Corespondență de la Chișinău. Cum au sărbătorit zeci de mii de moldoveni Ziua Victoriei, între nostalgia față de URSS și propaganda Moscovei. „Pentru limba română, mergeți în România”

În urmă cu două săptămâni, câteva focuri de armă și o explozie au zguduit regiunea separatistă Transnistria, aducând spectrul războiului mai aproape ca niciodată de Republica Moldova. Atât de aproape părea începutul sfârșitului, încât britanicii băteau în cuie ziua de 9 mai pentru posibile provocări rusești pe malul stâng al Prutului.  

„Credem că Kremlinul a decis deja să atace Moldova”, scriau alarmist jurnaliștii de la The Times, citând surse din serviciile de securitate ale Ucrainei. 

9 mai a venit însă doar cu un cer însorit peste Chișinău și cu o zi liberă. Așa că dimineața începe cu zgomotul de autocare încărcate cu flori, pancarte cu „eroi sovietici” și drapele roșii ale URSS-ului, care flutură de-a lungul lungilor bulevarde ale orașului. 

Din mașini se revărsă treptat moldoveni veniți din locuri ca Anenii Noi, Sîngera ori Bălți, apoi oamenii se grupează conștiincios pe bulevard în funcție de apartenența politică: la comuniști, socialiști ori la Partidul Șor. Ultimii sunt cei 10.000 de susținătorii rusofoni ai oligarhului Ilan Șor, acuzat că a furat miliardul de dolari din băncile Moldovei. Dar, de oricine ar ține ori nu, cu toții și-au dat punct de întâlnire în fața clădirii Guvernului Republicii Moldova.

„Noi, Uniunea Sovietică, am eliberat Europa”

„Asta e mare sărbătoare, căci noi am eliberat Europa. Cum adică cine noi? Noi, Uniunea Sovietică, țara în care m-am născut. Am venit de mic la paradă. Am sărbătorit atâția ani ziua de 9 Mai. Nu renunț acum”, spune Serghei Izbaș, un moldovean cu ochii albaștri și un chipiu cu steaua roșie a URSS-ului.

Se declară pro-Ucraina, dar acuză abuzul de putere al unor forțe antirusești de la Kiev. „Până la urmă, ei (n.r. – ucrainenii) au distrus monumentele oamenilor care le-or dat libertatea”, punctează Izbaș, care aruncă vina pentru război în curtea Americii.

Vorbește despre cât de frumos s-a sărbătorit în Herson, pe care pune eticheta de oraș „eliberat” de către trupele Rusiei. „Ucrainenii nu le-au dat voie atâția ani să se bucure. Acum, oamenii au avut în sfârșit libertatea de a sărbători”, zice Serghei, pe al cărui telefon se scurg clipuri video din Herson, postate pe canalul de Telegram „INF Z”.

A venit la marș însoțit de o tânără îmbrăcată într-un compleu verde-sovietic, asortat cu o geantă Louis Vuitton, dar și de amicul Mihail Mihailov, supărat că e primul marș la care polițiștii vânează panglica negru-oranj a lui Sf. Gheorghe, interzisă de Chișinău după ce a fost confiscată de către propaganda Kremlinului.

„Dar oamenii vin cu panglica și nu se tem. Nu înțeleg de ce au interzis-o, noi avem totuși probleme mai mari în țara noastră. Bătrânii, salariile, prețul gazului, astea sunt probleme, nu panglica Sf. Gheorghe”, explică Mihail.

Deodată, discuția celor doi e întreruptă de un bătrân de 79 de ani, care îi apostrofează că poartă pe cap steaua Uniunii Sovietice.

„De ce purtați asta?! Ați făcut armata în URSS? Eu am făcut-o. Cum am ajuns acasă am azvârlit-o la coș. Să știți că nu sunt nici unionist. Sunt moldovean, nu român”, explică senin bătrânul pierdut în mulțimea de steaguri roșii din fața Guvernului.

Dar și el e apostrofat de o manifestantă, care-i strigă: „Dumneavoastră vorbiți românește? Nu! Vorbiți moldovenește! Pentru limba română mergeți în România”.

„Voi sunteți fasciștii!”

Pe lângă mulțimea care umple acum Piața Marii Adunări, trece furioasă o tânără brunetă îmbrăcată într-o fustă bleu de satin și tocuri care zgârie cu zgomot trotuarul, „Uitați-vă în Ucraina! Voi sunteți fasciștii”, strigă femeia spre cei din jur.

Nu e singura notă discordantă de la marșul organizat anual în acte de Comitetul Național de Coordonare „Pobeda”, adică „Victoria”, care-i condus de președintele Clubului patriotic istoric rus din Republica Moldova. 

La marginea pieții, în fața statuii lui Ștefan cel Mare, un grup pașnic de contra-manifestanți stă nemișcat. Sunt puțini, dar printre ei e și un transnistrean, care-i urează fostului președinte Igor Dodon același mesaj transmis rușilor de ultimii apărători ucraineni ai Insulei Șerpilor: „Go f…k yourself!”

Prin fața grupului face curbă un grup de zeci de mii de manifestanți, iar o mare de steaguri ale URSS-ului și câteva drapele rătăcite ale Republicii Moldova trasează în orizont drumul spre complexul memorial „Eternitatea”, unde primele flori au fost depuse în tăcerea răcoroasă a zorilor de zi de președinta pro-europeană Maia Sandu.

Din boxe răsună Katiușa, iar când ele se opresc, vocile femeilor continuă să fredoneze versurile cântecului patriotic sovietic. Mulțimea strigă când „victorie” în română, când „pobeda” în rusă. La fel procedează și cu celălalt slogan al marșului: „mulțumim pentru pace”. Iar printre manifestanți se numără și Igor Dodon, fostul președinte al Republicii, cel care și-a adus fiul cel mic îmbrăcat într-o uniformă verde-sovietică din al Doilea Război Mondial. 

Negru și oranj, o panglică interzisă și un tigru de pluș

În piept, Dodon poartă o fundă groasă negru-oranj. Nu e singurul, jurnaliștii de la publicația moldovenească Ziarul de Gardă au numărat mai mulți deputați ai Blocului Comuniștilor și Socialiștilor care s-au prezentat cu panglica Sf. Gheorghe, interzisă la începutul lunii aprilie de Parlament.

Le-au urmat exemplul câțiva manifestanți, dar prea puțini într-o mare de oameni care au preferat fie o șapcă portocalie ori o medalie din al Doilea Război Mondial.

Câțiva pași mai încolo se află și o fetiță blondă, care umblă cu o mână legată de mama ei și cu cealaltă încolăcită în jurul unui pluș în formă de tigru, în aceleași culori.

Prin mulțime trece în pas milităresc și Vasile Gheață, un bărbat care-și amintește cu dor de vremea serviciului îndeplinit în Krasnodar și de tinerețea petrecută în Luhansk. 

Mă doare când văd imagini din Luhansk. Acolo trăiau oameni, iar ucrainenii au ras cum s-a întâmplat la Mariupol, unde acum sunt adevărații naziști, să știți, ăia pe care i-o scos rușii din Berlin.

Vasile Gheață, un participant la miting:

El crede că lumea dă prea multă atenție la ce se întâmplă ucrainenilor. „Ce? Sunt cumva mai cu moț? Câte războaie o fost pe lume? De ce nu ne pasă de oamenii care o murit în Siria, Libia, Irak. Oricum, toate războaiele o fost ale americanilor”, punctează Vasile Gheață, care-și amintește că și românii au comis multe crime în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de la Krasnodar și până-n Transnistria.

„Să știți că eu pe români nu-i iubesc neapărat. Asta pentru că o fost al Doilea Război Mondial. Când fasciștii germani o intrat în Uniunea Sovietică și voi după ei. Iar când nemții o pierdut, gata v-ați suit în căruță cu Uniunea Sovietică. Asta nouă nu ne place”, punctează bărbatul născut în anii ‘60.

Pentru militarul moldovean, singura soluție pentru a fi pace la marginea Moldovei este ca „Zelenski să înțeleagă că-și ucide oamenii. Da nimeni n-are curaj să-i zică să se oprească. Mor copiii din cauza lui. El să dea comandă să oprească războiul din Ucraina. E mai rău ca Putin. Așa să transmiteți”.

Iar, apoi, Gheață ne urează o „zi trașnică” și se îndepărtează în toropeala care a acaparat sărbătoarea.

Prin aerul dens al evenimentului pâlpâie căldura flăcării veșnice din mijlocul complexului „Eternitatea”, care obișnuia să fie un memorial al „Victoriei” pe vremea când doi arhitecți desenau planurile acestei construcții megalomane.

Deasupra flăcării stăruie o uriașă piramidă cărămizie din cinci puști Kalașnikov. Iar acum, la umbra lor roiește mulțimea celor care vor să lase o floare în amintirea celor care au luptat în armata sovietică.

Între doi bunici, unul ucrainean și unul moldovean

Din mulțime se distinge un bărbat cu ochii albaștri, ce poartă o uniformă verde-sovietică din 43, când bunicul său ucrainean trăia dintr-un bombardier prima mare înfrângere a nemților, după una dintre cele mai sângeroase bătălii din istoria omenirii, cea de la Stalingrad. Celălalt bunic al său era moldovean de lângă Prut și doar un adolescent zvăpăiat de toropeala verii când rușii l-au crezut soldat român fugit de peste front, așa că l-au inclus într-un batalion penal trimis „să-și spele greșelele cu sânge” până la Berlin.

