Ciobanul intelectual

Cum ajungi la Sohodol, in judetul Brasov, si intrebi de Miron Zecheru, fostul primar al Branului, actualmente cioban profesionist si profesor de stiinte naturale, orice om va sti sa te indrume spre scoala din localitate, unde el este director. Dupa ce termina de predat, pune creta deoparte, cusma pe-o ureche, trage pe el sarica de oier si porneste incetisor spre turma care il asteapta behaind.

In mintea locuitorilor din Sohodol si imprejurimi, Miron ii cel mai telectual cioban din cati s-au pomenit pa pamant. Profesor de stiintele naturale si, in timpul liber, cioban autentic, el este foarte cunoscut in zonele de munte. Intreaga lui infatisare pare desprinsa din balada Miorita. E o legenda vie, cu ochi albastri care rad intruna si-o mustata sarga, stufoasa si galbena ca frunza de tutun toamna, atasata de un obraz rosu si sanatos. Lat in spate ca un urs tanar, barbatul are maini pu-ternice, prietene cu lana oilor, cu mieii si cainii ciobanesti. Cand stai de vorba cu el, uiti sa mai pleci, dar uiti si de ce ai venit. E in stare sa-ti povesteasca ore in sir despre oaia romaneasca, cea care a contribuit la formarea poporului roman, la transmiterea obiceiurilor si a limbii stramosesti. Oaia ii un animal inteligent si incapatanat, explica Zecheru. Daca nu te porti bine cu ea se razbuna si isi bate joc de tine. Cu mieluseaua e ca si cu muierea, o mangai, ii vorbesti. La muls, trebuie sa-i ungi tatele cu putin zer inainte, ca-s uscate, altfel nu curge pic de lapte. Daca o tragi violent de uger, te tine minte: ori da cu copita si-ti rastoarna galeata, ori scapa un pumn de „masline” si laptele-i compromis. E smechera.

El iubeste oile si tot el le taie

In momentul de fata, ciobanul-profesor are in ograda lui peste 150 de oi tigai si 20 de mieluti care vor fi sacrificati de Paste. Deocamdata acestia stau in maternitate alaturi de mamele lor care-i alapteaza. Vreo zece oite sunt gata sa fete. Au pantecele greu, aproape de pamant si se misca leganat. Le recunoaste pe toate dupa figura. Ba le-a si botezat, sa nu le incurce. Cea cu ochi mari din capul turmei e Ileana, langa ea behaie fericite: Corina, Veta, Bucalaia, Oachesa, Buzata, Dintoasa si Grasa. In coada sirului plescaie suparate alte doua, pistruiata Anita si sfioasa Sfanta Vineri. I-am zis asa pentru ca e timida ca o sfanta. Juri ca e o calugarita, doar ca nu vorbeste, explica ciobanul in timp ce incearca s-o mangaie sub grumaji. Animalul nu sta, fuge si behaie tremurat. Se ascunde dupa Lambada, o oaie mare, cu priviri tampe, care da mereu din picioare de parca ar dansa.

De pe deal coboara si berbecii. Au coarnele incovoiate si calca mandri prin zapada. In frunte e Costica, un bucalau negru taciune, pe post de comandant, iar la coada maraie stins Gica, ultimul recrut, cu blana murdara de noroi. Zecheru iubeste oile, berbecii, iubeste si mieii, dar nu se da in laturi sa le ia, profesional, jugulara, atunci cand vine momentul. Adica de Paste sau in alte ocazii de sarbatoare. Mielu’ este simbolul sacrificiului, este Iisus Hristos. Stiti ce jale este pe oi cand le iei mieii? Simt. Zbiara toa-te, zici ca da un vant al durerii prin ele. Dar ce sa faci? Nu asta-i traditia de Paste?

„Cum ducem noi in varfu’ muntelui gresia si faianta?”

Despre Uniunea Europeana si oierit, ciobanul-intelectual are propriile teorii: No, daca vrem dezvoltare si civilizatiune tre sa combinam cunostintele noastre de mii de ani cu cele europene, moderne. Sa nu lezam specificul national si nici traditiile. Io stiu ca igiena e foarte importanta, ciobanu’ nu trebuie sa puna mainile pline de balegar pe branza sau pe tata oii.  La stana mea din munti am dus apa in cazan si cu ea ne spalam, totul e curat. Numa’ sa-mi spuna mie domnii de la UE cum ducem noi in varfu’ muntelui niscaiva gresie, faianta si cum bagam curent electric?

Ne despartim vrajiti pentru totdeauna de Miron-baci, lasandu-l in fata elevilor lui de clasa a sasea, in timp ce le preda stiintele naturale: No, drajii mei, cum zicem pe latineste la oaie?. Copiii raspund in cor, uitand pe moment de zapada si de saniutele care ii asteapta afara: Apai, ovis ii spunem, domnule!

„Mamma mia, ma che destepti trebuie sa fie romanii astia!”

Baciul Zecheru combina cu succes cele doua patimi ale sale, scoala si oaia. Viata si povestile acestui personaj irepetabil, ascuns ba printre dealurile Sohodolului, manandu-si bland oile, ba printre elevii scolii din sat, ar putea constitui un scenariu de film. Odata a fost la un congres international pe teme de oierit si UE. Omul s-a dus imbracat in straie de oier, ca pe vremuri, cu cioareci albi, camesa larga, stransa cu un brau lat din piele, iar pe cap un clop.

Inainte de a intra in sala de conferinte, Zecheru s-a apucat sa discute cu niste studenti folosind si expresii in limba latina. Tocmai atunci au trecut pe langa el cativa invitati italieni care, ascultandu-l, au ramas cu gurile cascate. Unul dintre ei a zis: Mamma mia, ma che destepti trebuie sa fie romanii astia. Daca si taranii stiu sa vorbeasca in latina, ce sa mai zic de intelectuali?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE