Cocoşii sunt aduşi la Înviere

La Călăraşi, la slujba de Înviere, credincioşii aduc, pentru binecuvântare, ouă roşii, cozonaci şi cocoşi albi. Cocoşii vestesc miezul nopţii: datina din străbuni spune că, atunci când aceştia au cântat, Hristos a Înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui “pintenat” cântă primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belşug. După slujbă, cocoşii sunt dăruiţi oamenilor săraci

Ouăle se vopsesc în Joia Mare

Ouăle se vopsesc doar în Joia Mare, după ce au fost adunate în ziua ce tradiţional se numeşte Sărbătoarea Ouălor sau Paresimii, de la jumătatea perioadei de post. Se crede că ouăle fierte şi vopsite în această zi nu se strică tot anul.

Oul roşu simbolizează sângele vărsat de Hristos pe Cruce întru mântuirea omenirii, dar şi miracolul Învierii Sale. Este considerat apărător împotriva diavolului şi păzeşte casa de farmece. În timp, ouăle au fost vopsite şi în alte culori: galben, albastru, verde, simbolizând renaşterea şi bucuria naturii odată cu venirea primăverii.

Fetele fac noduri la aţe pentru îndeplinirea dorinţelor

În Joia Mare, prin sudul ţării, fetele fac 12 noduri unei aţe, punându-şi pentru fiecare nod câte o dorinţă. Când aceasta se împlineşte, se dezleagă şi nodul respectiv. Tot aici se păstrează obiceiul ca în această zi femeile mai în vârstă să spele picioarele copiilor din casă. În vestul ţării se prepară pâinea pentru Paşte, care se duce la biserică, alături de vase noi, de lumânări şi de vin, pentru a fi păstrată până la Înviere.

Recomandări

Lider al Hezbollah, ucis într-un atac israelian la Beirut. Ibrahim Aqil era urmărit de 4 decenii, SUA ofereau 7 milioane de dolari pe capul lui

Se aprind focuri pentru cei decedaţi

Joia Mare, denumită şi Joimăriţa, este şi termenul-limită până la care femeile termină de tors cânepa. La cele leneşe se spunea că vine Joimăriţa să vadă ce-au lucrat. Cele care dorm rămân neputincioase pentru tot anul. Acum se face şi ultima pomenire a morţilor, prin Oltenia aprinzându-se, în curte sau lângă morminte, focuri pentru cei decedaţi, pentru a se încălzi.

Fântânile se sfinţesc cu sare

Bucatele binecuvântate de preoţi la Înviere capătă, conform credinţei populare, puteri deosebite.

Ialomiţa. Există obiceiul ca tinerele fete să păstreze în casă lumânarea aprinsă în noaptea de Înviere. Lumânarea respectivă este apoi aprinsă pentru câteva momente, atunci când are loc un eveniment fericit. Cine urmează datina se spune că are noroc în viaţă şi este bine văzut de cei din jur.

SLĂNINA constituie leacul pentru mai multe afecţiuni: se ung rănile; dacă se îmbolnăveşte vreun om sau vreo vită şi mănâncă slănină, se vindecă; dacă cineva îşi scrânteşte vreun picior sau vreo mână, se unge cu ea şi-i trece durerea. Dacă e bolnav de friguri, se afumă cu slănină, cu tămâie albă şi neagră puse pe o lespede.
HREANUL – cine-l mănâncă atunci când vine acasă de la biserică va fi iute şi sănătos tot anul. Pus în cofele cu apă sau în fântâni, curăţă apa. Se amestecă în tăviţele vitelor, fiind remediu împotriva bolilor şi bun contra frigurilor.
SAREA se foloseşte la sfinţirea fântânilor.
CUIŞOARELE sunt bune pentru dureri de măsele.
USTUROIUL sfinţit (pus în pământ) nu se strică. Serveşte la alungarea strigoilor din casă şi se ung uşile grajdurilor cu el.
SĂMÂNȚA DE BUSUIOC – cu firele de busuioc sfinţite se afumă cei cu de urechi. Busuiocul e semn al dragostei; de usturoi fug strigoii şi de tăciune, dracul.

Recomandări

Interviu | Bogdan Iancu, doctor în drept constituțional comparat: „E bine că MCV a fost ridicat, nu puteam ține la infinit România într-un fals statut de paria”

În zona Sibiului, pomii se împodobesc ca la Crăciun

De la nord la sud şi de la est la vest, România este împânzită de obiceiuri populare ce ţin de întâmpinarea Paştelui şi a Învierii Domnului. Acestea sunt respectate cu sfinţenie în micile comunităţi rurale.

În părţile Sibiului există obiceiul ca de Paşte să fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că, în locul globurilor, se agaţă ouă vopsite (golite de conţinutul lor). Arbustul poate fi aşezat şi într-o vază frumoasă.

În Țara Moţilor, în noaptea de Paşte se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Dacă nu au păzit-o bine şi a fost furată, aceştia sunt pedepsiţi ca a doua zi să dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se vor înfrupta atât “hoţii”, cât şi “păgubaşii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul.

Un obicei care se practică numai în Bucovina, în noaptea de Înviere, e acela ca fetele să se ducă în clopotniţă şi să spele limba clopotului cu apă neîncepută. Pentru ca apa să fie neîncepută, persoana care a scos-o din fântână trebuie să nu vorbească până când aceasta va fi folosită la spălatul clopotului. Cu această apă se spală apoi fetele în zorii zilei de Paşte, ca să fie frumoase tot anul şi să alerge feciorii după ele.

Recomandări

Valoarea companiei Gabriel Resources s-a prăbușit. Cât de jos a ajuns la bursă acționarul majoritar de la Roșia Montană Gold Corporation

În zona Câmpulung Moldovenesc, în zorii zilei din duminica Învierii, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşază în formă de cerc, ţinând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteze bucatele din coşul pascal. Fiecare gospodar pregăteşte un astfel de coş acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei, după orânduiala strămoşilor. În coş sunt aşezate, pe o farfurie, seminţe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşază pască, şuncă, brânză, ouă roşii, dar şi ouă încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfeclă roşie cu hrean şi prăjituri. După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşte continuă în familie.

În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşte, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşte (vin şi pâine sfinţite). În meniul festiv se includ ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, iar după acestea se continuă masa cu friptură de miel. În dimineaţa zilei de Paşte, copiii se spală pe faţă cu apă proaspătă de la fântână în care şi-au pus un ou roşu şi fire de iarbă verde.

În Maramureş, zona Lăpuşului, dimineaţa, în prima zi de Paşte, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc şi urează gospodarilor “Sărbători fericite”. În această zi, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului. În momentul când se trag clopotele de Înviere, fetele merg la o apă curgătoare, cu o crenguţă de busuioc pe care o bagă în apă şi apoi se stropesc, pentru ca să fie “bine văzute” de toată lumea şi sănătoase.

Pe Valea Crişului Alb, la Almaş, toată suflarea comunei se adună în curtea bisericii. Femeile şi fetele din localitate se gătesc în straie de sărbătoare şi vin în curtea bisericii, unde vopsesc şi “împistriţesc” (încondeiază) ouă.

Urmărește-ne pe Google News