Corina Drugan merge „la birou” pe iaht. Cum a ajuns skipper, instructor și campioană națională: „Realizezi cât de puțin îți trebuie ca să fii fericit”

Decizia, care la vremea aceea părea un pariu riscant, avea să le schimbe complet viața. Astăzi, în jurul acelei bărci s-a dezvoltat o școală de navigație prin care au trecut peste 4.400 de cursanți, iar Corina Drugan (36 de ani) a devenit skipper, instructor certificat de iahting și multiplă campioană națională la sailing.

O pasiune de familie a devenit un mod de viață

„Tata a fost mereu îndrăgostit de apă și navigație. Inițial a vrut să dea la Marină, dar când a mers la înscriere și-a dat seama că acolo era militărie, iar el căuta libertatea pe mare. Așa că a renunțat la Marină, dar a continuat să practice sporturi nautice pe lac.

Pe vremea comunismului nu aveai voie să ieși cu velierul pe mare, autoritățile temându-se de tentative de fugă din țară (n.r. – fuseseră deja câteva cazuri, cea mai cunoscută evadare fiind relatată de Libertatea într-un articol din 2025). Imediat după Revoluție însă, a folosit orice prilej ca să navigheze. În 1990 a ajuns până la Istanbul și înapoi cu o barcă mică, de doar 6 metri”, povestește Corina pentru Libertatea.

Pasiunea tatălui ei a fost definitorie pentru parcursul său în viață, mai ales că în 2000, economiile familiei pentru o mașină s-au dus pe un velier de 8 metri din 1970, numit Aiax. A fost prima cărămidă pusă la temelia școlii de navigație pe care au deschis-o împreună.

Corina Drugan este bucureșteancă 100%, dar s-a născut la Galați, dintr-o coincidență, cum spune. De fapt, până și venirea ei pe lume este conectată de pasiunea tatălui ei pentru navigație.

„Părinții mei locuiau în București, dar tata și-a dorit foarte mult să-l ducă pe fratele meu (pe atunci de un an și jumătate) să vadă marea pentru prima dată. Mama era însărcinată cu mine, aproape de termen, așa că s-a dus la Galați, la bunica și mătușa mea, ca să nu rămână singură în București. Așa că m-am născut în orașul de pe Dunăre, exact când fratele meu vedea marea prima oară”, povestește ea.

Instructoarea a fost mereu atrasă de sport și l-a tratat cu seriozitate. A început cu înotul, apoi a făcut baschet și tenis. La 16 ani, datorită înălțimii și alurii sportive, continuă ea, mama ei a înscris-o la concursul Elite Model Look, unde a luat locul 2.

A urmat o perioadă de patru ani de modelling și a apărut pe coperta revistei ELLE România. În paralel cu prezentările de modă, așa cum susține, s-a ținut de școală și a absolvit Facultatea de Relații Publice și Comunicare.

„Am început să lucrez în domeniu de la 20 de ani, iar în 2004 mi-am deschis propria agenție de PR. A fost o agenție mică, dar prin ea m-am ocupat, printre altele, și de PR-ul tatălui meu. În acea perioadă, el devenea primul român care a traversat solitar Marea Neagră până la Batumi și înapoi, iar acela a fost primul moment în care profesia mea s-a intersectat direct cu navigația”, își aduce aminte.

Competiții, titluri și o școală de navigație

Adevăratul punct de cotitură a fost tot în anul 2000, când avea 20 de ani, iar tatăl ei a invitat-o la o competiție pe o barcă.

„Nu mi-a plăcut deloc: erau prea multe comenzi, iar atmosfera mi s-a părut extrem de tensionată. La următoarea regată i-am zis că vin doar dacă mă lasă pur și simplu să fac plajă, fără să-mi dea nicio comandă. Spre surprinderea mea, a fost de acord. Așa că, ușor-ușor, am început să prind gustul navigației și am descoperit satisfacția de a vedea că pot și eu. Din acel moment am început să particip constant la regate, iar în 2004 am urmat cursurile de navigație și am obținut brevetul de skipper”, după cum spune.

Tot în acel an a început și activitatea ei competițională, de care este foarte mândră. „Sunt puțini cei care au văzut fenomenul navigației de agrement din România încă de la început, iar eu mă număr printre ei”.

În 2008, a apărut și ideea școlii de navigație, când ea și fratele ei urmau cursurile singurei școli de navigație care exista atunci în România. „Amândoi am simțit că pregătirea practică era insuficientă. Noi eram norocoși pentru că îl aveam pe tata și barca lui, așa că puteam merge cu el în expediții ca să învățăm cu adevărat.

Ceilalți colegi de curs însă obțineau brevetul și rămâneau pe mal: nu aveau cu cine să meargă mai departe și nici suficientă experiență practică încât să îndrăznească să plece singuri pe mare.

