noi direcții pentru optimizarea transplanturilor de organe și oferă speranță pacienților care așteaptă o nouă șansă la viață.