Corespondență din Moscova, de pe frontul banilor: orașul unde un apartament de 39 de mp, de calitate normală, costă echivalentul a 71.000 de euro

Vestea cea mai discutată în Moscova în ultimele zile este că ONU a desemnat capitala Rusiei drept cel mai bun megapolis din lume în ceea ce privește calitatea vieții și dezvoltarea infrastructurii. Experții ONU au analizat 50 de orașe mari din lume, iar clasamentul final a inclus 29 de mari aglomerații urbane. Londra s-a clasat pe locul doi, iar Parisul, pe locul trei. O revanșă orbitoare și efemeră a capitalei din Est în fața celor două rivale istorice. 

Moscova, cel mai bun megapolis sau „rating pe divan”?

Jurnalistul rus, Ilia Varlamov, perseverent pe teme ce țin de urbanistică, a întâmpinat cu o doză de scepticism rezultatele studiului celor de la ONU. Autorii ratingului, spune jurnalistul, au analizat explicit statistica oficială și nu au intrat în criteriile, unele obiective și ele, detaliile și specificul care fac concretul vieții. 

Cum a devenit Moscova orașul cel mai verde din lume

De pildă, spațiile verzi, plămânii și aspirația oricărui oraș modern. Formal, spune Varlamov, după alipirea noilor cartiere, jumătate din oraș e pădure. Dar a devenit oare Moscova cel mai verde oraș din lume? 

Media ridicată a spațiului verde moscovit, realizată prin integrarea în oraș, din desen, a unor zone care au foarte multă pădure, arată ca în gluma cu salariul mediu. Cu cât crește salariul mediu într-un bar de 20 de oameni, dacă intră pe ușă Jeff Bezos? Cu un milion de euro pe lună!

„Problema acestor ratinguri este că ele nu trebuie făcute pe divan, studiind statistica oficială. Cifrele pot fi inexacte, iar statele adesea manipulează cu statistica oficială. Cifrele nu reflectă calitatea. În acest caz, experții ar trebui să-și ridice fundurile de pe divane și să viziteze orașele. Ei ar trebui să ia metroul de la Vîhino, să se plimbe pe pavajul vesel și să vadă trecerile subterane de pe Tverskaia. Apoi să tragă concluzii”, a scris jurnalistul pe Instagram. 

Jurnalistul a numit zonele „dificile” ale Capitalei. Dar nu există un divan suficient de larg pentru a cuprinde ceea ce înseamnă dinamica Moscovei în acești peste 30 de ani de la căderea comunismului. Viața oamenilor s-a schimbat. Uneori în rău, de multe ori în bine.  

Salariile în Moscova

Moscova este un oraș confortabil, viu și colorat. La o plimbare de weekend pe străzile centrale din oraș vezi cafenele, ale căror geamuri imense oferă acces la priveliștea din interior, pline de lume pestriță, îmbrăcată elegant și destinsă. 

Prețurile în Moscova pot atinge limitele absurdului pentru cartografia inegală a Rusiei. În patiseria bisericii staroveră (lipoveană) Nikola Făcătorul de Minuni din apropierea metroului Belaruskoe, poți cumpăra o plăcintă cu cartofi sau cu varză cu 50 de eurocenți, iar vizavi, în restaurantele din imensele clădiri de birouri, un fel de mâncare costă 10 euro. Sunt prețurile unor restaurante normale, de birouri, nu cele unde mănâncă elita de la etajele zăpezilor eterne.  

Și la București felul de mâncare la restaurant poate fi de 50 de lei, echivalentul a 10 euro. În Moscova, discrepanțele sunt și mai mari. 

2.200 de euro, salariul mediu net din IT 

Potrivit Mosgorstat, serviciul de statistică moscovit, salariul mediu net lunar în Moscova este de 90.000 de ruble – aproximativ 1.000 de euro. Vorbim despre un oraș cu 13 milioane de oameni, 18 cu tot cu periferii, nu despre un bar care îl așteaptă pe Jeff Bezos ca să-și crească nivelul de trai, pe hârtie.

Printre cele mai mari salarii în Moscova le au cei din domeniul IT, în medie 2.200 de euro. Sunt bani în mână.

Metalurgiștii, peste bancheri

În spiritul vechii industrii productive, mereu bine plătită în țările industrializate, lucrătorii din metalurgie ridică un salariu mediu de 1.925 de euro, un pic peste cei din domeniul financiar – 1.850 de euro. 