Așa s-a născut ideea unei școli de navigație axate puternic pe practică și a unui business de familie: tata era instructorul de practică, fratele meu se ocupa de partea de teorie alături de alți profesori navigatori, iar eu preluasem partea administrativă, de marketing și PR.

Așa se face că în 2009 am deschis oficial porțile școlii de navigație SetSail, denumită sugestiv după celebra expresie «Toate pânzele sus!», tradusă în engleză”, spune Corina.

Au urmat ani plini de participări la regate, expediții pe mare și cursuri pe care le-a urmat pur și simplu din pasiune pentru navigație. În 2017, a devenit pentru prima dată campioană națională alături de colegii ei din echipajul SetSail, pe un velier Farr 40.

Ulterior, cu același echipaj, a mai obținut încă trei titluri de campion național, titlul de vicecampion mondial, iar la faimoasa cursă de 600 de mile în jurul Siciliei, Rolex Middle Sea Race, a reușit să ocupe locul 2 în grupa din care făcea parte.

„Astfel de concursuri presupun multă disciplină, lucru în echipă și rezistență. Fiecare om din echipaj are rolul lui clar și influențează direct rezultatul final. În cursele lungi de tip offshore – cea mai lungă la care am participat a durat 7 zile și 6 nopți – ai nevoie și de un psihic foarte bun, capabil să facă față condițiilor de stres, oboselii fizice și lipsei de somn”, explică ea experiența.

Cu timpul, adaugă ea, și-a dorit să treacă la nivelul următor și să poată da mai departe din ce a învățat, așa că în 2018 s-a înscris la Școala de Antrenori, iar din 2020 a devenit oficial unul dintre antrenorii români de iahting.

„Încurajez pe oricine să încerce, deși nu este o muncă ușoară”

„Pentru mine, marea înseamnă în primul rând libertate și reconectare. Odată ce ieși în larg, chiar dacă te afli pe o barcă de doar 12 metri, ai un sentiment incredibil de spațiu datorită orizontului și nemărginirii apei. În plus, marea te învață de cât de puține lucruri ai nevoie ca să fii fericit”, spune Drugan despre relația pe care o are cu marea.

Am rugat-o să explice și ce înseamnă exact meseria de skipper și instructor de iahting, iar ea a început prin a sublinia cum este una sezonieră, deoarece depinde direct de vreme și se practică, de obicei, în sezonul cald.

„În cazul meu, activitatea se desfășoară tot timpul anului, pentru că mă ocup permanent de administrarea și organizarea școlii de navigație, dar și de partea de marketing, PR și social media a businessului”.

În același timp, o zi de lucru ca instructor începe pentru ea la ora 8:30 cu o cafea, iar la 9:00 este pe barcă. „Urcăm la bord și ieșim pe apă pentru exersarea manevrelor. La prânz ne întoarcem la mal pentru pauza de masă, după care ieșim pentru cea de-a doua sesiune de practică. În unele zile rămânem pe apă până la ora 22:30, pentru ca echipajul să experimenteze și ce înseamnă navigația de noapte”,

Corina încurajează pe oricine să încerce un astfel de job, deși nu este o muncă ușoară, după cum menționează.

„Porți o mare responsabilitate pentru tine, pentru echipaj și pentru barcă. Totuși, în timp ce majoritatea oamenilor merg la muncă într-un birou, în fața unui calculator, tu mergi în golfuri spectaculoase și marine cochete, te bucuri de soare și ești mereu în mijlocul naturii”.

Pentru a fi un bun skipper de charter (cel care e angajat să conducă o barcă închiriată) sau instructor, continuă Drugan, este foarte important să pui siguranța pe primul loc. „În plus, un skipper bun trebuie să-și păstreze calmul în situații neprevăzute, să fie un bun comunicator, să aibă răbdare cu oamenii de la bord și să știe să creeze o atmosferă plăcută în echipaj. Și, bineînțeles, ai nevoie de o familie înțelegătoare care să te susțină atunci când ești plecat de acasă săptămâni la rând.”

Ce presupune un curs de navigație și cât costă

Până în prezent, prin școala lor, spune Corina, au trecut peste 4.400 de absolvenți care au devenit skipperi. Adoră să le vadă schimbarea de pe chip atunci când trec prima dată la timonă și conduc barca și simte o satisfacție uriașă când îi vede pe oameni cum se deconectează de la stresul zilnic, dar mai ales când îi vede la mal, după prima lor încercare, în timp ce întreabă: „când plecăm în următoarea aventură?”

În primul rând, cei care aleg să navigheze, continuă Drugan, sunt diferiți ca vârstă și profesie, de la IT-iști, medici și antreprenori, la adolescenți de 18-19 ani, trimiși de părinți să învețe navigația pentru vacanțe în familie.

