Coronavirusurile au afectat oamenii de foarte mulți ani, dar niciodată n-am putut face un vaccin împotriva lor. Un cercetător australian explică de ce e așa dificil
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În acest moment sunt peste 50 de experimente și de studii clinice pentru diverse tipuri de posibile vaccinuri pentru SARS-CoV-2, noul coronavirus care a apărut în China la sfârșitul lui 2019. Cu așa multe grupuri de cercetători lucrând la un vaccin, pare aproape sigur ca măcar unul dintre ele să fie eficient. Realitatea, însă, este mult mai complicată.
Cuprins:
Acesta nu e nici primul, nici ultimul coronavirus care a infectat oamenii și, până acum, cercetătorii nu au putut dezvolta un vaccin pentru coronavirusuri din cauza provocărilor enorme.
Primele coronavirusuri care afectează oamenii au fost identificate în anii ‘60. De atunci, cercetătorii au aflat că acestea reprezintă o familie de virusuri care este preponderent responsabilă pentru infecții ale tractului respirator superior. Multe dintre ele, de exemplu, cauzează răceala comună.
S-ar crede că ar exista deja un vaccin măcar pentru unele din aceste coronavirusuri având în vedere că știm de ele de decenii. Problema e că nu există un vaccin eficient nici acum, după atâția ani.
Asta pentru că coronavirusurile afectează preponderent tractul respirator superior, unde sistemul imunitar nu ajunge ușor, a spus Ian Frazer, cercetător la Universitatea din Queensland, Australia.
În trecut, Frazer a fost implicat în dezvoltarea vaccinurilor pentru virusul papiloma uman (HPV) care provoacă cancerul de col uterin -- un vaccin care a avut nevoie de ani de muncă pentru a avea succes.
Este un sistem imunitar separat, dacă vreți să-i spuneți așa, care nu este ușor accesibil prin tehnologia vaccinului.
Profesorul Frazer pentru ABC News Australia:
De ce funcţionează diferit sistemul imunitar pe tractul respirator superior
Tractul respirator superior se află, evident, în interiorul corpului nostru, însă sistemul imunitar îl tratează de parcă ar fi o suprafață externă. Așa că încercările de imunizare sunt ca și cum ai încerca să faci un vaccin care omoară un virus la suprafața pielii.
Pielea și stratul exterior de celule din tractul respirator superior acționează ca o barieră împotriva virusurilor, oprindu-le să intre în corp. Problema e că este foarte dificil să neutralizezi virusuri „în afara” corpului.
Acest lucru se datorează în parte faptului că numai stratul exterior de celule se infectează, ceea ce, comparativ cu o infecție severă de organe interne, nu produce același răspuns imun, deci este mai greu de vizat.
În trecut, multe din vaccinurile concepute împotriva coronavirusurilor care au eșuat au avut rezultate mai proaste decât dacă niciun vaccin nu ar fi fost administrat.
Una dintre problemele cu vaccinurile corona e că atunci când răspunsul imun traversează către locul în care se afle celulele infectate cu virus, de fapt, crește patologia în loc să o reducă
Imunizarea cu vaccinul SARS provocat, la animale, inflamații în plămâni care altfel nu ar fi existat dacă nu ar fi fost administrat vaccinul.
Ian Frazer, cercetător la Universitatea din Queensland, Australia:
Posibilitatea reinfectării este reală
În privința imunității după infecția cu un coronavirus, profesorul australian a confirmat că o persoană care se vindecat de o răceală încă are anticorpi care o protejează de o infecție în viitor. Însă, această imunitate nu durează toată viața, ci doar câteva luni.
„Cred că ar fi corect să spunem că imunitatea naturală pe care o primiți după infecția cu acest coronavirus probabil se va dovedi ca și coronavirusurile pe care le-am văzut în trecut”
Va exista o anumită protecție naturală pe o perioadă de luni, poate chiar ani, dar nu va fi pe tot parcursul vieții. Vestea bună este că, dacă ați fost reinfectat cu virusul a doua oară, la câteva luni distanță, va exista probabil o imunitate suficientă pentru a nu vă îmbolnăvi grav
Profesorul Frazer:
În acest moment, o sumedenie de diverse vaccinuri diferite sunt în curs de dezvoltare și testare pentru imunizarea împotriva SARS-CoV-2. Unele sunt concepute să omoare virusul prin înglobarea unei versiuni atenuate sau inactive cum facem pentru vaccinul pentru gripă, altele sunt mai experimentale și folosesc ARN mesager ca să forțeze celulele infectate să producă anticorpi.
Frazer crede că cel mai promițător vaccin ar trebui să folosească un fragment din virus atașat unui chimical care induce un răspuns imunitar.
Suntem la cel puţin un an distanţă de un vaccin
Acest [tip de vaccin] a avut succes în modelele animale pentru coronavirusuri în trecut și, desigur, acolo sunt cei mai mulți bani investiți în acest moment.
Un alt fel de vaccin ar fi bazat pe anticorpii transferați de la cineva care a fost deja infectat și a scăpat de infecție. Acesta ar putea fi un alt mijloc imunologic de prevenire a infecției și ar putea fi probabil dezvoltat mai rapid decât un vaccin real.
Ian Frazer:
Un vaccin care oferă imunitate oamenilor pentru un coronavirus ar fi o premieră mondială. Însă, chiar și dacă un astfel de vaccin se dovedește a fi sigur și eficient, acesta este la cel puțin 12-18 luni distanță. Apoi fabricarea în masă și distribuirea sa ar putea dura încă pe atât având în vedere că ar fi nevoie de miliarde de doze.
Până atunci, distanțarea socială, purtarea măștilor de față în public, și igiena impecabilă sunt cele mai bune arme la dispoziția noastră împotriva amenințării coronavirusului.
LIBERTATEA PUBLICĂ ARTICOLE DE ȘTIINȚĂ. În plină criză provocată de pandemia de coronavirus, mai mult ca oricând cititorii au nevoie de informație științifică de calitate, prezentată limpede. Libertatea a deschis o serie de colaborări cu jurnaliștii români de la publicația ZME Science, o platformă independentă de jurnalism de știință, alcătuită din experți care, în mod obișnuit, relatează pentru publicul avizat din străinătate. Ei scriu, în fiecare zi, mai multe articole în Libertatea. bazate pe cele mai recente date și studii despre epidemie.
