Corespondență din orașul interzis, unde a fost creat Kalașnikov și care produce acum rachete. Cum trăiesc cu adevărat muncitorii ruși?

Călătoria spre Kolomna începe la ora 7 dimineață, la gara Kazanskaia, unde pe peroane stau oameni tăcuți și zgribuliți, așteptând trenul electric care-i va duce acasă, într-una din suburbiile capitalei. 

Muncitorimea ieșită din turele de noapte, tăcută și îngândurată sau pur și simplu obosită, privește în semiîntuneric, în așteptarea luminii ce prevestește sosirea trenului. Între liniile de tren sunt îngrămădite mormane de zăpadă înghețată, murdară. 

Temperatura e de -7, iar decorul hibernal și aburii denși ce ies din gurile călătorilor amplifică senzația de rece. O călătorie până la Kolomna, stația terminus a garniturii pe care o așteptăm, costă 270 de ruble, aproximativ 3 euro, iar pe bilet este un cod QR pe care trebuie să-l scanezi pentru a deschide turnichetul. Călătoria durează două ore și jumătate.  

„Antidepresive dăruiește-mi, Santa!”

Trenul electric apare la timp, iar îmbarcarea durează două minute. Interiorul vagonului prezintă un confort sovietic, cu băncile tapițate cu piele de culoare maro, plasate față în față. Oamenii sunt obosiți, n-au chef de dialog. Doar trei tineri din colțul vagonului străpung liniștea cu hohote, anecdote și istorii cu peripeții de la chefuri. 

Recomandări

De ce Tudor Duma zis „Maru”, dealerul de droguri al lui Vlad Pascu, a fost pedepsit cu indulgență de instanța de fond: „A vândut doar canabis, o substanță care nu e greu de procurat”

Iar cu cât trenul înaintează spre est, cu atât vagonul devine mai rece, zăpada de după geam – mai imaculată, iar copacii par tot mai încremeniți sub crusta de gheață. Se aude sunetul de apel al unui telefon mobil – o piesă veselă de Crăciun a formației „Leningrad”: „Antidepresive dăruiește-mi, Santa! Dăruiește-mi, Santa, antidepresive!”. Și aici, boala secolului se numește depresie. Faptul că nu e diagnosticată nu o face inexistentă, ci doar neînregistrată oficial.  

Trenul Aliexpres 

Apar vânzătorii ambulanți. Vagonul devine un soi de iarmaroc cu produse de pe Aliexpres – becuri ce se aprind de la șireturi, cleiuri instant, mănuși, funii, plasturi contra durerilor reumatice, cearșafuri, fețe de masă și chiar mănuși de scărpinat animale de companie. Vânzătorii își prezintă marfa robotizat și detașat, ca și cum locul lor e în altă parte. O bătrână îl întreabă pe vânzătorul de plasturi reumatici: „Plasturii ăștia funcționează?”. 

„Desigur”, răspunde vânzătorul, reanimat de curiozitatea bătrânei, „eu nu mă puteam lega la șireturi din cauza durerilor de spate, iar acum sunt ca nou”. Bătrâna ia trei pachete de plasturi, pentru care plătește 150 de ruble. E singura care a cumpărat ceva. 

Recomandări

Fabrică de pașapoarte românești falsificate, descoperită la Kiev. Cât costa documentul fictiv

Trenul face multe opriri, iar stațiile sună firesc pentru urechea deprinsă cu limba rusă – Bîkovo, Kratovo, Ramenskoe, Raduga etc. 

Urmează cătunul Faustovo, o localitate de o mie de locuitori, însingurat în pustiul alb. Un toponim ce ni se asociază cu personajul lui Goethe, Faust, un învățat depresiv care caută sensul vieții și pactizează cu diavolul pentru a-l obține. Între timp, depresia a devenit populară.

Înainte de Kolomna, trenul se oprește la stația „Kilometrul 113” și sunt aproape două ore și jumătate de când a pornit din Moscova. Stația de la Kolomna e un mic peron înzăpezit și fără acoperiș. La ieșire se află o gheretă în care stă un lucrător la calea ferată și un cotlon cu turnichete pe care le deschizi scanând codul QR de pe biletul cumpărat la Moscova. Altfel, nu ieși din gară. O îmbinare frapantă de tehnologie și arhaism al unui teritoriu în care oamenii abia se deplasează, de oboseală. E de înțeles. Sunt -10 grade, iar prima senzație e că nu reziști. Dar reziști, secretul e mișcarea. Este și unul dintre sfaturile contra depresiei. 

Recomandări

De ce au votat tinerii un extremist. Diana Filimon, cofondatoare Gen, știri: „Călin Georgescu e un epigon, nimic altceva. Copiază modele care au funcționat. Este doar accidental un lider”

„Putin? Nu comentez, e bine că e pace și stabilitate” 

Serghei stă de mulți ani în Kolomna. „Pe timpul sovietic, orașul era închis pentru străini, intrai doar cu permis special. Aici, în cartierul Șciurovo, se află KB Mașinostroienia, un birou de stat care proiectează armament, unde a fost construit și testat primul automat Kalașnikov. Avem o uzină de construcție a trenurilor și o fabrică de frânghii”, spune el.

