Chinuit de Parkinson, un mare nume din sportul românesc își îngrijește soția imobilizată la pat: „Bine că mai pot să mă mișc”

Emeric Dembrovschi spune că în fotbal, acum, e prea multă tensiune și prea puțină creativitate

Emeric Dembrovschi rămâne fidel marii sale iubiri – fotbalul. Deși recunoaște că nu mai urmărește meciurile în întregime, fostul mare internațional explică motivul cu sinceritate: „Nu-mi mai place ce văd. E prea multă luptă, prea multă tensiune și prea puțin fotbal creativ”.

Fost atacant al echipelor Bacău și Poli Timișoara, Dembrovschi a rememorat pentru GSP.ro momente din cariera sa de jucător și antrenor, vorbind cu nostalgie despre fotbalul vremurilor trecute și privind cu spirit critic realitatea actuală din sportul-rege.

Viața fostului mare fotbalist e plină de greutăți

Stabilit de aproape o jumătate de secol la Timișoara, oraș de care s-a legat afectiv și profesional, Dembrovschi este originar din Câmpulung la Tisa, un sat cu populație maghiară aflat în apropiere de Sighetu Marmației.

De peste zece ani, s-a retras din activitatea fotbalistică, ultima funcție ocupată fiind cea de scouter pentru formația timișoreană. Acum, are o viață cu multe greutăți.

„Sunt cu bătrânețea, pe acasă, împreună cu soția. Stau mai mult cu ea fiindcă e bolnavă, e la pat, și normal că eu trebuie să fac cam de toate. Mă mai doare spatele, mă mai atenționează inima, de vreo doi ani ne chinuim amândoi cu un început de Parkinson.

Recomandări

Portretul lui Robert Lupu, făcut de psihologul criminalist Tudorel Butoi. Putea sau nu să fie evitată moartea Teodorei Marcu de la „Insula Iubirii”

Luăm medicamente, să mai oprim boala, dar e rău că dau, așa, o stare de somnolență. Bine că mai pot să conduc, să mă mai mișc, când e nevoie de ceva prin casă”, mărturisește Dembrovschi.

Cei mai buni judecători de fotbal din lume și din România

Întrebat cine a fost cel mai bun jucător român, fostul atacant a răspuns sigur: „Hagi, de departe. Am fost coleg cu Dobrin, a fost un artist, avea fentele alea de-i lăsa mască pe toți, pasele decisive de mare excepție, dar era mai static, nu alerga.

Hagi a fost altceva, avea viteză de reacție, șut cum n-au avut mulți în lume, viziune în teren. Da, l-aș alege pe Hagi”.

În lume? „Pe primul loc l-aș pune pe Messi. Superjucător, talent, creativitate, forță, de toate. Pe doi ar fi Cruyff. Am jucat împotriva lui, într-un meci în deplasare.

Era prima lui reapariție la națională, după ce fusese suspendat o vreme, în urma unui scandal cu federația lor. Mare jucător, cerebral. Mai avea o calitate, pe care am avut-o și eu. Nu putea fi lovit peste picioare. Au încercat băieții noștri, Mocanu, Dumitru, dar nu reușeau să-l prindă.

Avea o viteză, un demaraj, vedea jocul. Așa eram și eu în campionat la noi. Costică Rădulescu zicea că am ochi la spate. Nu aveam, normal, dar simțeam când vin atacurile alea. Am o poză dintr-un meci, m-au încolțit patru adversari, iar eu eram deasupra lor.

Recomandări

Ucraina a lansat operațiunea „Pânza de păianjen”, cel mai mare atac asupra Rusiei și a reușit să distrugă peste 40 de bombardiere de luptă folosind drone

Scoteam mingea dintre ei și plecam, fără să mă prindă. La fel și Cruyff. El ne-a bătut atunci, în acel amical din decembrie 1970. Ne-a dat două și gata. Iar pe locul 3 l-aș pune pe Maradona. Imens și el, a făcut istorie, mustea de talent. Creativ, marcator, lider, o splendoare de jucător”.