Angajații din sfera energetică iau 1.300 de euro. 

O analiză comparativă, demonstrează că Moscova, deși este lider la capitolul venituri în Rusia, cedează în fața statelor baltice, unde, de exemplu, în Estonia, salariul mediu lunar e de 1.473 de euro, în Lituania – 1.429 de euro, iar în Letonia un angajat ridică un salariu mediu 1.207 de euro. Uneori însă recordurile se ating la stat.

Salariul lui Secin: 1,1 milioane de euro pe lună

În gândirea colectivă rusească s-a format o reprezentare a limitei de sus a salariului pe care îl poate ridica un angajat la stat. Aleksei Sergheev e un locuitor din raionul Kuzminki din Moscova, cartier cu blocuri, majoritatea vechi, ce se află în apropierea șoselei de centură MKAD. El descrie sindromul „salariului lui Secin”: „Știi care e salariul lui Igor Secin, președintele Rosneft?  E 100 de milioane de ruble pe lună (un milion o sută de mii de euro)! Și el este angajat al unei companii de stat!”. Rosfnet este o economie în economie, un gigant al exploatării și prelucrării petroliere ruse. 

71.000 de euro un apartament de 39 de metri pătrați

Aleksei și soția sa, Irina, au cumpărat acum trei ani un apartament pe credit. Au luat de la bancă peste șase milioane de ruble (aproximativ 71.000 de euro la cursul de azi) pentru achiziția unui apartament cu două camere având 39 de metri pătrați. 

Creditul e pe 20 de ani, cu o rată a dobânzii de 9,25%. Familia deține două automobile, unul luat pe credit. 

Vara merg în vacanță: aleg între Turcia, Cipru, Egipt, Maldive, iar de sărbători vizitează rudele din orașul Gagarin, regiunea Smolensk, la 185 de kilometri distanță de Moscova. Călătoria cu mașina nu este o cumpănă financiară: benzina 95 costă 60 de eurocenți în Moscova, iar în regiuni e mai ieftină. Ambii soți lucrează în vânzări. 

Căldura din apartamente

Costul întreținerii – căldură, gaz, electricitate, apă, deșeuri, curățenie în bloc – pentru apartamentul de 39 de metri pătrați este aproximativ 88 de euro lunar, iar valoarea facturii nu variază de la sezonul rece la cald. Sistemul de facturare în Moscova este gândit astfel încât încălzirea se achită „anul împrejur” cum se spune în Republica Moldova, adică pe tot parcursul celor 12 luni. 

E drept că autoritățile ruse nu economisesc energia termică, iar în apartamentele din Moscova e neobișnuit de cald pentru un român. Nu e vorba doar de caloriferele foarte fierbinți: și scările blocurilor sunt încălzite în timpul iernii, din octombrie până în la sfârșitul lui aprilie. 

Cea mai mare problemă în Moscova este locuința. Dacă ai o locuință a ta, moștenită sau una pe care nu trebuie să întorci rate, trăiești foarte bine.

Aleksei:

Iau metroul spre centru și dau 61 de ruble (70 de eurocenți) pentru o călătorie. Nu e mare lucru, mai ales pentru Secin, directorul Rosneft. Moscova nu îl mai așteaptă pe Jeff Bezos.  

Marele noroc – apartament de la stat 

Hulită, globalizarea echivalează prețurile. Costul unui automobil VW Golf cu dotări de bază este de aproximativ 25.000 de euro. Nu e însă ușor să ajungi la acești bani. Pentru cei mai mulți oameni, ei sunt un vis.

Elena se numără printre moscoviții fericiți care au primit, pe timpul Uniunii Sovietice, apartament de la stat. E un apartament cu o cameră în centrul Moscovei pe care l-a obținut soțul ei, care a lucrat într-o galerie de artă de stat din Moscova. 

Acest apartament ne-a hrănit. Fără acest apartament nu aș fi putut crește cinci copii, pentru că am fi murit de foame. Mulți dintre prietenii noștri care nu au posibilitatea să dea ceva în chirie, trăiesc mai mult decât modest.

Elena:

Acum, venitul familiei este pensia de 40.000 de ruble a ambilor soți (460 de euro), indemnizația de stat pentru doi copii minori – 12.000 de ruble (140 de euro) și darea în chirie a apartamentului prin Airbnb cu 30 de euro pe zi. 

Venitul lunar al familiei variază, ne calculează ei, între 80.000 și 100.000 de ruble, undeva la 1.000 de euro.