Serghei se prezintă drept fost militar, acum la pensie, și explică: de asta nu se lasă fotografiat. „Aici prețurile sunt ca în Moscova, iar salariile mici – 15.000, 25.000 de ruble (175 – 290 de euro). E greu să găsești un salariu de 25.000! Trenurile electrice sunt ticsite cu muncitori care merg în capitală. Dimineața pleacă, iar seara se întorc”, spune Serghei.

Omul mă îndeamnă ca, în locul lui, să-i fac o poză lui Putin desenat pe peretele lateral al blocului. Îl întreb despre Putin: „Nu comentez. Important e că este pace și stabilitate, asta contează”. 

Desenul ce acoperă peretele blocului îl înfățișează pe Putin în pieptul gol și musculos, stând pe un piedestal roman și ținând globul pământesc deasupra capului său. Sus este scris: „Tu susții întreaga lume, iar lumea întreagă te susține pe tine”. La Kolomna, Putin este întruchipat ca titanul Atlas din mitologia greacă, cel care este osândit să ducă veșnic pe umerii săi bolta cerească.

Primarul s-a sinucis după un scandal de corupție 

Găsesc o cantină provincială, caldă și curată, pe a cărei ușă de fier e scris că organizează banchete și festivități. Este ora 10 dimineața și sunt primul client. Cea care mă servește este o femeie amabilă din Asia Centrală. Pentru o pârjoală a la Kiev, o felie de pâine, o chiflă cu vișine și un ceai dau 200 de ruble – 2,3 euro.      

Căutând centrul istoric, o femeie care s-a mutat acum doi ani din Cita, un oraș ce se află pe ruta căii transsiberiene, după lacul Baikal, spune că oamenii din Kolomna sunt neprietenoși. „Oamenii sunt un pic răi aici, poate cauza e că orașul a fost cândva închis pentru străini și nu erau obișnuiți”. 

Oleg, un bărbat pe care îl întâlnesc aproape de centrul istoric, o contrazice pe femeia din Cita. E prietenos și povestește despre problemele orașului. Oleg are în Kolomna o afacere în logistică. 

E un rus care s-a născut și a trăit în Kârgâzstan până în 2005, an în care s-a produs „revoluția lalelelor”. Atunci, kârgâzii au înlăturat „clanul Akayez”, o dinastie prezidențială coruptă și ineficientă. Oleg spune că nu era apropiat de regim, dar că a fost printre victimele colaterale ale mișcării. A fugit de revoluție, în urma căreia și-a pierdut afacerea. Așa a ajuns în Kolomna, unde era stabilită soră-sa.

Oleg spune că Moscova și suburbia sa, Kolomna, sunt două lumi diferite. „Pe timpul lui Denis Lebedev au fost închise două întreprinderi de stat care se ocupau cu reparația drumurilor, au deschis în loc o firmă privată care toarnă asfalt pe drumuri. Multe întreprinderi le-a luat Moscova, iar bugetul a devenit mic”.

„În apropierea orașului au făcut o groapă de gunoi enormă, cât un bloc, și o uzină de ardere a deșeurilor unde aduceau gunoi din toată regiunea. Dacă bătea un vânt mai puternic, mirosul cuprindea întregul oraș. Groapa a fost închisă, dar ce sens, că din Kașira tot aduc deșeuri acolo”, spune Oleg. Se lasă fotografiat pentru „un ziar din România”, o țară cunoscută aici. E printre puținii care acceptă să-i apară imaginea în ziar.

Locuri de muncă? Pe pile 

Dmitri ține, într-un garaj de pe o uliță lăturalnică din centrul Kolomnei, o gheretă-anticariat unde vinde veselă de ceramică pictată, urcioare, suporturi pentru pahare, ceainice, vaze – toate din era sovietică. 

Vânzarea acestor mărunțișuri îi aduce un venit suplimentar la pensia de 13.000 de ruble – 150 de euro. „În Kolomna supraviețuiești, este rar când cineva are un salariu de 25.000 de ruble (n.r. – 300 de euro), dar și acestea să găsesc prin pile. Marele noroc este că suntem aproape de Moscova și lumea de aici merge la muncă acolo!”, spune Dmitri, amintindu-și că a început să vândă obiecte de anticariat în anii 90, la „piața de purici” din Moscova. 

„Atunci veneau străinii, americanii, francezii și le sclipeau ochii când vedeau obiecte vechi, din Rusia prerevoluționară”.

În gheretă intră un amic al lui Dmitri și aude întrebarea: E mare diferența între viața de la Moscova și Kolomna? „Glumiți?, intervine amicul. Moscova e o altă țară! Nu ai cum să compari!”. 

Cel mai scump obiect pe care îl vinde Dmitri e un suport pentru paharele de ceai, lucrat manual, ornamentat și care costă 1.300 de ruble (15 euro).   

Kremlinul din Kolomna 

Kolomna, cu o populație de 140.000 de oameni, situat la intersectarea a două mari râuri, Moscova și Oka, a fost cândva un important oraș de negustori. A fost fondat în secolul al XII-lea, iar în secolul al XVI-lea a fost împrejmuit de o fortăreață care se numește „Kremlinul din Kolomna”, din care au rămas doar șapte turnuri și o bucată din perete. 

O bună parte din centrul istoric din Kolomna a fost construit din cărămizile furate din Kremlinul Kolomnei. Rămășițele fortăreței, arhitectura bisericească și cea prerevoluționară, toate într-un autentic stil rusesc, prezintă interes pentru turismul intern. 

O parte din arhitectura istorică a fost dărâmată de sovietici pentru a fi înlocuită cu edificii funcționale. Aici este o fabrică de pastila – un desert rusesc tradițional făcut prin condensarea fructelor, și un muzeu al acestui desert. A rezistat, de asemenea, o fabrică de colaci. Alimente și armament.

Multe dintre casele mici din Kolomna, cele din lemn, îndeosebi cele în care nu locuiește nimeni, sunt într-o stare deplorabilă: abandonate, cocoșate sub presiunea timpului și a gerurilor. Altele sunt conservate bine și bucură ochiul celui care caută arhitectură veche. Orașul de la periferie este tipic sovietic, cu clădiri pe care le poți întâlni pe întreaga întindere a fostei Uniuni Sovietice.

Însă, pe lângă rămășițele Kremlinului, Kolomna are ceva inedit – un Putin, asemenea unui zeu, ținând în brațe pământul. Este exact postura care îngrijorează până la depresie, deopotrivă, și Vestul, și Estul. Postura puterii care se visează putere totală.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

***

Libertatea nu relatează pentru state, Guverne sau coaliții militare, ci pentru societate. De aceea, obiectivul nostru e să aducem fapte și perspective din direcții diverse. Ne adresăm oamenilor obișnuiți, care sunt victimele lipsei de informare peste tot în lume, mai ales când apar conflicte sau războaie. Cu o veche expresie a presei: noi scriem nu pentru cei care trimit copiii altor oameni pe front, ci scriem pentru cei ai căror copii sunt trimiși pe front. Puteți citi corespondențele de la Kiev și de la Moscova aici.

Corespondențele din Ucraina:

• Corespondentul Libertatea, din Mariupol, la 15 km de zona ocupată de armata rusă: Ucrainenii fac cozi la bancomate, se pregătesc să plece
• Cum au petrecut ucrainenii „Ziua Invaziei” care n-a mai venit. „Eu țin pașaportul la mine, în cazul în care nu apuc să mă duc acasă”
• Armata de weekend a Ucrainei, cine este și cum arată: IT-iști, arhitecți și casnice din Kiev se antrenează să se lupte cu Putin

Corespondențele din Rusia:

• Corespondență din Rusia, de la trimisul special al Libertății. „Moscova e o metropolă, iar Rusia este colonia ei”
• Povestea unei familii de români aruncate, val după val, în Siberia. „Separarea oamenilor e totalitarismul lui Putin!”
• Pe televiziunile din Rusia se vede Putin la deschiderea Olimpiadei, iar știrile cu asistentele medicale în greva foamei sunt difuzate doar pe internet
• Corespondență din Moscova, de pe frontul banilor: orașul unde un apartament de 39 de mp, de calitate normală, costă echivalentul a 71.000 de euro
• Corespondență din orașul interzis, unde a fost creat Kalașnikov și care produce acum rachete. Cum trăiesc cu adevărat muncitorii ruși?
• Începe războiul? Ce cred studenții Universității de Stat din Moscova despre Putin
• Interviu cu un „agent străin” în Rusia

Corespondență din Cracovia:

Corespondență din Polonia. „Câți ucraineni mai trebuie să moară pentru ca SUA și UE să introducă sancțiuni dure contra Rusiei?”, titrează ziarul bisericii catolice

Corespondență din Slovacia:

Corespondență din Slovacia: „Agresiunea lui Putin în Ucraina ne amintește că și naționaliștii maghiari vor vechile granițe ale Ungariei”

***

Jurnaliști cu mare experiență, trimișii speciali ai Libertatea la Moscova, în Kiev, în estul Ucrainei, în Polonia și Slovacia, încearcă în corespondențele lor să aducă publicului românesc dimensiunea mai cuprinzătoare a ceea ce se întâmplă în această perioadă de mari tulburări și temeri. Pentru că războiul a revenit după zeci de ani în Europa, pe fondul populismului și redeșteptării naționalismului, definit ca suspiciune, înfruntare și chiar ură față de celălalt.

Urmărește-ne pe Google News