„Un lucru care mă bucură enorm este că, în ultima vreme, vedem din ce în ce mai multe fete și femei care vin la cursuri, își iau permisul de skipper și preiau timona. Cursurile se adresează oricui are peste 18 ani, curiozitate și poftă de libertate, fără să fie nevoie de cunoștințe anterioare”, adaugă campioana.

Participanții învață tot ce ține de manevrarea bărcii (atât cu motor, cât și cu vele), marinărie, noduri, legislație, meteorologie, prim ajutor și reguli de siguranță. Cursul de bază pentru permisul complet C/D/S (motor și vele) costă 750 € + TVA, iar cel doar pentru barcă cu motor este 350 € + TVA. Există două variante de curs, după cum descrie Corina.

Prima este varianta clasică, de două săptămâni, unde teoria se face în București (seara, de la 18:00 la 21:00), urmată de 3 zile pline de practică pe mare, la Limanu. A doua opțiune este cursul intensiv de 4 zile, care se desfășoară integral la mare și îmbină teoria cu practica direct în marină.

„Partea frumoasă este că nu ai nevoie de propria barcă după absolvire. Cu permisul obținut poți închiria veliere oriunde în lume alături de familie sau prieteni. De asemenea, la noi există programul de continuitate prin care absolvenții pot participa la expediții-școală în Grecia, Italia, Bulgaria sau Olanda ori se pot înscrie în SetSail Yachting Teams și să participe la regatele din Cupa României”, precizează instructoarea.

Corina vorbește și despre expediția-școală Cyclades în Grecia, pe care au organizat-o la doi ani după deschiderea școlii și care în prezent a ajuns la ediția cu numărul 33, cât și despre cum au lansat programul de regate pe Marea Neagră, dar și expedițiile la Balcic, în Bulgaria.

O participare la o regată este 250 € + TVA și durează un weekend întreg (două zile de curse). Un loc într-o expediție la Balcic, care durează tot două zile, este între 250 și 300 €, iar un loc în expediția-școală din Grecia (care durează o săptămână) este în jur de 950 €.

„Poate părea o sumă mare la prima vedere, dar când te gândești că barca îți este și hotel, și mijloc de transport, și accesul tău direct la «piscina infinită», iar o vacanță la schi ajunge să fie mai scumpă de atât, eu zic că merită să încerci măcar o dată în viață. Deși garantez că nu vei rămâne doar la o singură experiență!”.

„Pe apă, totul devine foarte simplu și autentic”

Din cauza restricțiilor din perioada comunistă, velierul are o istorie mai recentă la noi, dar este pentru toată lumea, după cum susține Corina.

„Prejudecata că este un sport destinat doar milionarilor încă mai persistă, însă realitatea e complet altfel. O vacanță pe barcă are un cost extrem de rezonabil dacă o compari cu orice concediu obișnuit la un hotel de 4-5 stele. Ce mi-aș dori să știe lumea este că pe apă, totul devine foarte simplu și autentic; marea are un mod unic de a te deconecta de la tot consumismul zilnic și de a-ți arăta cât de puțin îți trebuie pentru a fi fericit”.

O altă prejudecată este legată de faptul că meseria Corinei se adresează în special bărbaților. Ea confirmă că așa au stat lucrurile în concepția societății, vreme de mulți ani, dar acum imaginea s-a schimbat.

„E adevărat că încă se mai crede că pe barcă trebuie să ai mușchi și forță fizică, deși toate sistemele și manevrele moderne sunt concepute tocmai pentru a putea fi manevrate cu ușurință. Pe apă contează stăpânirea de sine, responsabilitatea, atenția la detalii și modul în care comunici, iar cele mai multe dintre femei au aceste calități”, după cum subliniază.

Ea și-a adus aminte și de o pățanie când era skipper în Grecia, ajunsese în port și aștepta pe cineva de la administrație să vină să colecteze taxa și să-i ajute cu apa și curentul. „Aproape mereu se adresează căutând din priviri «Captain, Captain!». Când au ajuns la barca noastră, au fost atât de uimiți să vadă că eu sunt skipperul, încât se încurcaseră complet și nu mai știau cum să mi se adreseze!”.

Celor care au în continuare idei preconcepute, Drugan le propune pur și simplu o vizită în marină. „Vor vedea multe fete extrem de hotărâte și pregătite, care şi-au obținut permisul de skipper, manevrează ambarcațiunile fără nicio ezitare și chiar conduc echipaje la competiții. Până la urmă, marea nu aparține nimănui în mod exclusiv, este deschisă oricui o respectă, o iubește și își dorește să învețe navigația.”

Femeilor care-și doresc să încerce astfel de cursuri, instructoarea le-ar spune să nu stea pe gânduri și să-și acorde această șansă.

