Un crater masiv a apărut violent în tundra siberiană anul trecut, când o puternică explozie de gaz metan a aruncat gheața și stânca la sute de metri distanță și a lăsat o adâncitură circulară.

Din 2013 încoace, de când a fost repertoriat primul crater, a fost a 17-a gaură care a apărut în peninsulele îndepărtate Yamal și Gyda din Arctica Rusă.

„Noul crater este bine conservat în mod unic, deoarece apa de suprafață nu se acumulase încă în crater când am studiat-o, ceea ce ne-a permis să studiem un crater proaspăt, neatins de degradare”, a spus Evgheni Ciuvilin, cercetător principal la Centrul de recuperare a hidrocarburilor al Institutului de Știință și Tehnologie Skolkovo din Moscova.

Cu drona în craterul adânc de 30 de metri

A fost, de asemenea, prima dată când cercetătorii au reușit să coboare o dronă adânc într-un crater – ajungând la 15 metri sub pământ, permițându-le să capteze forma cavității subterane în care s-a acumulat metan.

Ciuvilin a făcut parte dintr-o echipă de oameni de știință ruși care au vizitat craterul în august 2020. Descoperirile lor au fost publicate în revista Geosciences săptămâna trecută.

Drona a realizat în jur de 80 de imagini, permițând cercetătorilor să construiască un model 3D al craterului, care are o adâncime de 30 de metri.

Autorul studiului, Igor Bogoiavlenski, de la Institutul de Cercetare a Petrolului și Gazelor din Academia Rusă de Științe, a servit ca pilot de dronă și a spus că trebuie să se întindă pe marginea craterului adânc de 10 etaje și să-și atârne brațele peste margine pentru a controla drona.

De trei ori am ajuns aproape să o pierdem, dar am reușit să obținem datele pentru modelul 3D

Igor Bogoiavlenski

Modelul, care a arătat grote și caverne neobișnuite în partea inferioară a craterului, a confirmat în mare măsură ceea ce oamenii de știință au presupus: gazul metan se adună într-o cavitate din gheață, provocând apariția unei movile la nivelul solului. Movila crește în dimensiuni înainte de a arunca gheața și alte resturi într-o explozie și de a lăsa în urmă craterul masiv.

Ceea ce este încă neclar este sursa metanului. Ar putea proveni din straturi adânci din Pământ sau mai aproape de suprafață – sau dintr-o combinație a celor două.

Verile calde au slăbit stratul de permafrost

Verile mai calde – Arctica se încălzește de două ori mai repede decât media globală – au slăbit stratul de permafrost, care acționează ca un capac, facilitând evacuarea gazului.

Unii experți estimează că solurile din regiunea permafrost conțin de două ori mai mult carbon decât atmosfera, făcând regiunea extrem de importantă în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Permafrostul este un termen care definește solurile înghețate tot timpul anului la o adâncime între 2 și 15 m. Regiunile de permafrost se află în ținuturile cu climat polar, unde temperatura medie anuală nu depășește -1 °C și cantitatea medie anuală de precipitații este sub 1.000 mm.

Deoarece schimbările climatice determină topirea permafrostului, se degajă gaze cu efect de seră, în principal metan, care la rândul lor alimentează accelerarea schimbărilor climatice.

Topirea permafrostului este o provocare pentru Rusia, care a construit multe orașe și infrastructură de petrol și gaze pe terenuri înghețate, care la acea vreme erau considerate stabile.

Un val de căldură a cuprins cea mai mare parte a Arcticii mai multe săptămâni, anul trecut, iar pe 20 iunie s-a înregistrat un record absolut pentru Cercul Polar: temperatura a atins 38 de grade Celsius la Verhoiansk, un oraș din Siberia, una dintre cele mai nordice regiuni ale Rusiei.

Foto: captură video Igor Bogoiavlenski

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.