Cu acești bani reușesc și să călătoresc. Vara trecută am luat un credit de 300.000 de ruble (3.000 de euro) și am mers cu familia în vacanță în estul îndepărtat, pentru o lună și jumătate. 

Elena:

O familie din Georgia în New York

Femeia trăiește, practic, din imobiliare, la un nivel mic, pentru că mai deține un apartament în centrul Moscovei pe care îl va lăsa celor doi mezini, gemeni. Vrea sau visează, diferența e în viața oricăruia dintre noi greu de estimat, să emigreze în SUA, în New York, unde locuiește fiica mai mare. 

Fiica mijlocie s-a mutat de curând în Georgia, pentru că, zice Elena, acolo e o climă mai blândă și e mai multă libertate. Elena și familia ei fac parte din acea categorie a intelectualilor moscoviți care nu se simt confortabil cu Putin la putere. 

Ei sunt un exemplu nu unic, dar fericit. Pentru cărăușii orașului, migranții din Asia Centrală, viața arată cu totul diferit. Fără rădăcini, fără o istorie imobiliară binevoitoare a orașului față de ei, locuiesc în câteva cartiere, după MKAD, centura orașului. Presa a numit aceste locuri ghetourile Moscovei. 

Supermarketurile care desenează clasele sociale

Sunt trei tipuri de rețele de supermarketuri în Moscova. Pentru cei mai săraci sunt dedicate Piatiorocika, Auchan, Metro și Magnit. „Sunt magazine pentru cei care supraviețuiesc”, spun moscoviții. Un coș cu cele mai necesare alimente ar costa în jur de 1.000 de ruble (11,5 euro). 

Pentru clasa de mijloc sunt Azbuka Vkusa, Vkusvill, iar pentru pentru cei mai înstăriți este Globus Gourmet. Există și o rețea tătărească de magazine unde se vând produse halal, permise pentru musulmani, Bahetle este numele rețelei pentru clasa de mijloc. 

Fiecare dintre magazine are propria linie de produse, o altă trăsătură a globalizării, care îi face nefericiți pe producători și profitabili pe marii comercianți. Din nou globalizarea, care omogenizează și banii, și necazurile.

Iar Moscova are multe dintre brandurile recognoscibile internațional. În centru, poți să găsești un Apple Store unde ultimul model de McBook Pro costă 3.700 de euro. 

„Burghezia de la stat”

Serghei Șelin, un expert în economie din Sankt-Petersburg, a dialogat cu Libertatea despre sistemul complex, și totuși recognoscibil inclusiv pentru noi, al structurii sociale din Rusia. 

Clasa de mijloc în Rusia sunt, de fapt, funcționarii. Nu negustorii sunt cei care formează clasa de mijloc, ci funcționarii, ofițerii, angajații în mașinăria statului.

Serghei Șelin, economist:

Această „prosperitatea etatistă”, un concept familiar și în România, a generat un tip de consum. „Pentru funcționarii de la stat s-a deschis rețeaua de magazine Azbuka Vkusa, iar pentru muncitorime este Piatiorocika, pentru pensionari, care sunt foarte mulți”, spune Serghei Șelin.

„În Rusia avem o diferențiere teritorială și aceasta se combină cu stratificare pe clase. În interiorul unei regiuni sărace, în Pskov, sunt oameni bogați, sunt și oameni privilegiați. În Moscova, alături de oameni foarte înstăriți, sunt și cei care trăiesc foarte modest. Însă o viață modestă în Moscova și o viață modestă în glubinkă (termen folosit de ruși pentru a desemna cătunele îndepărtate) este o modestie diferită”, spune Șelin. 

Șelin numește alegerile standard ale clasei de mijloc. Acești oameni pot fi evidențiați, și la Moscova, după șabloane cunoscute din Hong Kong în Lima și din Varșovia în Berlin: a avea în proprietate o casă în afara orașului, mai multe automobile deținute, suficiente vacanțe peste hotare și școli mai bune în care învață copiii. 

Există, evident, și diferențe importante, pe care Moscova, cu forța vieții sale de metropolă în schimbare, le pune sub lupă. 

Acești oameni de sub nivelul aisbergului sunt mult mai numeroși decât în țările dezvoltate. Și, de multe ori, diferența o face indulgența sau arbitrariul statului. 

Dorul după clasa de mijloc

O funcție la stat garantează un salariu sigur și peste medie. Regăsesc aici, în discuția așezată cu Serghei Șelin, preocuparea pentru privilegiile celor din birocrația statală, migrenă care difuzează și la mii de kilometri distanță. Unul din primarii României, Ilie Bolojan, mărturisea, cu amăreală, faptul că județe nu atât de dezvoltate economic ajung să aibă salariul mediu mai mare pentru că „acolo sunt, ca pondere, mai mulți funcționari publici, oameni care lucrează în administrația publică, iar salariile lor sunt peste cele din privat”.  

„Da, vreau să accentuez că spiritul acestei clase de mijloc moscovite este funcționăresc și nu de întreprinzător. Această clasă de mijloc depinde de stat”, spune rusul.

Noi avem întreprinzători mici, însă importanța lor este mult mai mică decât în Europa sau în SUA. Micul burghez nu este o figură tipică pentru Rusia.

Serghei Șelin:

La Moscova începe ninsoarea. O nouă dimineață de sticlă. Sunt zero grade și mii de oameni, gheboșați în hainele lor scumpe, aproape că aleargă spre birouri și către visul unei clase de mijloc, aspirație tot mai greu de identificat și de păstrat. 

Rosstat, agenția de statistică de stat din Rusia, a făcut raport în 2021 privind veniturile populației. Experții au calculat că veniturile rușilor au scăzut cu 30%, dramatic, după ce Rusia a anexat Crimeea. Poate că așa arată drumul spre deciziile păcii.

***

Libertatea nu relatează pentru state, Guverne sau coaliții militare, ci pentru societate. De aceea, obiectivul nostru e să aducem fapte și perspective din direcții diverse. Ne adresăm oamenilor obișnuiți, care sunt victimele lipsei de informare peste tot în lume, mai ales când apar conflicte sau războaie. Cu o veche expresie a presei: noi scriem nu pentru cei care trimit copiii altor oameni pe front, ci scriem pentru cei ai căror copii sunt trimiși pe front. Puteți citi corespondențele de la Kiev și de la Moscova aici.

Corespondențele din Ucraina:

• Corespondentul Libertatea, din Mariupol, la 15 km de zona ocupată de armata rusă: Ucrainenii fac cozi la bancomate, se pregătesc să plece
• Cum au petrecut ucrainenii „Ziua Invaziei” care n-a mai venit. „Eu țin pașaportul la mine, în cazul în care nu apuc să mă duc acasă”
• Armata de weekend a Ucrainei, cine este și cum arată: IT-iști, arhitecți și casnice din Kiev se antrenează să se lupte cu Putin

Corespondențele din Rusia:

• Corespondență din Rusia, de la trimisul special al Libertății. „Moscova e o metropolă, iar Rusia este colonia ei”
• Povestea unei familii de români aruncate, val după val, în Siberia. „Separarea oamenilor e totalitarismul lui Putin!”
• Pe televiziunile din Rusia se vede Putin la deschiderea Olimpiadei, iar știrile cu asistentele medicale în greva foamei sunt difuzate doar pe internet
• Corespondență din Moscova, de pe frontul banilor: orașul unde un apartament de 39 de mp, de calitate normală, costă echivalentul a 71.000 de euro
• Corespondență din orașul interzis, unde a fost creat Kalașnikov și care produce acum rachete. Cum trăiesc cu adevărat muncitorii ruși?
• Începe războiul? Ce cred studenții Universității de Stat din Moscova despre Putin
• Interviu cu un „agent străin” în Rusia

Corespondență din Cracovia:

Corespondență din Polonia. „Câți ucraineni mai trebuie să moară pentru ca SUA și UE să introducă sancțiuni dure contra Rusiei?”, titrează ziarul bisericii catolice

Corespondență din Slovacia:

Corespondență din Slovacia: „Agresiunea lui Putin în Ucraina ne amintește că și naționaliștii maghiari vor vechile granițe ale Ungariei”

***

Jurnaliști cu mare experiență, trimișii speciali ai Libertatea la Moscova, în Kiev, în estul Ucrainei, în Polonia și Slovacia, încearcă în corespondențele lor să aducă publicului românesc dimensiunea mai cuprinzătoare a ceea ce se întâmplă în această perioadă de mari tulburări și temeri. Pentru că războiul a revenit după zeci de ani în Europa, pe fondul populismului și redeșteptării naționalismului, definit ca suspiciune, înfruntare și chiar ură față de celălalt.

Urmărește-ne pe Google News