„Chiar dacă la început nu te gândești neapărat la o carieră de skipper, tot cursul este o experiență extraordinară în sine. Un proces care te scoate din rutina zilnică, îți dă un boost uriaș de încredere în tine și te reconectează cu ceea ce contează. Pe apă descoperi o libertate greu de egalat și, cel mai important, cât de multe lucruri eşti capabilă să faci atunci când îți dai voie să încerci!

Pe lângă cunoștințele practice, cursul îți deschide ușa către o comunitate minunată de oameni drăguți și pasionați, unde poți lega prietenii (și chiar căsătorii). Fun fact: conform unei vechi tradiții maritime, respectată și azi, skipperul are dreptul să oficieze căsătorii la bord pe durata călătoriei, așa că nu se știe niciodată unde te poate duce un astfel de curs!”

Frici și scenarii demontate

Corina Drugan spune că frica de necunoscut e absolut normală, dar de cele mai multe ori vine din niște scenarii pe care ni le facem în cap înainte să vedem cum stau lucrurile în realitate.

„Dacă se răstoarnă barca?” – Un velier modern este conceput din punct de vedere fizic să nu se răstoarne. Are sub apă o greutate uriașă în chilă, numită lest, care funcționează pe sistemul hopa-mitică: oricât ar înclina-o vântul, chila o trage mereu înapoi. Înclinarea pe care o vezi în poze e absolut normală și face parte din farmecul navigației, nu e un pericol!
„Dacă o să-mi fie rău de mare?” – Răul de mare apare, de obicei, doar în primele ore, până când creierul tău se obișnuiește cu mișcarea apei. Există soluții foarte simple, cum sunt pastilele de rău de mișcare luate înainte de plecare, care sunt foarte eficiente – și vă zic asta din proprie experiență! Sunt o persoană care simte un ușor disconfort chiar și când se dă în leagăn, ca să nu mai zic de mersul cu mașina pe bancheta din spate. În plus, pe barcă ajută enorm și să stai afară pe punte, la aer curat, și să privești orizontul (nu ecranul telefonului!).
Frica de apă când nu știi să înoți – Pe barcă porți vestă de salvare ori de câte ori e nevoie, iar siguranța este întotdeauna pe primul loc. Nu trebuie să fii un înotător de performanță ca să te bucuri din plin de o vacanță pe apă.

O furtună pe mare și o serie de lecții valoroase

Cel mai greu moment pe care instructoarea l-a trăit pe mare a fost chiar la începuturile ei în navigație, când a plecat spre Odesa la bordul ambarcațiunii Aiax, barca familiei sale, alături de tatăl ei și alți trei prieteni.

„La întoarcere, ne-a prins o furtună extrem de puternică pe Marea Neagră, care a durat 24 de ore neîntrerupte. Valurile se spărgeau de cocă cu un zgomot atât de puternic, încât aveai impresia că ne lovește un ciocan uriaș. Îmi amintesc că, atunci când cerul s-a acoperit complet de nori și a izbucnit furtuna, aproape că nu mai exista nicio diferență între sus și jos. Cerul era la fel de învolburat ca marea, plin de vânt și ploaie torențială; singura diferență era că apa mării era caldă, iar ploaia de sus era rece.

Atunci am realizat cu adevărat cât de important este să ai încredere deplină în skipperul tău. Faptul că tatăl meu, Sorin Drugan, era la cârmă și știam că are experiență uriașă m-a făcut să nu mă îndoiesc nicio secundă că vom ajunge cu bine la mal. Singura mea dorință era doar… să ajungem ceva mai repede”, după cum povestește.

Cu toate astea, la final de zi, contează lecțiile pe care le-a învățat pe mare, de la faptul că înveți să respecți natura, la cel în care înțelegi că nu poți controla vremea sau starea apei, ceea ce te va face mai flexibil, mai atent și mai adaptabil la orice situație, fără să îți asumi riscuri inutile.

„Îți dai seama cât de puțin îți trebuie ca să fii fericit. Și poate vă gândiți că e simplu să fii fericit la bordul unui iaht pe care mulți îl consideră, pe nedrept, un obiect de lux, dar eu am fost la fel de fericită pe Aiax, bărcuța familiei de 8 metri la care, de cele mai multe ori, motorul nu funcționa, iar confortul era cam ca la cort. Nu în ultimul rând, înveți ce înseamnă munca în echipă și încrederea.

Barca este un spațiu mic în care toată lumea trebuie să colaboreze. Înveți să ai încredere în cel care conduce ambarcațiunea, să fii atent la cei din jurul tău și să ajuți. Trecând împreună prin diferite situații, legăturile și prieteniile dintre oameni devin mult mai strânse și mai sincere. Cu unii devii bun prieten, iar cu alții realizezi că e mai bine să-i eviți”, încheie Corina.