CORESPONDENȚĂ DIN URLAȚI | La europarlamentare, între „Hai, noroc!” și resemnare. La prima oră a dimineții, cârciuma era mai plină ca secția de votare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
8.400 de cetățeni cu drept de vot trăiesc în bătrânul orășel prahovean „dintre vii”. La șapte dimineața, pe străzile din Urlați îți răspunde ecoul. Constantin Simion este primul om care vine să voteze, la secția de la Liceul Brâncoveanu Vodă.
Cuprins:
Mai sunt trei minute până la deschiderea urnelor și doamnele din comisie îl roagă să mai aștepte. Primul alegător așteaptă. A venit devreme, să nu stea la coadă: „Sunt bolnav la rinichi și poate să mi se facă rău”.
Are 60 de ani și a votat ca „să scadă vârsta de pensie, să nu fie abia la 65 de ani”. A lucrat la IAS, acum strânge ambalaje din plastic, pentru bani de mâncare. A mers de fiecare dată la vot. Pentru că „așa trebuie, nici nu se discută”.
Primul alegător își trage șapca pe cap și pleacă, încet, târșâind adidașii care au avut cândva o culoare și cărându-și sacoșa în care are pet-uri.
Urmează o doamnă care a lucrat ca măturătoare 27 de ani în Urlați. Are pensie minimă. A votat pentru pensie mai mare. A votat și la referendum, să-i iasă fiul din închisoare. Nici vorbă de coadă sau de grabă, în Urlați ai timp să auzi toate poveștile. Toate, adevărate.
Alegători, în „naturelul” lor
Cândva, orașul de 10.000 de locuitori a fost înfloritor. Avea crame, podgorii, filatură. Apoi n-a mai fost nimic.
„Acum au venit străinii, să ne ia pământurile”. E părerea unui cetățean turmentat de la ora 7.30.
La parterul unei vile în construcție e un bar sumar mobilat, dar mai populat decât secția de votare de la liceu.
Oamenii - zilieri în construcții, șoferi, mici comercianți, pensionari - stau cu paharele de votcă și coniac în față. Sting tăria cu bere și discută. Nu se decid cu cine să voteze.
„Dar de votat, votăm. Încă nu știm cu cine, ne gândim”. Și la referendum votează. Deliberează vesel prin aburul de țigară și băutură.
Un domn cu mustață gălbuie se „laudă” că nu s-a dus la vot niciodată, că n-a avut pe cine să voteze. A votat doar la un referendum înainte de 1989. Dar știe precis ce-ar vrea de la europarlamentari: “Să ne aducă înapoi copiii plecați în străinătate. Să aibă de muncă aici, în țară, să nu-i mai exploateze afară. Cine ar putea să facă asta, ce politician? Cine?”.
Domnul cu mustață are doi copii, fata e asistent de șofer de tir, băiatul e șofer de tir. Are și o nepoțică. Și nu-i vede decât o dată, de două ori pe an.
Oamenii nu beau de dimineață fără motiv. O poză de familie sfâșiată e un rezon suficient să dai suta pe gât, să sufere și ficatul, nu numai inima. Că așa-i democratic.
Tinerii din Urlați vor „integrați-integrați”
În fața secției de la Liceul Brâncoveanu au descins măturătorii, să perie aleea, cu mături de nuiele, să fie drumul bun spre urne. Au terminat curățenia, se duc să voteze și ei.
La câteva străduțe distanță, la școala veche din 1924 vin și tineri la vot. Unul dintre ei a parcat hotărât jeep-ul în poartă.
Tinerii nu au probleme legate de indecizie. Dimpotrivă. Știu ce vor: cu autostrăzi și fără corupție. Și „o viață mai bună pentru copiii noștri”.
„Europa să ne integreze mai bine, cu drepturi depline, să fim integrați-integrați”. Despre obligații, numai de bine. Tinerii știu și întrebările la referendum. Vin grupuri-grupuri, în haine sport, de vară, în pas elastic.
Zarzavaturi și alte corupții
Lângă primărie, e biserica. Bate clopotul în Urlați, ca o chemare secretă și îndepărtată. Sunetul ăsta e tot ce a rămas din veacurile când aici era un târg vestit, unde negustorii și cumpărătorii strigau peste măsură. Istoricii nu i-au dat de capăt originii numelui localității, nici măcar Nicolae Iorga n-a dezlegat enigma: să fie maghiar, secuiesc, românesc, slav? Ce înseamnă, cine l-a botezat?
Localitatea are peste jumătate de mileniu de când există în documente. De prin vremea lui Neagoe Basarab. Atunci erau boierii, cu moșiile lor. Acum au venit japonezii de la Yazaki, cu fabrica de cabluri auto. Filatura a fost preluată de niște turci. Și în viticultură au apărut investitori. De lucru ar fi. Și totuși...
În piața agroalimentară a orașului sunt patru tarabe: una cu brânză și lapte, celelalte, cu răsaduri de legume, ceapă și zarzavat. Un domn, singurul cumpărător, se târguiește la verdețuri. Câinele lui a luat mirosul cașului. Stăpânul cere o feliuță, de poftă, pentru maidanezul din dotare. Legumele și fructele, aduse din alte zone, se vând la buticuri.
Producătorii din piață se duc la vot după-amiază. Se duc să voteze cu? „Secret!”. Pentru ce? “Să nu mai fim conduși de Europa, să conducem noi Europa”.
Nea Titi, 75 de ani, se declară contra străinilor în fruntea țării.
„Toți suntem corupți, și dumneavoastră sunteți, dacă vă dau ceva să nu publicați materialul, luați? Luați”.
Nu luăm, deși răsadurile lui de ardei capia freamătă pe trotuar ca vrejul de fasole al lui Jack.
Resturi de zgomot, urme de speranță
Lumea se strânge și la biserică. Mame tinere, înconjurate de cete de copii.
„Să votez? Nu știu pentru ce se votează”, spune o tânără cu coadă de cal, împingând cu osârdie căruciorul spre slujba de duminică.
Ăsta e Urlațiul în zi de europarlamentare și de referendum.
8.400 de cetățeni cu drept de vot. Și tot atâtea păreri. Și dureri. Sunt sute de astfel de locuri în toată țara. Locuri unde simți, de la primul contact cu oamenii, că aici s-a frânt ceva, cândva și că osul istoriei nu s-a mai sudat niciodată. Oamenii nu vorbesc vrute și nevrute. Vorbesc numai despre sensul vieții. Care trebuie să înceapă dintr-un moment în altul. Ei așteaptă.
Citește și:CORESPONDENȚĂ DE LA SULINA | Primul vot în locul unde soarele răsare prima oară peste Europa. PAH transmite din cel mai estic punct al RomânieiCORESPONDENȚĂ DIN URLAȚI | Mesajul unui alegător pentru viitorii europarlamentari: „Aș vrea ca toți copiii care sunt competenți să poată să conducă țara”