„Dar eu tare mă rușinez de cum vorbesc limba moldovenească. Uitați, ai mei s-au cunoscut în Transnistria. Acolo am trăit multă vreme. Doar în vacanțe la bunelu de lângă Prut, care nu-mi dădea în mână până nu știam să cer lucru ăla în moldovenească. 

«Ce e ăla? Pătlăgică, zi mă pătlăgică»”, povestește Sergiu.

A venit la sărbătoare din tradiție, dar și pentru că-i un susținător al comuniștilor din Moldova. În piept poartă cu mândrie nu vreo medalie sovietică, ci una oferită de partid cu ocazia sărbătoririi centenarului revoluției bolșevice din 1917.

Pentru bărbatul pe jumătate ucrainean, ce se întâmplă acum în țara bunicului său e justificat de necesitatea „curățirii fasciștilor Bandera”.

Aceste grupări criminale o ucis 8 ani în Luhansk și Donețk. Lumea o tăcut. Iar acum, când rușii vor să-i protejeze, ucrainenii zic că sunt agresați de Rusia. Problema mea e cu politica din Ucraina. Nici politica rusă nu am stimat-o când au dat voie la ucraineni să omoare în Donețk.

Sergiu:

Simte o dungă tăiată-n suflet între el și rebelii pro-ruși din estul Ucrainei, căci „fix așa o fost și în Transnistria. Moldovenii au dat la bot la transnistrieni, transnistrienii au zis că nu vor să aibă de-a face cu Chișinăul”. Dar, spre deosebire de separatiștii proruși, Sergiu nu știe dacă ar putea să pună mâna pe-o pușcă să apere Transnistria.

„Chiar dacă aș vrea să merg la război, nu m-ar lăsa inima. Eu sunt transnistrean, așa mă consider. Dar dacă mă duc la luptă pentru Transnistria, o să arăt cu arma spre mama și fratele care stau în Moldova. Dacă lupt pentru Moldova, o să-i împușc pe uncheașii mei din Transnistria. Și nici conflict cu România nu aș vrea. Chiar dacă nu mă consider frate cu românul, eu îi stimez pe români”, explică Sergiu încurcatele fire ale genealogiei personale, care fac actualul conflict din Ucraina mult mai nuanțat decât bătălia propagandistică în alb și negru din al Doilea Război Mondial.

„Cel mai puternic e ăla care are dreptatea”

Ceva mai nuanțat e un alt participant la sărbătoare, Alexandru, care nu se sfiește să zică război la așa-numita „operațiune specială” a Kremlinului. Nu neagă nici crimele și nici nu vorbește despre laboratoare chimice ori prizonieri ruși întorși acasă cu degete smulse. Dar crede totuși că „Federația Rusă a fost împinsă de la începutul anilor ‘90, când americanii au promis că nu mai extind NATO. Nu s-au ținut de cuvânt. Acum, NATO folosește Ucraina ca o păpușă împotriva Uniunii Sovietice. Vor să distrugă tot”.

Nu vrea să stârnească controverse și nici să spună cine are ori nu dreptate în Ucraina. 

„Oricum, cel mai puternic e ăla care are întotdeauna dreptate”, încheie Alexandru, iar apoi se scufundă înapoi în mulțimea ce se rotește la pas în jurul complexului memorial „Eternitatea”. Cât mai larg, cât mai răsfirat, până ce mulțimea devine din nou o masă de corpuri distincte ce tremură prin toropeala din Chișinău.

O veterană în Afganistan

Se distinge o femeie blondă, îmbrăcată în uniformă militară de camuflaj și cu un piept încărcat de medalii grele. E Ana, o moldoveancă din familie de ucraineni, care înțelege română, dar mai mult vorbește pe rusă, ucraineană și spaniolă. Dar trei limbi nu-i nimic pe lângă acel deceniu petrecut ca transmițătoare în Afganistan.

„Pentru mine, ziua asta e importantă pentru că bunicul meu a luptat cu fasciștii în al Doilea Război Mondial. Asta m-a inspirat și pe mine să lupt un deceniu pentru URSS”, spune veterana războiului sovietic din Afganistan, care a precedat invazia americanilor și a forțelor NATO.

„Dar, noi am vrut să-i ajutăm. Am plecat de acolo cu concluzia că am reușit după un deceniu. Am construit multe lucruri, am lăsat și aparatura noastră de transmiționiști la afgani”, insistă Ana, înainte de a părăsi și ea cu un zâmbet memorialul „Eternitatea”.

În urma ei și a celorlalți participanți la miting rămân tarabele cu chipiuri verde-sovietice și magneții de frigider cu drapelul Uniunii Europene, într-o țară ruptă între „Ziua Europei” și o mare mișcătoare de steaguri roșii ale Uniunii Sovietice.

Noaptea războiului anunțat de jurnaliștii britanici se lasă cu liniște și pace peste Chișinău, unde Parlamentul poartă de 9 Mai culorile UE.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 20

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE