Crin Antonescu, urmărit de blestem?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Apariţia pe lume a lui Antonescu n-a fost lipsită de peripeţii, aşa cum singur recunoştea actualul preşedinte interimar, în 2009, într-un interviu acordat Academiei Caţavencu. “M-am născut în condiţii normale, din câte mi s-a relatat, la 21 septembrie 1959, către prânz, în condiţii de greutate şi lungime normale. Cred că am cântărit vreo trei kile şase sute, trei kile opt sute. Şi am făcut ceva scandal. De altfel, am avut primele două luni de viaţă ceva mai dificile. În sensul că am avut nu ştiu ce boli care bântuiau pe atunci printre nounăscuţi, în orice caz, boli dificile, şi a stat maică-mea cu mine în spital”. Odată depăşit momentul critic, Crin s-a lovit, la vârsta de trei ani, de un alt perete ridicat de destin în calea lui: divorţul părinţilor, mama - învăţătoare, tatăl - suplinitor de limba română. Conform declaraţiilor lui Antonescu, faptul că a rămas cu tatăl lui după separare a creat o distanţă uriaşă între el şi mama lui, redusă ani buni la o tăcere plină de reproş din partea fiului şi transformată abia la maturitate într-un raport civilizat: “Ţin la ea şi e - cum să spun? - o persoană apropiată, chiar dacă o văd foarte rar. Dar nu e şi, probabil, nu va mai apuca să fie o relaţie naturală, completă, fiu-mamă”.
Cuprins:
S-au cunoscut în facultate
La 14 ani, şi-a urmat tatăl la Iaşi, unde acesta s-a tratat de plămâni, dar s-a întors apoi în Tulcea, apropiindu-se foarte mult de istorie, materie la care avea să cucerească şi locul I la Olimpiada pe ţară, cinci ani mai târziu, în 1978. A intrat al doilea ca medie la Facultatea de Istorie- Filosofie din Bucureşti, pe care a terminat- o în 1985, după doi ani repetaţi. În 1981 i-a murit tatăl, iar în 1982, la 23 de ani, a cunoscut-o pe Aura, studentă la Politehnică, în vârstă de 22 de ani. Cei doi s-au căsătorit un an mai târziu.
Sinuciderea a venit în zori
În 1996, devenită un foarte apreciat medic psiholog la Spitalul Bagdasar din Capitală, Aura a dus pe picioare o sarcină foarte dificilă, dar, la două luni şi ceva de la naşterea primului copil al familiei Antonescu, acesta a murit, aruncând părinţii în pragul deznădejdii. În timp, Crin a început să se gândească tot mai mult la varianta înfierii, date fiind complicaţiile primei sarcini, dar Aura a urmat tratamente specifice şi, în 2001, a adus-o pe lume pe Irina, copilul celor doi, astăzi în vârstă de 11 ani.
Din nefericire, la câteva luni de la naşterea Irinei, Aura a aflat că avea cancer ovarian, care - netratat la timp - i-a cuprins tot organismul. În ciuda unei lupte susţinute cu boala, a teribilului tratament cu citostatice şi a patru operaţii efectuate, Aura a cedat şi trei ani mai târziu - la începutul lui iulie 2004 - a ales să se sinucidă, aruncându- se pe geam la ora 6.00 dimineaţa, în timp ce familia dormea în casă. Devastat de dramă, Antonescu s-a mărginit să declare, acum doi ani, într-un cotidian: “Acest copil, care e cea mai mare bucurie a vieţii mele, a fost 90% dorit de mama lui, care a şi riscat foarte mult să-l aibă. Îi sunt recunoscător pentru asta!”.
Un frate vitreg, chirurg, i-a murit în 2009
Tatăl lui Antonescu, la care acesta a ţinut enorm, a mai avut un fiu dinainte de căsătorie, Gabriel, chirurg, care a fost găsit mort în casă, la Tulcea, acum trei ani. Mama lui Crin, Olga Gherghina, care locuieşte în Isaccea, s-a recăsătorit şi are alţi doi copii, Doina (44 de ani, inginer proiectant) şi Valentin (45 de ani, şef serviciu în cadrul Primăriei Isaccea).
Recăsătorit cu o colegă de partid
La capătul unei relaţii suficient de lungi cu europarlamentarul liberal Adina Vălean (44 de ani, foto), Crin Antonescu a decis să se recăsătorească, în urmă cu trei ani. Astfel, Crin şi Adina şi-au unit destinele pe 25 septembrie 2009, la Bruxelles (Belgia), nunta desfăşurându-se pe 10 octombrie, în acelaşi an, la Tivoli (Italia), în prezenţa unui grup foarte restrâns de invitaţi.
Crin Antonescu, despre Aura, prima soţie:
«Ea mi-a spus un lucru tulburător. Bine, mi-a spus multe lucruri tulburătoare, mai ales în ultima perioadă. Eu o întrebam, când ea era aproape de sfârşit: “Ce-o să fac… cum să îmi duc viaţa după… cum o să am grijă de asta mică?”. Şi ea mi-a spus: “Când n-ai să mai ştii, ai să înveţi de la ea!”». Revista Q Magazine (2009)
